Reinnoirea contractelor de munca pe durata determinata poate fi justificata prin nevoia de a efectua o inlocuire si in conditiile in care aceasta nevoie este frecventa sau chiar permanenta

Dreptul Uniunii¹, care pune in aplicare un acord-cadru incheiat de partenerii sociali europeni cu privire la munca pe durata determinata, considera ca contractele de munca pe durata nedeterminata constituie forma generala a raporturilor de munca . Prin urmare, statele membre sunt obligate sa ia masuri de prevenire a oricarei utilizari abuzive a contractelor de munca pe durata determinata succesive. In cadrul acestor masuri, ele pot stabili, intre altele, ``motive obiective``, care pot justifica reinnoirea unor asemenea contracte . Dreptul german prevede ca inlocuirea temporara a unui lucrator constituie un astfel de motiv obiectiv, in special in caz de reinnoire din motive de concediu de maternitate sau pentru cresterea copilului.
Doamna Bianca KA�cA�k a fost angajata a Land Nordrhein-Westfalen (Landul Renania de Nord-Westfalia, Germania) in calitate de asistenta in cadrul grefei Amtsgericht KA�ln (Tribunalul Cantonal din Koln, Germania) pentru o perioada de unsprezece ani, in temeiul a, in total, treisprezece contracte de munca pe durata determinata. Toate aceste contracte au fost incheiate pentru inlocuirea unor asistenti, angajati pe durata nedeterminata, care intrasera in concedii temporare (spre exemplu, in concediu pentru cresterea copilului).
La Arbeitsgericht KA�ln (Tribunalul pentru Litigii de Munca din KA�ln, Germania), doamna KA�cA�k a aratat ca ultimul sau contract de munca a devenit contract pe durata nedeterminata ca urmare a inexistentei unui motiv obiectiv care sa justifice limitarea lui in timp . Astfel, un numar total de treisprezece contracte de munca pe durata determinata incheiate consecutiv in decurs de unsprezece ani nu pot corespunde in niciun caz unei nevoi temporare de personal de inlocuire. Bundesarbeitsgericht (Curtea Federala pentru Litigii de Munca), care trebuie sa solutioneze acest litigiu in calitate de instanta de ultim grad de jurisdictie, solicita Curtii de Justitie sa se pronunte cu privire la interpretarea dispozitiilor relevante din dreptul Uniunii.
In hotararea de astazi, Curtea constata ca nevoia temporara de personal de inlocuire - astfel cum este prevazuta de dreptul german - poate, in principiu, sa constituie un motiv obiectiv in sensul dreptului Uniunii, care justifica atat caracterul determinat al duratei contractelor incheiate cu personalul de inlocuire, cat si reinnoirea acestor contracte .
Simplul fapt ca un angajator este obligat sa foloseasca frecvent sau chiar permanent inlocuiri temporare, iar aceste inlocuiri pot fi realizate si prin angajarea unor salariati in temeiul unor contracte de munca pe durata nedeterminata nu implica absenta unui astfel de motiv obiectiv si nici existenta unui abuz . Astfel, impunerea in mod automat a incheierii unor contracte pe durata nedeterminata - in cazul in care marimea intreprinderii sau a entitatii vizate si compunerea personalului acesteia determina existenta unei nevoi frecvente sau permanente de personal de inlocuire cu care se confrunta angajatorul - ar depasi sfera obiectivelor urmarite prin acordul-cadru al partenerilor sociali europeni, pus in aplicare prin dreptul Uniunii, si ar incalca astfel marja de apreciere acordata statelor membre si partenerilor sociali.
Cu toate acestea, cu ocazia aprecierii, intr-un caz particular, a aspectului daca reinnoirea unui contract pe durata determinata este justificata de un motiv obiectiv, precum nevoia temporara de personal de inlocuire, autoritatile nationale trebuie sa ia in considerare toate imprejurarile acestui caz particular, inclusiv numarul si durata cumulata a contractelor pe durata determinata incheiate in trecut cu acelasi angajator .

Hotararea in cauza C-586/10 Bianca Kucuk

¹ Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind Acordul cadru cu privire la munca pe durata determinata, incheiat intre CES, UNICE si CEEP (JO L 175, p. 43, Editie speciala, 05/vol. 5, p. 129)