Tribunalul Uniunii Europene confirma amenda de 10,20 milioane de euro aplicata Visa pentru refuzul acesteia de a admite Morgan Stanley in calitate de membru al retelei sale

Prin Decizia din 3 octombrie 2007 [1], Comisia a aplicat Visa International si Visa Europe, intreprinderi care administreaza si coordoneaza reteaua internationala de plata prin carduri Visa, o amenda de 10,20 milioane de euro, pentru comportamentul anticoncurential al acestora pe piata denumita �a acceptarii�, respectiv piata oferirii catre comercianti a serviciilor care le permit acceptarea tranzactiilor prin carduri de credit sau de debit cu plata amanata.

Comportamentul in litigiu privea refuzul, intre lunile martie 2000 si septembrie 2006, de a admite filiala europeana a Morgan Stanley in cadrul regiunii ``Uniunea Europeana`` a Visa International, apoi in cadrul Visa Europe, pentru motivul ca Morgan Stanley era la acel moment proprietara retelei Discover Card, considerata concurent al retelei Visa.
In luna septembrie 2006 a intervenit un acord intre Visa Europe si Morgan Stanley prin care se recunostea calitatea Morgan Stanley de membru al retelei. In consecinta, Morgan Stanley a retras plangerea pe care o depusese la Comisie. Desi incalcarea incetase, Comisia a decis sa aplice o amenda Visa International si Visa Europe, avand in vedere ca Morgan Stanley fusese exclusa de pe piata acceptarii din Regatul Unit timp de sase ani si jumatate.
In opinia Comisiei, comportamentul in litigiu a avut ca efect impiedicarea unui concurent potential sa intre pe o piata caracterizata printr-un grad ridicat de concentrare. Comisia s-a intemeiat in special pe imprejurarea ca refuzarea Morgan Stanley nu o impiedicase numai sa furnizeze servicii de acceptare a tranzactiilor pe baza de carduri Visa, ci si a tranzactiilor pe baza de carduri MasterCard, intrucat comerciantii prefera sa incheie un contract unic care acopera toate tranzactiile lor.
Ulterior, Visa International si Visa Europe au sesizat Tribunalul, solicitand, in principal, anularea deciziei Comisiei si, in subsidiar, anularea sau reducerea amenzii.
Pentru a demonstra ca refuzul lor de a admite Morgan Stanley in calitate de membru al retelei nu a avut ca efect excluderea acesteia de pe piata acceptarii, Visa International si Visa Europe au aratat ca Morgan Stanley ar fi putut interveni pe aceasta piata prin incheierea unui ``acord de fatada`` cu o institutie financiara membra a Visa, care poate servi drept interfata intre retea si Morgan Stanley.
Tribunalul aminteste ca incheierea unui astfel de acord este un element al contextului economic si juridic de care ar fi trebuit, dupa caz, sa se tina seama in eventualitatea in care ar fi reprezentat o posibilitate reala si concreta pentru Morgan Stanley sa intre pe piata in cauza si sa concureze intreprinderile existente. Cu toate acestea, in imprejurarile cauzei, Tribunalul considera ca in mod justificat Comisia a putut indeparta aceasta posibilitate, avand in vedere in special dificultatile pe care le-ar fi avut Morgan Stanley pentru a gasi un partener de fatada.

In continuare, Tribunalul respinge argumentarea Visa International si Visa Europe intemeiata pe
subevaluarea de catre Comisie a intensitatii concurentei existente efectiv pe piata acceptarii.
Pe de o parte, Tribunalul subliniaza ca preluarea acestor argumente ar insemna sa se
conditioneze examinarea efectelor comportamentului in litigiu asupra concurentei potentiale de
examinarea gradului de concurenta existent la momentul prezent pe piata in cauza, ceea ce este
contrar jurisprudentei potrivit careia examinarea conditiilor de concurenta pe o piata data tine
seama nu numai de concurenta existenta intre intreprinderile deja prezente pe piata in cauza, ci si
de concurenta potentiala.
Pe de alta parte, Tribunalul subliniaza ca piata acceptarii se caracteriza, la momentul situatiei de
fapt, printr-un grad ridicat de concentrare si era pe cale sa se consolideze, din moment ce cateva
mari banci si societati de procesare internationale aveau tendinta sa preia activitatea acceptantilor
de dimensiune mai mica care intentionau sa iasa de pe aceasta piata . In acest context, in mod
intemeiat Comisia a putut ca considere ca intrarea unui nou participant ar fi permis
intensificarea concurentei.
In sfarsit, examinarea temeiniciei calificarii Morgan Stanley drept concurent potential a dat ocazia
Tribunalului sa reitereze criteriile relevante ale acestei definitii. Daca intentia unei intreprinderi de a
intra pe piata in cauza poate fi, eventual, considerata ca pertinenta, elementul esential pe care
trebuie sa fie intemeiata o astfel de calificare il reprezinta totusi capacitatea acesteia de a
intra pe piata respectiva. In prezenta cauza, Tribunalul retine ca in masura in care capacitatea
Morgan Stanley de a intra pe piata acceptarii nu este contestata, iar, pe de alta parte, ipoteza unei
intrari a intreprinderii pe piata nu avea un caracter pur teoretic, Comisia nu a savarsit o eroare
atunci cand a calificat Morgan Stanley drept concurent potential.
Tribunalul respinge de asemenea toate celelalte argumente invocate de Visa International si Visa
Europe. In consecinta, cuantumul amenzii aplicate intreprinderilor este mentinut la 10,20 milioane
de euro.

¹ Decizia C(2007) 4471 final a Comisiei din 3 octombrie 2007 privind o procedura de aplicare a articolului 81 CE si a articolului 53 din Acordul privind SEE (COMP/D1/37860 - Morgan Stanley/Visa International si Visa Europe).

MENTIUNE: Impotriva deciziei Tribunalului se poate declara recurs la Curte, numai pentru motive de drept,
in termen de doua luni de la comunicarea acesteia.
MENTIUNE: Actiunea in anulare are ca obiect anularea acelor acte ale institutiilor Uniunii care sunt contrare
dreptului Uniunii. Cu respectarea anumitor conditii, statele membre, institutiile europene si particularii pot
sesiza Curtea de Justitie sau Tribunalul cu o actiune in anulare. Daca actiunea este intemeiata, actul este
anulat. Institutia autoare aactului trebuie sa ia masuri pentru a elimina eventualul vid juridic creat prin
anularea acestuia.