Reducerea radicala a varstei de pensionare a judecatorilor constituie o discriminare nejustificata pe motive de varsta

In Ungaria, pana la 31 decembrie 2011, judecatorii, procurorii si notarii puteau sa ramana in functie pana la implinirea varstei de 70 de ani. Cu toate acestea, intrucat legislatia maghiara a fost modificata in anul 2011, incepand cu 1 ianuarie 2012, judecatorii si procurorii care au implinit varsta standard de pensionare, si anume 62 de ani, trebuie sa isi inceteze functiile . In ceea ce priveste judecatorii si procurorii care au implinit aceasta varsta anterior datei de 1 ianuarie 2012, legislatia maghiara precizeaza ca functia acestora inceteaza la 30 iunie 2012. Cei care implinesc aceasta varsta intre 1 ianuarie 2012 si 31 decembrie 2012 trebuie sa isi inceteze functia la 31 decembrie 2012. Incepand cu 1 ianuarie 2014, notarii trebuie, de asemenea, sa isi inceteze functia la data implinirii varstei standard de pensionare.

Considerand ca o reducere atat de rapida si de radicala a varstei obligatorii de pensionare constituie o discriminare pe motive de varsta, interzisa de directiva referitoare la egalitatea de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca1, in detrimentul judecatorilor, al procurorilor si al notarilor care au implinit aceasta varsta in raport cu cei care isi pot continua activitatea, Comisia a introdus impotriva Ungariei o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor.

Curtea de Justitie a admis cererea Comisiei de examinare a prezentei cauze potrivit procedurii accelerate, ceea ce a permis reducerea duratei procedurii la cinci luni.

Curtea constata, mai intai, ca judecatorii, procurorii si notarii care au implinit varsta de 62 de ani se afla intr-o situatie comparabila cu cea a persoanelor mai tinere, care exercita aceleasi profesii. Cu toate acestea, din cauza varstei lor, persoanele din prima categorie sunt obligate sa isi inceteze functia, astfel incat sunt supuse unui tratament mai putin favorabil decat cel rezervat persoanelor care isi continua activitatea . Curtea observa, asadar, ca aceasta situatie constituie o diferenta de tratament fondata in mod direct pe varsta.

Curtea aminteste, totusi, ca obiective legitime de politica sociala, precum cele legate de politica ocuparii fortei de munca, a pietei muncii sau a formarii profesionale, pot sa justifice o derogare de la principiul interzicerii discriminarilor pe motive de varsta. In aceasta privinta, Curtea constata ca obiectivele invocate de Ungaria, si anume necesitatea uniformizarii limitelor privind varsta de pensionare pentru profesiile din cadrul functiei publice si instituirea unei structuri mai echilibrate de varsta care sa faciliteze accesul tinerilor juristi la profesiile in cauza, se incadreaza in politica sociala . Cu toate acestea, referitor la obiectivul uniformizarii, Curtea subliniaza ca persoanele vizate de legislatia contestata puteau sa ramana in functie, inainte de 1 ianuarie 2012, pana la implinirea varstei de 70 de ani, ceea ce a dat nastere, pentru aceste persoane, unei sperante intemeiate a mentinerii in functie pana la aceasta varsta. Or, legislatia contestata a redus brusc si considerabil limita de varsta de incetare obligatorie a activitatii, fara sa prevada masuri tranzitorii de natura sa protejeze increderea legitima a acestor persoane . Astfel, ele sunt obligate sa paraseasca din oficiu si definitiv piata muncii, fara sa fi avut timp sa ia masurile, in special de natura economica si financiara, pe care le impune o asemenea situatie. Curtea observa in aceasta privinta ca, pe de o parte, pensia pentru limita de varsta a acestor persoane este mai mica cu cel putin 30 % decat remuneratia lor si, pe de alta parte, incetarea activitatii nu tine seama de perioadele de contributie si nu garanteaza, in consecinta, dreptul la o pensie integrala.

Curtea observa in continuare existenta unei contradictii intre reducerea imediata cu opt ani a varstei de pensionare pentru aceste profesii, fara a se prevedea o desfasurare graduala a acestei modificari, si cresterea cu trei ani a varstei de pensionare in cazul sistemului general de pensii (mai precis, trecerea de la 62 de ani la 65 de ani) care trebuie sa se efectueze incepand cu anul 2014 pe parcursul a opt ani. Or, aceasta contradictie sugereaza ca interesele persoanelor afectate de reducerea limitei de varsta nu au fost avute in vedere in acelasi mod precum interesele celorlalti angajati din cadrul functiei publice, pentru care a crescut limita de varsta.

In aceste imprejurari, Curtea conchide ca reducerea radicala cu opt ani a varstei de pensionare in cazul profesiilor in cauza nu este o masura necesara pentru atingerea obiectivului care urmareste uniformizarea varstei de pensionare in cazul profesiilor din cadrul serviciului public.

In sfarsit, Curtea examineaza obiectivul invocat de Ungaria referitor la instituirea unei structuri mai echilibrate de varsta. In aceasta privinta, desi recunoaste ca reglementarea nationala poate facilita pe termen scurt accesul tinerilor juristi la profesiile in cauza, Curtea subliniaza, totusi, ca efectele imediate asteptate, la prima vedere pozitive, pot repune in discutie posibilitatea de a realiza o ``structura de varsta`` echilibrata efectiv pe termen mediu si lung. Astfel, desi in cursul anului 2012 reinnoirea personalului din profesiile in cauza va cunoaste o accelerare foarte semnificativa, opt clase de varsta fiind inlocuite de o singura clasa (cea din 2012), acest ritm de rotatie va suferi o incetinire la fel de radicala in 2013, cand numai o clasa va trebui inlocuita. In plus, acest ritm de rotatie va fi din ce in ce mai lent pe masura ce limita de varsta de incetare obligatorie a activitatii va creste progresiv de la 62 de ani la 65 de ani, ceea ce conduce chiar la o reducere a posibilitatilor tinerilor juristi de acces la profesiile judiciare. Rezulta de aici ca reglementarea nationala contestata nu este corespunzatoare obiectivului urmarit referitor la instituirea unei ``structuri de varsta`` mai echilibrate.

Constatand ca reglementarea nationala stabileste o diferenta de tratament care fie nu este corespunzatoare, fie nu este necesara pentru atingerea obiectivelor urmarite si, asadar, nu respecta principiul proportionalitatii, Curtea conchide ca Ungaria nu si-a indeplinit obligatiile care rezulta din directiva. MENTIUNE: O actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor, care este indreptata impotriva unui stat membru care nu isi respecta obligatiile care decurg din dreptul Uniunii, poate fi formulata de catre Comisie sau de catre un alt stat membru. In cazul in care Curtea de Justitie constata neindeplinirea obligatiilor, statul membru in cauza trebuie sa se conformeze de indata hotararii pronuntate.

In cazul in care considera ca statul membru nu s-a conformat hotararii, Comisia poate introduce o noua actiune prin care sa solicite aplicarea unor sanctiuni pecuniare. Cu toate acestea, in situatia in care nu au fost comunicate Comisiei masurile de transpunere a unei directive, Curtea poate aplica sanctiuni, la propunerea Comisiei, de la stadiul primei hotarari.

Hotararea in cauza C-286/12 Comisia/Ungaria

1 Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca (JO L 303, p. 16, Editie speciala, 05/vol. 6, p. 7).