Hartuirea morala la locul de munca. Atingerea personalitatii, demnitatii sau integritatii unei persoane

Disciplina o conditie obiectiva, necesara si indispensabila desfasurarii activitatilor angajator .

Hartuirea morala consta intr-un comportament abuziv, inacceptabil in mediul de munca, contrar eticii motiv pentru care, prevenirea hartuirii morale la locurile de munca este unul dintre obiectivele anuntate in Comunicarea Comisiei Europene privind noua strategie in domeniul securitatii si sanatatii in munca .

S-a apreciat de catre instante ca, uneori, problemele cauzate de administrare deficitara, de frustrare, de insecuritate financiara a jobului pot crea medii ostile in cadrul relatiilor de munca, salariati si angajati intr-o permanenta comuna, dependenta care pot degenera in practica. presupun marginalizarea de orice fel a unui angajat cu efecte de durata asupra psihicului acestuia.

La nivel international nu exista o definitie unanim acceptata privind hartuirea morala.

Un exemplu de definitie ar fi: hartuirea morala la locul de munca este un comportament irational, repetat, fata de un angajat sau grup de angajati, constituie un risc pentru sanatate si securitate .

In speta ce urmeaza a fi prezentata, se va pune problema daca concedierea salariatului a avut motive obiective sau subiective in procedura reorganizarii societatii.

In fapt, reclamantul si-a desfasurat activitatea in cadrul S.C. Al. S.R.L., pe functia de Reprezentant Comercial, in baza Contractului individual de munca .

Constatandu-se anumite deficiente la nivel organizatoric, in luna septembrie 2020, Administratorului Societatii, prin Adresa inregistrata sub nr. 3001/25.09.2020, a solicitat efectuarea unei analize economico-financiare a societatii, cu precadere a Departamentului de vanzari avand in vedere ca acesta a fost afectat prin transformari organizationale, relationale si functionale a mediului economic, a urmarilor cauzate de pandemie si a restrictiilor. impuse pentru limitarea efectelor acestora.

In acest sens, a fost intocmit Raportul de analiza a eficientei economice inregistrate sub nr. x/30.09.2020 prin care s-a evaluat si analizat performanta/eficienta Departamentului de vanzari al punctului de lucru Bucuresti.

Deficientele constatate prin Raportul nr. x/30.09.2020 concretizate prin scaderea eficientei/om vanzari din cadrul Departamentului de vanzari din Romania (Bucuresti), comparativ cu eficienta/om vanzari din cadrul celorlalte tari din regiunea ENSE in care activeaza Al., a impus reanalizarii schemei de personal a Departamentului de Vanzari din cadrul punctului de lucru din Bucuresti, in vederea cresterii eficientei si a randamentului cost-incasari efective.

In consecinta, Administratorul S.C. Al. S.R.L. Romania a emis Decizia nr. y/05.10.2020 prin care a decis desfiintarea unui post de Reprezentant Comercial si redistribuirea atributiilor aferente postului desfiintat de Reprezentant Comercial intre titularii celor trei posturi de Reprezentant Comercial existent in organigrama societatii.

In acest context, apelanta-parata S.C. Al. S.R.L. a emis si comunicat intimatului-reclamant la data de 21 octombrie 2020 Preavizul de concediere nr. z/21.10.2020, iar la expirarea duratei preavizului, a fost emisa si Decizia de concediere individuala nr. t/17.12.2020, comunicata reclamantului la data de 17.12.2020, prin care i s-a adus la cunostinta ca inceteaza contractul individual de munca ca urmare a desfiintarii postului de Reprezentant Comercial pe care aceasta il ocupa, decizie care a fost justificata de raport . de analiza eficienta economica.

Totodata, reclamantul i-au fost aduse la cunostinta prin Decizia de concediere individuala nr. 3512/17.12.2020, atat motivele de fapt care au determinat concedierea, astfel cum sunt inscrise la punctul 2 din decizie, cat si motivul de drept, astfel cum este inscris la punctul 3 din decizie .

Prin contestatia formulata impotriva Deciziei de concediere individuala nr. t/17.12.2020, reclamantul-intimat a invocat atat nelegalitatea, cat si netemeinicia aceasta, considerand intreaga procedura de reorganizare ar fi avut ca scop motiv subiectiv, respectiv presupusa dorinta a reprezentantului legal de a-l inlatura pe acesta din cadrul societatii.

Astfel, Tribunalul a fost investit cu un conflict de munca avand ca obiect contestatia deciziei de concediere .

Instanta a retinut ca sustinerile reclamantului cu privire la hartuirea morala au fost generice, nefiind in concret explicate raportat la un anume context, anume intervale de timp si nefiind dovedite.

De asemenea, s-a retinut ca reclamantul considera necesara, pentru protectia sanatatii sale psihice impotriva abuzurilor angajatorului obligatiei acestuia la plata sumei de 30.000 Euro insa a luat in considerare o simpla presupunere a reclamantului in raport de care ar fi suferit un prejudiciu moral si care nu se subsumeaza. dispozitiilor Ordonantei nr. 137/2000 modificata prin Legea nr. 167/2020.

In lipsa unor dovezi certe, instanta a respins ca neintemeiata aceasta cerere deoarece nu s-a facut dovada prejudiciului care sa il indreptateasca pe reclamant la reparatia baneasca solicitata.

Pentru motivele mai sus expuse, Tribunalul a constatat nerespectarea conditiilor de fond si de forma ale deciziei contestate care determina caracterul nelegal si netemeinic al acesteia, iar in temeiul dispozitiilor art. 76, art. 78 si art. 80 din Codul muncii a admis in partea cererea de chemare in judecata, a anulat decizia nr. t/17.12.2020 emisa de parata si a obligat parasirea sa reintegreze reclamantul in functia si pe postul detinute anterior concedierii.

Impotriva acestei Sentinte civile, S.C. Al. S.R.L a declarat apel, iar Curtea a retinute considerate:

Prima conditie pentru a ne afla in fata unei hartuiri morale la locul de munca se refera la existenta unor comportamente, a unui limbaj, a unor acte, gesturi sau inscrisuri, care sa aiba o anumita durata, repetate sau sistematice, ceea ce presupune ca hartuirea. morala trebuie sa inteleasa ca un proces care presupune derularea in timp, prin existenta unor actiuni repetate sau continue.

A doua conditie prevazuta de lege impune ca aceste comportamente sa aiba ca efect atingerea personalitatii, demnitatii sau integritatii fizice sau psihice a angajatului.

Curtea a constatat ca cerinta ca actul producator de prejudicii morale sa fie intentionat sa verifice exclusiv prima conditie prevazuta de art. 4 lit. d din Legea nr. 202/2002, nu si pe a doua.

Rezulta astfel ca, pe de o parte comportamentul necorespunzator trebuie sa fie voluntar, cu excluderea unor acte/fapte accidentale si neintentionate.

Pe de alta parte, potrivit definitiei legale a hartuirii morale la locul de munca, nu este necesar ca aceste acte/ fapte/ gesturi sa fi fost savarsite cu intentia de a aduce atingere personalitatii, demnitatii sau integritatii unei persoane .

Cu alte cuvinte exista hartuire chiar daca autorul hartuirii nu a intentionat ca prin actiunile sale sa discrediteze o alta persoana sau sa ii afecteze in mod deliberat conditiile de munca .

Este suficient ca actiunile sale, savarsite voluntar, nu accidental, sa fi determinat astfel de consecinte .

O interpretare contrara ar avea ca rezultat lipsirea dispozitiei legale de orice efect util, din cauza dificultatilor de a se dovedi intentia rauvoitoare a autorului unui comportament de hartuire morala si ar lipsi victima de protectie juridica adecvata.

Prin urmare, in considerarea argumentelor anterior expuse, Curtea a constatat ca este suficient ca reclamantul angajat sa dovedeasca existenta unor acte/fapte succesive ale societatii parate, derulate intr-un anumit interval de timp, de natura sa afecteze demnitatea locului de munca si de munca . starea sa psihica, pentru a se concluziona ca ne aflam in prezenta unei hartuiri morale din partea angajatorului.

Din aceasta perspectiva Curtea a constatat ca instanta de fond nu a analizat fiecare fapta vatamatoare invocata de reclamant prin raportare la probele administrate in cauza si legislatia incidenta, apreciind ca aspectele invocate au caracter de generalitate.

De asemenea, Curtea a retinut ca instanta de fond, dupa ce a respins proba testimoniala propusa de reclamant in dovedirea faptelor ce ar constitui hartuire din partea angajatorului, a concluzionat in mod nejustificat in considerentele sentintei apelate ca reclamantul nu a dovedit hartuirea.

In concluzie, procedand la rejudecarea fondului, in temeiul efectului devolutiv al caii de atac a apelului, potrivit art. 477 din Codul de procedura civila, prin raportare la criticile expuse, Curtea a retinut caracterul netemeinic al solutiei Tribunalului in ceea ce priveste respingerea cererii reclamantului de obligare a paratei la plata de daune morala.