OPINIE privind directiva europeana prin care se consolideaza drepturile lucratorilor detasati

Legiuitorul Uniunii, avand in vedere evolutia pietelor muncii din Uniune dupa extinderi succesive si dupa criza economica din 2008, putea efectua o reevaluare a intereselor intreprinderilor care beneficiaza de libera prestare a serviciilor si a intereselor lucratorilor detasati ai acestora In 2018, legiuitorul Uniunii a adoptat o directiva1 (denumita in continuare „directiva de modificare”) prin care a modificat Directiva 96/71/CE privind detasarea lucratorilor (denumita in continuare „Directiva 96/71”) 2 pentru a le asigura acestora o protectie mai ridicata in ceea ce priveste, printre altele, remunerarea acestora si drepturile lor sociale si de dreptul muncii. In temeiul directivei de modificare, aceste aspecte ale conditiilor de munca ale lucratorilor detasati trebuie sa respecte in principiu normele aplicabile in statul membru gazda, mai precis statul in care au fost detasati lucratorii.

Pe de alta parte, atunci cand lucratorii sunt detasati pentru o perioada care depaseste 12 luni (in mod exceptional, care depaseste 18 luni), directiva de modificare impune sa li se aplice in practica aceleasi conditii de munca si de incadrare in munca aplicabile in cazul lucratorilor din statul membru gazda.

Ungaria si Polonia au formulat ambele actiuni in fata Curtii de Justitie prin care au solicitat anularea in tot sau in parte a directivei de modificare. Germania, Franta, Tarile de Jos, Suedia (numai in cauza C-626/18) si Comisia au intervenit in proceduri in sustinerea concluziilor Parlamentului si ale Consiliului.

In concluziile, avocatul general Manuel Campos SA¡nchez-Bordona, in primul rand, considera ca directiva de modificare a fost adoptata utilizandu-se un temei juridic adecvat. In acest context, avocatul general subliniaza ca directiva de modificare, asemenea Directivei 96/71, urmareste un dublu obiectiv, pe de o parte, garantarea in favoarea intreprinderilor a posibilitatii de a efectua prestari de servicii transnationale prin detasarea lucratorilor din statul lor de stabilire, si pe de alta parte, protectia drepturilor lucratorilor detasati si impiedicarea concurentei neloiale intre intreprinderi, rezultata din nivelele diferite de protectie din statele membre. Avocatul general recunoaste ca majoritatea dispozitiilor directivei de modificare afecteaza in special protectia lucratorilor detasati, ceea ce se explica prin faptul ca legiuitorul Uniunii a considerat ca modificarea Directivei 96/71 in acest sens este indispensabila in lumina evolutiei pietelor muncii din Uniune dupa extinderi succesive si ca urmare a crizei economice din anul 2008. Avocatul general subliniaza ca atunci cand adopta o norma de armonizare, precum Directiva 96/71, legiuitorul Uniunii nu poate fi privat de posibilitatea de a adapta acest act in functie de orice modificare a imprejurarilor sau de orice evolutie a cunostintelor.

In plus, potrivit avocatului general, faptul ca directiva de modificare este orientata in principal spre protectia drepturilor lucratorilor detasati nu inseamna ca ar fi trebuit sa fie adoptata in temeiul articolului 153 TFUE, referitor la anumite aspecte ale politicii sociale a Uniunii. In acest sens, aminteste ca un act de modificare a unui alt act anterior are in mod normal acelasi temei juridic cu norma modificata. Astfel, articolul 53 alineatul (1) TFUE si articolul 62 TFUE, al caror obiectiv este garantarea libertatii de stabilire si a libertatii de a presta servicii, pot constitui un temei juridic adecvat pentru directiva de modificare, astfel cum au constituit la momentul respectiv pentru Directiva 96/71.

In al doilea rand, avocatul general observa ca directiva de modificare se limiteaza sa coordoneze aplicarea normelor de dreptul muncii concurente ale statului gazda si cele ale statului de origine, si nu stabileste in niciun caz cuantumurile salariilor care trebuie platite, intrucat aceasta este de competenta statelor membre. De asemenea, anumite elemente ale remuneratiei lucratorilor detasati vor fi in continuare diferite de cele ale remuneratiei lucratorilor locali, astfel incat diferentele dintre remuneratiile efective percepute de cele doua categorii de lucratori nu vor disparea. Pentru acelasi motiv, avocatul general considera ca nu vor disparea complet nici avantajele concurentiale ale intreprinderilor din tarile Uniunii care au costuri ale fortei de munca mai reduse, care detaseaza lucratori in state membre care au costuri superioare ale fortei de munca .

In al treilea rand, avocatul general apreciaza ca atunci cand a adoptat directiva de modificare, legiuitorul Uniunii a respectat cerintele principiului proportionalitatii, fara sa depaseasca in mod evident marja sa larga de apreciere in cadrul reglementarii detasarilor transnationale de lucratori. Mai precis, considera ca inlocuirea in textul directivei modificate a notiunii de ``salariu minim`` cu cea de ``remuneratie`` era justificata de dificultatile practice generate de utilizarea primei notiuni. Astfel, atunci cand detaseaza lucratori, anumite intreprinderi ar putea avea tendinta sa le plateasca salariul minim, indiferent de categoria, de functiile, de calificarile profesionale si de vechimea lor, dand nastere unei diferente de remunerare fata de lucratorii locali aflati intr-o situatie similara.

De asemenea, avocatul general apreciaza ca reglementarea categoriei lucratorilor detasati pe termen lung (12 sau 18 luni) introdusa prin directiva de modificare este justificata si implica restrictii proportionale privind libera prestare a serviciilor, deoarece se adapteaza la situatia lucratorilor a caror integrare pe piata muncii din statul gazda este mai intensa.

In final, avocatul general observa ca directiva de modificare nu contine in realitate nicio reglementare materiala cu privire la detasarile lucratorilor in sectorul transporturilor, si ca ea se va aplica in acest sector atunci cand se va adopta un act legislativ viitor in acest scop. In acest sens, avocatul general respinge argumentul Ungariei potrivit caruia trimiterea la acest act legislativ viitor din directiva de modificare constituie in sine o incalcare a dispozitiilor Tratatului FUE referitoare la aplicarea principiului liberei circulatii a serviciilor in sectorul transporturilor. 3 Tinand seama de toate acestea, avocatul general propune Curtii de Justitie respingerea in intregime a actiunilor in anulare formulate de Ungaria si de Polonia.

Concluziile avocatului general in cauzele C-620/18 si C-626/18 Ungaria si Polonia/Parlamentul si Consiliul

1 Directiva (UE) 2018/957 a Parlamentului European si a Consiliului din 28 iunie 2018 de modificare a Directivei 96/71/CE privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii (JO 2018, L 173, p. 16).

2 Directiva 96/71/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii (JO 1997, L 18, p. 1, Editie speciala, 05/vol. 04, p. 29).

3 Articolul 58 TFUE alineatul (1). www.curia.europa .eu anulat. Institutia autoare a actului trebuie sa ia masuri pentru a elimina eventualul vid juridic creat prin anularea acestuia. Document neoficial, destinat presei, care nu angajeaza raspunderea Curtii de Justitie. Textul integral al concluziilor (C-620/18 si C-626/18) se publica pe site-ul CURIA in ziua lecturii. Persoana de contact pentru presa: Corina-Gabriela Socoliuc i۬ (+352) 4303 4293