Problema acolo era mult mai complicata, nu as vrea sa o dezvolt aici, ci mi-ar placea o dezbatere mai larga pe aceasta tema plecand de la tema: adevar faptic sau adevar judiciar. Poate cu o alta ocazie si intr-un alt cadru .

Aici insa as vrea sa aduc in atentie o alta problema legata tot de hotararea Pastorul cel bun v. Romania.

Imi place sa cred ca din punct de vedere juridic hotararile CEDO reprezinta maximul de rationament juridic ce poate fi intalnit, ca sunt exemple de argumentare logica si de aplecare asupra cauzei deduse judecatii. Asa am fost invatati, ca hotararile CEDO sun adevaratele canoane bisericesti apostolice, ca CEDO reprezinta noua Biblie, asa cum spuneam intr-un alt articol .

CEDO mi-a dat insa ocazia sa observ superficialitatea cu care trateaza problemele care ii exced. Sau altfel spus imposibilitatea acesteia de a iesi din propriile paradigme. Citesc o hotarare si vad zeci de trimiteri la propriile hotarari care efectiv ma naucesc. Iar aceste hotarari citate formeaza nu intotdeauna un puzzle coerent, cat mai degraba o panza de paianjen, intinsa pentru a prinde in filozofia Curtii cauza dedusa judecatii.

Nu este menirea mea sa critic per ansamblu hotararile CEDO, aici vreau numai sa ma opresc asupra unui aspect care mi-a atras atentia in cauza Pastorul cel bun v. Romania.

Inainte de a trece mai departe simt nevoia unei mici precizari. Am un oarecare avantaj in cauza Pastorul cel bun v. Romania, fata de pozitia Curtii si anume sunt absolvent de seminar teologic si specializat in dreptul muncii. Asadar ambele aspecte din aceasta speta imi sunt foarte familiare de aceea mi s-au parut atat de evidente si de flagrante greselile Curtii.

Dar sa revenim. Ce mi-a atras atentia in Hotararea Curtii a fost paragraful 75 care are urmatorul cuprins:

``In speta Curtea observa ca revendicarile sindicatului reclamant se plaseaza exclusiv pe terenul apararii drepturilor si intereselor economice, sociale si culturale a angajatilor salariati ai Bisericii. Recunoasterea sindicatului nu ar aduce atingere nici legitimitatii credintei religioase nici modalitatilor de expresie a acesteia``.

Pentru mine, cu dubla mea specializare, acest paragraf ma face sa am mii de asteptari ale continuarii rationamentului juridic, dar Curtea tace. Afirmatia curtii apare ca o concluzie ferma, imuabila. Am putea sa stim si noi cititorii acestei hotarari pe ce anume s-a bazat Curtea cand a statuat ca nu are nici o implicatie asupra modalitatilor de expresie a credintei religioase? De ce anume as crede CEDO cu privire la aceasta afirmatie si nu as accepta varianta Arhiepiscopiei, din recursul declarat al Craiova? (ambele bazandu-se numai pe simple afirmatii)

Dar sa ne intoarcem la analiza pe care mi-am propus-o.

``Recunoasterea sindicatului nu ar aduce atingere nici legitimitatii credintei religioase nici modalitatilor de expresie a acesteia`` spune Curtea .

Aparent sunt tentat sa ii dau dreptate si sa trec peste paragraful urmator. Numai ca dubla mea specializare imi aduce aminte ca exista niste Canoane apostolice, adica acele constitutii ale fiecarui cult religios recunoscut, in speta al Bisericii Ortodoxe Romane, care stabilesc modalitatea de organizare, spiritul Bisericii, peste care nu numai ca nu se poate trece, dar nici macar Sinodul BOR nu poate sa li se aduca vreo modificare.

Dar nici acest aspect nu i se poate imputa foarte mult Curtii, pana la urma ea nu este obligata sa cunoasca toate elementele de detaliu ale fiecarui cult, astfel ca imbratisand teoria adevarului juridic, nici macar nu ar fi o problema majora din moment ce scopul nu este pronuntarea unui adevar faptic, ci este suficient de un adevar juridic, iar in speta acest adevar este corect.

Insa sa afirmi ca infiintarea unui sindicat nu aduce atingere modalitatii de expresie a credintei religioase (aceasta expresie trebuie retinuta), si fara sa argumentezi de ce anume nu se aduce atingere, este mult prea mult din punct de vedere al analizei juridice.

Admitand ca preotii au dreptul la infiintarea de sindicate, nu putem sa ne limitam doar la aceasta lege a sindicatelor si sa tragem linie - celelalte legii specifice dreptului muncii nu se aplica.

Nu este juridic sa nu se aplice intreaga legislatie a muncii din moment ce s-a stabilit ca preotii au contract individual de munca (nu detaliem care ar fi rostul sindicatului in aplicarea dreptului muncii, fiind un element universal admis a priori). Nu poate nici un jurist sa afirma ca preoti cu contracte individuale de munca intra in campul de aplicare al Legii sindicatelor (dialogului social), dar aceiasi preoti, cu aceleasi contracte individuale de munca, ies din campul de aplicare al Codului muncii. E absurd, e non sens juridic! Dar CEDO o afirma cu cea mai mare seninatate si convingere.

Deci cred ca suntem cu totii de acord ca din moment ce preotilor li se aplica Legea sindicatelor, li se aplica si Codul muncii si legislatia conexa.

Sa precizam acum care este modalitate de expresie a credintei religioase - in speta crestin ortodoxa.

In esenta, modalitatea de expresie a credintei crestin ortodoxe se manifesta prin forma vazuta a cultului, adica slujbele care au loc la Biserica in zilele de peste an si in zilele de sarbatori religioase (pentru cunoscatori acestea fac obiectul materiilor specifice denumite ``Tipic isericesc``1 si ``Liturgica``2 - un fel de procedura civila pentru juristi, cu toate regulamentele interne ale judecatorilor).

Asadar, manifestarea credintei crestin ortodoxe are loc, in cadrul unor slujbe care sunt oficiate de catre preoti.

CEDO precizeaza ca infiintarea sindicatului nu va avea nici o influenta asupra slujbelor oficiate de catre preotii carora li se aplica, de acum inainte Codul muncii si intreaga legislatie a muncii. Oare asa sa fie?

Sa analizam daca este asa sa nu.

Codul muncii prevede in art. 139 din Codul muncii ca zilele de sarbatoare legala sunt:

• prima si a doua zi de Pasti


• prima si a doua zi de Pasti;


• prima si a doua zi de Rusalii;


• Adormirea Maicii Domnului;


• prima si a doua zi de Craciun;


• doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora.

Daca aceste zile sunt libere conform legislatiei muncii in vigoare si daca aceasta legislatie se aplica si preotilor, atunci rezulta ca si acestia trebuie sa aiba zile libere, astfel incat slujba de Pasti se va oficia martea sau miercurea, deoarece duminica este zi libera . Si sa nu ne miram daca ITM-ul va veni si va amenda BOR pentru ca nu a respectat zilele de sarbatoare legala, deoarece Biserica nu este mentionata printre unitatile alimentare care ar putea functiona (nu este nici o ironie, din practica stiu numeroase situatii in care ITM a dispus masurii deoarece s-a lucrat in aceste zile, iar Tribunalele au admis contestatiile la aceste masuri, iar din perspectiva adevarului juridic, pozitia ITM-ului ar trebui sa fie corecta)

De asemenea, art. 137 alin. (1) din Codul muncii prevede ``repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica``. Conform tipicului bisericesc, cea mai importanta zi pentru slujba de Liturghie are loc numai in ziua de duminica, iar sambata seara are loc vecernia (ziua liturgica incepe intotdeauna seara). Asadar, vor exista voci care vor spune ca trebuie respectate dispozitiile Codul muncii, care este pe deplin aplicabil in speta, deoarece zilele de sambata si duminica sunt zile libere prin lege . In aceste conditii, cum Liturghia se oficiaza in toate zilele de peste an cu exceptia zilelor aliturgige, rezulta fara indoiala ca duminica biserica se poate inchide, pentru respectarea Codului muncii. Sindicatul va milita pentru respectarea dispozitiilor specifice legislatiei muncii. Asadar, aceste este inca un exemplu ca infiintarea sindicatului are mari implicatii in ceea ce priveste manifestarea credintei crestin ortodoxe.

De asemenea, conform art. 125 alin. (1) din Codul muncii ``munca prestata intre orele 22,00-6,00 este considerata munca de noapte``.

Conform tipicului bisericesc trebuie oficiate urmatoarele slujbe:

• slujba de seara (Ceasul al IX-lea, Vecernia si Pavecernita)


• slujba de noapte Miezonoptica3


• slujba de dimineata ( Utrenia si Ceasul I)


• slujba de pranz (Ceasul al Treilea si Ceasul al Saselea, Sfanta Liturghie)

Asadar, Miezonoptica, deoarece se oficiaza noaptea, fie va fi sistata fie va fi platita conform dispozitiilor Codului muncii, aplicabile persoanelor care au contracte individuale de munca .

De asemenea, slujba de inviere are loc noaptea, iar preotii vor trebui sa se supuna unui examen medical periodic conform art. 127 alin. (1) din Codul muncii ``salariatii care urmeaza sa desfasoare munca de noapte in conditiile art. 125 alin. (2) sunt supusi unui examen medical gratuit inainte de inceperea activitatii si, dupa aceea, periodic``, pentru a putea oficia aceasta slujba. In masura in care nu va fi declarat apt, enoriasi parohiei vor fi lipsiti de slujba de inviere deoarece fiecare preot va sluji la biserica pentru care a fost repartizat.

In fine, conform art. 112 alin. (1) din Codul muncii ``pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana``.

Am prezentat supra care sunt cerintele specifice cultului crestin ortodox si am vazut ca preotul are obligatia de a oficia zilnic slujbe religioase. De asemenea, in cadrul atributiilor care ii revin intra si spovedirea, impartasirea credinciosilor, slujbele de botez, cununie, maslu, inmormantare, slujbe de pomenire si altele.

Savarsirea tuturor acestora conduce la depasirea timpul legal de 48 de ore pe saptamana, iar daca luam in considerare obligatia preotilor de a ``merge cu craciunul si cu boboteaza``, atunci cu siguranta aceasta prevedere va fi incalcata.

In aceasta situatie, va trebui oare preotul sa se opreasca din slujire pentru ca a depasit timpul de lucru sau va fi amendat de catre ITM pentru ca a prestat activitate peste timpul normal de munca? Se vor plati ore suplimentare preotilor pentru ca slujesc credintei pe care au ales-o pentru mantuirea sufletelor credinciosilor pe care ii pastoreste?

Am dat numai cateva exemple cu privire la implicatiile profunde pe care infiintarea sindicatului le va avea asupra modalitatii de expresie a credintei religioase.

Am spune ca este absurda hotararea CEDO, insa nu absurditatea este cea care defineste cel mai bine situatia data, ci imposibilitatea CEDO de a iesi din propria paradigma, lipsa analizei consecintelor propriilor decizii, superficialitatea cu care a tratat cauza

Poate ca CEDO a stabilit un adevar juridic, insa acest adevar juridic este nepractic, este un adevar de pus intr-un turn de fildes. Nu are nici o legatura cu realitatea . Personal sunt adeptul stabilirii adevarului faptic, iar CEDO, in aceasta speta este foarte departe de a-l fi stabilit.

Sa mergem mai departe cu rationamentul logic (cred ca suntem cu totii de acord ca nu se poate aplica preotilor doar legea sindicatelor, ci ca se aplica intreaga legislatie a muncii).

Daca CEDO a stabilit ca preotii au contracte individuale de munca, hotarand ca li se aplica dispozitiile legii sindicatelor, inclusiv Codul muncii, inseamna ca intreaga conducere a Patriarhiei, Mitropoliei, Episcopiilor, Protopopiatelor este pasibila de inchisoare deoarece conform art. 263 alin. (3) din Codul muncii ``constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la unu la 2 ani sau cu amenda penala primirea la munca a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetatenia acestora, fara incheierea unui contract individual de munca``, or daca preotii nu au incheiate contracte individuale de munca, iar printr-o hotarare CEDO s-a stabilit ca relatia dintre preoti si Biserica se fundamenteaza pe un contract individual de munca, rezulta ca intreaga conducere a BOR ar trebui arestata, ceea ce este de forta evidentei ca nu poate sa fie asa.

Am fi dorit sa scriem ceva si despre Canonul 34 apostolic, insa cred ca sunt suficiente argumente care demonstreaza ca in Hotararea CEDO pronuntata in cauza Pastorul cel bun v. Romania s-a fundamentat pe o premisa gresita si pe un rationament incomplet, Curtea refuzand sa analizeze in amanuntime care sunt consecintele aplicari dispozitiilor legislatiei muncii in relatiile dintre preoti si Biserica.

Credem ca am demonstrat cu prisosinta faptul ca afirmatia Curtii conform careia ``recunoasterea sindicatului nu ar aduce atingere nici legitimitatii credintei religioase nici modalitatilor de expresie a acesteia`` este fundamental eronata.

Av. Costel Gilca
Director - Revista de Drept Social
(absolvent al Seminarului Teologic Liceal ``Sf. Nicolae`` si al Facultatii de Drept - Universitatea din Bucuresti)

¹ Se ocupa cu randuielile, formele si formulele verbale fixe sistabile dupa care se savarseste cultul divin public.
² ``Liturgica este acea disciplina a Teologiei Practice care se ocupa cu studiul metodic si sistematic al cultului divin public al Bisericii crestine`` Ene BRANISTE, Liturgica Generala, ed. IBM, Bucuresti 1993, p. 11
³ Aceasta s-a dezvoltat ca o slujba specific monahala, inspirata de Psalmul 118,62, "La miezul noptii m-am sculat ca sa Te laud pe Tine, pentru judecatile dreptatii Tale," dar si de parabola evanghelica a celor 10 fecioare (Matei 25,1-13