Litigii de munca - contestatie decizie de concediere; concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, lipsa descrierii in cuprinsul deciziei a motivelor care determina concedierea - trimiterea la raportul intern al unitatii

In acest sens, dispozitiile art. 76 C.muncii stabilesc expres si fara echivoc ca, decizia de concediere trebuie sa contina in mod obligatoriu ``motivele care determina concedierea`` Procedura concedierii este supusa prescriptiilor imperative a legii, normele fiind edictate tocmai in scopul asigurarii unei protectii formale si substantiale a salariatului, in cadrul raportului de subordonare specific dreptului muncii, sanctiunea nerespectarii procedurii concedierii fiind cea a nulitatii absolute, nesusceptibile de confirmare. Importanta respectarii conditiilor formale prevazute de lege este subliniata de disp. art. 77 C. muncii, ``in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere``

Or, in conditiile in care actul supus controlului jurisdictional in prezenta cauza nu cuprinde nici o mentiune cu privire la motivele de fapt ce au determinat concedierea, este justa concluzia instantei de fond in sensul nulitatii absolute a deciziei 3/27.03.2019.

Curtea de apel, verificand in limitele cererii de apel formulate, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea dispozitiilor legale de instanta de fond, a retinut urmatoarele:

Prima instanta a analizat cu prioritate exceptia nulitatii deciziei de concediere, motivata pe lipsa indeplinirii conditiei formale prevazuta la dispozitiile art. 76 lit. a) Codul muncii si a retinut caracterul intemeiat al acesteia, pronuntand solutia de anulare a deciziei contestate.

Apelanta critica solutia instantei de fond sustinand, in esenta, indeplinirea cerintelor formale ale deciziei contestate. Sustine apelanta ca motivele care au stat la baza concedierii contestatorului au fost comunicate acestuia prin intermediul raportului intern, aspect ce rezulta chiar din continutul contestatiei formulate.

Decizia de incetare a contractului individual de munca nr 3/27.03.2019 emisa de intimata SC ``X`` SA are urmatorul continut: ``Avand in vedere Raportul Intern nr. 284 din 26.02.2019, luand in considerare adresa nr. 285/26.02.2019 prin care vi se comunica durata preavizului, conform art. 75 Codul munciiaa��A�

Art. 1. In conformitate cu prevederile art. 75 din Codul Muncii se acorda drept de preaviz de 20 de zile lucratoare adica perioada 27.02.2019 - 27.03 2019.

Art. 2 Incepand cu data de 28.03.2019 inceteaza contractul individual de munca nr. 26/18.07.2016 al lui Y in temeiul disp. art. 65 alin. 1 Codul muncii.``

Potrivit dispozitiilor art. 65 alin. 1 Codul muncii: ``Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.``

Potrivit dispozitiilor art. 76 Codul muncii: ``Decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:

a) motivele care determina concedierea;

b) durata preavizului;

c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;

d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.``

Fata de dispozitiile art. 76 Codul muncii, in mod corect prima instanta a retinut faptul ca in cuprinsul deciziei trebuie indicate motivele care determina concedierea, lipsa mentiunii prevazute de dis part 76 lit. a) atragand sanctiunea nulitatii deciziei.

Fata de continutul concret al actului decizional expus anterior rezulta, cu absoluta evidenta, lipsa indicarii motivelor care au determinat concedierea.

Criticile apelantei, in sensul ca dispozitia de incetare a contractului individual de munca respecta conditiile formale deoarece are la baza Raportul Intern nr 284 din 26.02.2019, raport ce a fost comunicat anexat Deciziei nr 3/27.03.2019, dar si Notificarii de preaviz privind concedierea nr 285/26.02.2019 sunt nefondate.

Omisiunea de a indica in decizia de incetare a contractului de munca motivele care au determinat concedierea nu poate fi complinita prin acte extrinseci, decizia de concediere avand caracter unitar si un continut prescris obligatoriu de lege. In acest sens, dispozitiile art. 76 C.muncii stabilesc expres si fara echivoc ca decizia de concediere trebuie sa contina, in mod obligatoriu, ``motivele care determina concediere``. Procedura concedierii este supusa prescriptiilor imperative a legii, normele fiind edictate tocmai in scopul asigurarii unei protectii formale si substantiale a salariatului, in cadrul raportului de subordonare specific dreptului muncii, sanctiunea nerespectarii procedurii concedierii fiind cea a nulitatii absolute, nesusceptibila de confirmare. Importanta respectarii conditiilor formale prevazute de lege este subliniata de disp. art. 77 C. muncii, ``in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere``.

Or, in conditiile in care actul supus controlului jurisdictional in prezenta cauza nu cuprinde nici o mentiune cu privire la motivele de fapt ce au determinat concedierea, este justa concluzia instantei de fond in sensul nulitatii absolute a deciziei 3/27.03.2019.

Sustinerile apelantei privind comunicarea raportului intern catre angajat, dincolo de irelevanta lor in raport de cele statuate mai sus, nu pot fi primite de instanta de apel. Singurul act emanat de la angajator ce poarta o mentiune de comunicare catre contestatorul intimat este preavizul de concediere . Sarcina probei in cadrul litigiilor de munca revine angajatorului, iar mentionarea de catre angajat a raportului intern in cuprinsul contestatiei la instanta nu tine loc de dovada a comunicarii actului de catre angajator si nu inlatura obligatia angajatorului de a proba cele sustinute.

De asemenea, sustinerea faptului ca raportul intern face parte integranta din nota de preaviz este lipsita de orice suport probatoriu. Trimiterea facuta in cadrul actului Preaviz de concediere la Raportul Intern nr. 284 din 26.02.2019 nu are semnificatia sustinuta de apelanta si nu dovedeste comunicarea continutului raportului.

Critica prind lipsa invocarii de catre contestator a aspectului necomunicarii raportului intern nu este apta a determina schimbarea solutiei pronuntata de instanta de fond . Contestatorul a invocat nulitatea deciziei de concediere pentru nerespectarea conditiilor formale ale actului, respectiv pentru neindicarea motivelor concedierii, iar in aceste limite ale investirii prima instanta a analizat cuprinsul deciziei contestate. Sustinerea apelantei privind admiterea unui motiv de nulitate neinvocat de contestator este consecinta unei interpretari eronate date cererii introductive de instanta, dar si a considerentelor sentintei apelate.

Nulitatea nu a fost declarata de judecatorul fondului pentru ca Raportul intern nu a ajuns deloc la cunostinta contestatorului, ci pentru faptul ca decizia nu cuprinde motivarea in fapt a concedierii, simpla trimitere la raportul intern 284/26.02.2019 si la adresa nr. 285/26.02.2019 fara insa a indica continutul acestora sau imprejurarea (cu dovada aferenta) ca le-a comunicat contestatorului odata cu decizia de concediere nu complineste cerinta obligatorie a legii, fiind indiferenta existenta motivelor obiective privind desfiintarea postului daca acestea nu sunt aratate in decizia de concediere .

In raport de limitele devolutiunii in apel date de ceea ce s-a judecat de catre prima instanta, sustinerile apelantei vizand reaua credinta a contestatorului si cele vizand cauza reala si serioasa a desfiintarii locului de munca nu se mai impun a fi analizate.