Salariul

Alaturi de felul muncii si de locul muncii, salariul este un element esential al contractului de munca, o parte componenta a obligatiilor asumate de angajator si a cauzei juridice a persoanei angajate.

El constituie totalitatea drepturilor banesti cuvenite pentru munca prestata . Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la munca, fiind afirmat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului , potrivit careia „cel care munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana”- art. 23 alin. 3 .
In conformitate cu dispozitiile art. 1 din Conventia nr. 95 din 1949 asupra protectiei salariatului a Organizatiei Internationale a Muncii, termenul de „salariu” semnifica, indiferent de denumirea sa si de modul de calcul, remuneratia sau castigurile susceptibile de a fi evaluate in bani, stabilite pe cale conventionala ori prin lege, care se acorda in virtutea unui contract de locatiune a serviciilor, scris sau verbal, platit de patron lucratorului pentru munca sa ori serviciile aduse.
In sensul Conventiei nr. 95 ain anul 1949, art. 154 alin.1 din Codul muncii, prevede ca salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului indivdual de munca, iar pentru aceasta munca, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani .
Salariul, cu toate componentele lui, reglementat in principal (ca reglementare - cadru) prin legea nr. 14/1991, se stabileste prin contractul individual de munca, diferentiat, in functie de profilul angajatorului.
Astfel, ca regula, potrivit art. 4 alin. 2 se stabileste prin negociere in concordanta cu sistemul de salarizare si nivelul salariilor stabilite prin contractul colectiv de munca (la societatile comerciale, regii autonome altele decat decat cele de interes deosebit, institutii publice finantate integral din venituri extrabugetare, fundatii, asociatii etc.).
Modificarea salariilor determinate prin negociere nu poate fi ceruta de partile din contractul de munca mai inainte de implinirea unui an de la data stabilirii lor (Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila, decizia nr. 1102/1995).
Ca exceptie, se stabileste potrivit actelor normative:
- pentru personalul din unitatile bugetare si regiile autonome de interes deosebit prin hotarare de guvern cu consultarea sindicatelor;
- pentru personalul organelor puterii legislative, executive si judecatoresti prin lege;
- pentru conducatorii de societati comerciale si regii autonome de catre organele imputernicite sa-i numeasca in posturile respective.