Restituirea sumelor incasate de salariat ca urmare a interpretarii eronate a prevederilor legale privind salarizarea

Drept urmare, exista o astfel de raspundere in situatia in care salariatul a determinat prin fapta sa ilicita, plata unei sume nedatorate, predarea unui bun sau prestarea unui serviciu necuvenit.

In vechiul Cod civil, plata nedatorata presupunea existenta erorii astfel, art. 993 alin. (1) prevedea ca ``acela care, din eroare, crezandu-se debitor, a platit o datorie, are drept de repetitiune in contra creditorului``.

Actuala reglementare nu face decat sa reflecte imprejurarea ca eroarea solvensului nu mai reprezinta o conditie obligatorie a platii nedatorate, existand cazuri exprese, precum si situatii in care datoria este inexistenta absolut, in care conditia erorii solvensului nu este ceruta pentru admisibilitatea platii nedatorate.

In speta ce urmeaza a fi prezentata, se va pune problema daca indeplinirea conditiei erorii a capatat un caracter absolut, fiind de esenta platii nedatorate sau de natura acestei institutii.

In fapt, in perioada 02.05.2018-27.07.2018, Curtea de Conturi a Romaniei a realizat un audit financiar cu tema ``Auditul financiar asupra contului anual de executie a bugetului de stat`` pentru anul 2017 la Institutul X Roman . In urma acestei misiuni de audit, a fost intocmit Raportul de audit financiar inregistrat sub nr. 13, prin care s-au constatat o serie de nereguli la nivelul I.C.R., inclusiv cu privire la ``plata unor drepturi salariale necuvenite ca urmare a interpretarii eronate a prevederilor legale privind salarizarea personalului platit din fonduri publice``.

Prin Ordinul nr. 359, ulterior acestui audit, parata, incadrata cu Contractul individual de munca in functia de Economist, gradul I, gradatia 2 in cadrul Institutului Y- O.R.L. ``Prof. Dr. D. Hociota``, a fost transferata la Institutul X Roman pe postul vacant de Expert Administratie Publica gradul IA - din cadrul Directiei Economice - Directia Generala Economica, Achizitii Publice si Administrativa, conform art. 32 alin. (1) si alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, coroborat cu art. 17 si art. 41 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Contractul individual de munca a fost modificat, de-a lungul timpului, prin mai multe Acte Aditionale succesive, inclusiv sub aspectul elementului ``J. Salariul``.

Prin cel mai recent act aditional, Actul Aditional Nr. 07, partile au convenit urmatoarele: ``Se modifica lit. E A�Felul munciiA� si va avea urmatorul cuprins: A�E. Felul muncii: Functia de executie Expert Administratie Publica gradul IA - gradatia 4A� (a��) Salariul de baza lunar brut corespunzator functiei de executie este de 8.451 lei. Alte elemente constitutive: a) sporuri - spor conditii periculoase sau vatamatoare, in limita fondurilor disponibile - 1.216 lei``.

De la momentul incadrarii paratei in cadrul institutiei reclamante, la data de 14.08.2018 si pana in prezent, raporturile de munca dintre parata si reclamant s-au desfasurat in conditii normale, aceasta prestand munca in baza Contractului individual de munca, in conditiile stabilite prin acesta si prin Fisa postului.

Cu toate acestea, fara nicio notificare prealabila, la data de 19.08.2021 salariatei i-a fost comunicata Cererea de chemare in judecata ce face obiectul prezentei cauze, prin care Institutul X Roman solicita obligarea salariatului la plata prejudiciului constand in diferenta dintre salariul stabilit de Ordinul Presedintelui Institutului si salariul cuvenit conform Raportului Curtii de Conturi .

Tribunalul, investit cu un conflict de munca, a retinut ca in anul 2017 a fost achitata salariatilor suma de 847.874 lei reprezentand diferente de salarii calculate in urma corectiilor aplicate pentru perioada iunie-decembrie 2017, operatiune efectuata de catre entitate asupra modului de calcul al salariilor de care a dispus personalul ICR dupa intrarea in vigoare a prevederilor Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si pana la abrogarea acesteia prin art. 44 din Legea-cadru nr. 153 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu intrare in vigoare de la 01.07.2017.

Prin promovarea prezentei actiuni, reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 30.508 lei cu titlu de sume incasate nelegal aferente perioadei 07.12.2017-05.2021.

In cauza de fata, Tribunalul nu a putut retine existenta unei asemenea imprejurari apta sa genereze obligatia salariatului de a restitui suma incasata, aceasta deoarece reclamanta a achitat sumele de bani corespunzatoare drepturilor salariale, in temeiul clauzelor contractului individual de munca si a legislatiei in vigoare. Din inscrisurile dosarului a reiesit ca reclamanta a calculat si platit drepturi salariale in perioada in litigiu in acord si cu Ordinul nr. 56 al presedintelui ICR.

Imprejurarea ca, ulterior, Curtea de Conturi a constatat prin decizie, faptul ca anumite drepturi banesti au fost acordate cu incalcarea legilor de salarizare nu poate lipsi automat de efecte clauzele contractului individual de munca si a actelor aditionale semnate de parti in baza carora acestea au fost acordate.

Decizia Curtii de Conturi este opozabila doar angajatorului, in sarcina acestuia fiind stabilita obligatia de a recupera sumele platite cu nerespectarea dispozitiilor legale in materie de salarizare, iar nu salariatului. Acesta din urma poate fi obligat la restituirea sumelor doar in situatia constatarii faptului ca plata drepturilor salariale a fost efectuata din eroare, doar in aceasta ipoteza s-ar putea sustine ca plata drepturilor stipulate in contractul colectiv de munca este lipsita de temei si prin urmare, supusa restituirii.

Asadar, instanta apreciaza ca institutia platii nedatorate nu devine incidenta in situatia unei cereri ce vizeaza restituirea unei sume de bani achitate in executarea unui contract individual de munca valabil la data efectuarii platilor drepturilor salariale.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat ca in cauza dedusa judecatii nu sunt intrunite elementele prevazute de lege referitoare la obligatia de restituire prevazuta de dispozitiile art. 256 Codul muncii, motiv pentru care a respins ca neintemeiata cererea acestuia.

Aceeasi solutie a fost mentinuta si de Curtea de Apel Bucuresti care analizand sentinta apelata, prin prisma motivelor de apel, Curtea a retinut urmatoarele:

O decizie a Curtii de Conturi, emisa in exercitarea atributiilor sale de control, prin care s-a stabilit ca anumite drepturi salariale au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea in institutiile publice, nu lipseste prin simpla sa existenta, de efecte, actele (contracte individuale de munca, acte aditionale, Ordine ale conducerii ICR) prin care acele drepturi au fost stabilite, daca o instanta de judecata nu a constatat, in conditiile legii, nulitatea acestora.

Curtea a apreciat ca fiind corecta afirmatia apelantului in sensul ca fara a nega existenta prevederii speciale a art. 256 alin. (1) din Codul muncii, regimul comun al platii nedatorate din Codul civil este aplicabil si in carul conflictelor de munca .

Referitor la raportul dintre plata nedatorata, reglementata in art. 1341-1344 Cod civil, si plata nedatorata, reglementata de art. 256 Codul muncii, acesta este unul specific de la dreptul comun la dispozitii specifice dreptului muncii.

Prin urmare, platii nedatorate din dreptul muncii ii vor fi aplicabile cu prioritate dispozitiile art. 256 din Codul muncii care se completeaza, in masura in care este nevoie, cu cele ale dreptului comun, reglementate de art. 1341-1344 din Codul civil.

Se poate afirma ca institutia platii nedatorate reglementate de art. 256 din Codul muncii se caracterizeaza prin stransa sa legatura cu un raport juridic de munca, presupunand subiecte calificate din acest punct de vedere, si anume salariat si angajator, precum si prin aceea ca vinovatia salariatului in primirea platii nedatorate ar trebui exclusa.

Se observa ca apelantul a solicitat instantei restituirea unor diferente de bani dintre sumele platite conform Ordinului Presedintelui Institutului X Roman nr. 564 si salariul cuvenit conform Raportului Curtii de Conturi a Romaniei inregistrat sub nr. 137336, solicitare ce confirma imprejurarea ca reperul avut in vedere de catre apelant ca si drepturi salariale corect stabilite sunt cele stabilite de Curtea de Conturi prin Raportului nr. 137336.

Curtea a avut in vedere pentru similitudine de argumente si considerentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie din Decizia nr. 17/13.06.2016 pronuntata in solutionarea unei chestiuni de drept . Problematica in cauza viza imprejurarea daca decizia Curtii de Conturi, emisa in exercitarea atributiilor prevazute de lege inlatura, prin ea insasi, de la aplicare contractul individual de munca, acte aditionale sau acte ale conducerii apelantului privind salarizarea sau daca se impune constatarea nulitatii acestor acte .

Astfel, Inalta Curte considera ca fiind corecta opinia conform careia o decizie a Curtii de Conturi nu poate sa inlature ``eo ipso`` de la aplicare o clauza a contractului colectiv de munca . Aceasta intrucat o astfel de decizie, cu caracter administrativ, nu este opozabila decat angajatorului, in sarcina caruia impune obligatii de recuperare a prejudiciului, nu si salariatului.

Pentru a se putea repercuta asupra raportului juridic de munca al salariatului bugetar, din perspectiva drepturilor banesti incasate cu incalcarea legii, trebuie initiat un mecanism procesual care sa ii fie opozabil acestuia si in care salariatul sa aiba posibilitatea de a se prevala, in justificarea drepturilor incasate, de existenta clauzei din contractul colectiv de munca (fie pentru a pretinde plata dreptului acordat prin respectiva clauza, fie, odata platit, pentru a se opune unei cereri de restituire).

In concluzie, Curtea a constatat ca in mod corect instanta de fond a retinut ca nu sunt intrunite conditiile platii nedatorate.

Prin urmare, o decizie a Curtii de Conturi, emisa in exercitarea atributiilor sale de control, prin care s-a stabilit ca anumite drepturi prevazute in contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unei institutii publice finantate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea in institutiile publice, nu lipseste prin simpla sa existenta, de efecte, clauzele contractului colectiv de munca prin care acele drepturi au fost stabilite, daca o instanta de judecata nu a constatat, in conditiile legii, nulitatea acestora.