Directiva 96/341 urmareste punerea in aplicare a acordului-cadru privind concediul pentru cresterea copilului, incheiat de organizatiile interprofesionale europene. Acest acord-cadru constituie un angajament al partenerilor sociali de a aplica, prin dispozitii minimale, masuri destinate sa promoveze egalitatea de sanse si de tratament intre barbati si femei, oferindu-le o posibilitate de a-si concilia responsabilitatile profesionale cu obligatiile familiale.
Doamna Meerts era angajata cu norma intreaga a societatii Proost NV din luna septembrie 1992, in baza unui contract de munca pe durata nedeterminata. Incepand cu luna noiembrie 1996, aceasta a beneficiat de diferite forme de intrerupere a carierei si, de la 18 noiembrie 2002, a lucrat cu jumatate de norma in temeiul unui concediu pentru cresterea copilului, care trebuia sa se incheie la 17 mai 2003.
La 8 mai 2003, doamna Meerts a fost concediata cu efect imediat, cu plata unei indemnizatii de concediere egala cu valoarea salariului pentru 10 luni, calculata pe baza remuneratiei pe care aceasta o primea in acel moment, redusa la jumatate din cauza reducerii echivalente a prestatiilor sale de munca .
Doamna Meerts a contestat cuantumul acestei indemnizatii de concediere in fata Arbeidsrechtbank van Turnhout (Tribunalul pentru Litigii de Munca din Turnhout, Belgia). Aceasta solicita ca indemnizatia de concediere sa fie calculata pe baza remuneratiei pentru norma intreaga pe care ar fi primit-o daca nu si ar fi redus prestatiile de munca in cadrul concediului pentru cresterea copilului.
In acest context, Hof van Cassatie (Curtea de Casatie din Belgia), in fata careia a fost dedus spre judecata litigiul, a sesizat Curtea de Justitie .
Curtea arata ca clauza 2 punctul (6) din acordul-cadru privind concediul pentru cresterea copilului prevede ca drepturile dobandite sau in curs de a fi dobandite de lucrator la data la care incepe concediul pentru cresterea copilului se mentin ca atare pana la sfarsitul acestui concediu.
Atat din textul acestei dispozitii, cat si din contextul in care se inscrie reiese ca aceasta are drept obiectiv evitarea pierderii sau a reducerii drepturilor derivate din raportul de munca, dobandite sau in curs de a fi dobandite, la care lucratorul poate pretinde atunci cand incepe concediul pentru cresterea copilului, si garantarea ca, la sfarsitul concediului mentionat, acesta se va regasi, in ceea ce priveste aceste drepturi, in aceeasi situatie precum cea in care se afla inaintea concediului.
Avand in vedere obiectivul egalitatii de tratament intre barbati si femei urmarit de acordul-cadru privind concediul pentru cresterea copilului, obligatia de a respecta drepturile dobandite sau in curs de a fi dobandite trebuie inteleasa in sensul ca exprima un principiu de drept social comunitar care prezinta o importanta deosebita si nu poate fi interpretata in mod restrictiv.
Din obiectivele acordului-cadru privind concediul pentru cresterea copilului rezulta ca notiunea "drepturi dobandite sau in curs de a fi dobandite"din acordul-cadru include toate drepturile si avantajele, in bani sau in natura, derivate direct sau indirect din raportul de munca, pe care lucratorul le poate pretinde de la angajator la data la care incepe concediul pentru cresterea copilului.
Astfel de drepturi si avantaje includ toate drepturile si avantajele referitoare la conditiile de munca, precum dreptul la o perioada de preaviz al unui lucrator cu norma intreaga care beneficiaza de un concediu partial pentru cresterea copilului in cazul in care angajatorul reziliaza unilateral un contract de munca pe durata nedeterminata, durata perioadei de preaviz variind in functie de vechimea in munca a lucratorului in cadrul intreprinderii, iar scopul acesteia fiind acela de a facilita cautarea unui nou loc de munca .
Acest ansamblu de drepturi si avantaje ar fi lipsit de efect daca, in ipoteza nerespectarii perioadei legale de preaviz in cazul unei concedieri care intervine in cursul concediului partial pentru cresterea copilului, un lucrator angajat cu norma intreaga ar pierde dreptul ca indemnizatia de concediere care ii revine sa fie stabilita pe baza remuneratiei aferente contractului sau de munca .
Astfel, o legislatie nationala care ar conduce la o reducere a drepturilor care decurg din raportul de munca in cazul unui concediu pentru cresterea copilului ar putea descuraja lucratorul sa ia un astfel de concediu si ar putea incuraja angajatorul sa concedieze, dintre lucratori, cu preponderenta pe aceia care se afla in concediu pentru cresterea copilului. Aceasta ar fi in directa contradictie cu finalitatea acordului-cadru privind concediul pentru cresterea copilului, printre obiectivele caruia se numara acela al unei mai bune concilieri a vietii familiale si profesionale.
Curtea concluzioneaza ca acordul-cadru privind concediul pentru cresterea copilului se opune ca, in cazul unei rezilieri unilaterale de catre angajator, fara motiv grav sau fara a respecta termenul legal de preaviz, a contractului de munca al unui lucrator angajat pe durata nedeterminata si cu norma intreaga, in perioada in care acesta din urma beneficiaza de un concediu partial pentru cresterea copilului, indemnizatia care trebuie platita acestui lucrator sa fie determinata pe baza remuneratiei reduse pe care o primeste in momentul concedierii.
MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului comunitar sau la validitatea unui act comunitar. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema identica.
1Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru cresterea copilului incheiat de UNICE, CEEP si CES (JO L 145, p. 4, Editie speciala, 05/vol. 3, p. 160), astfel cum a fost modificata prin Directiva 97/75/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 (JO 1998, L 10, p. 24, Editie speciala, 05/vol. 5, p. 31).
Textul oficial europa .eu/jurisp/cgi-bin/form.pl?lang=RO&Submit=rechercher&numaff=C-116/08" target="_blank">AICI
O conventie colectiva care micsoreaza remuneratia lucratorilor care isi desfasoara activitatea prin agent de munca temporara fata de lucratorii recrutati direct trebuie sa prevada avantaje compensatorii Sursa: MCP Cabinet avocati
Conditiile si durata perioadei de proba. Noi obligatii in sarcina angajatorilor Sursa: MCP Cabinet avocati
CIM 2023. Model contract individual de munca 2023 Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Dialogurile MCP (ep. 18): Norma de munca a salariatilor. Notiune si aspecte practice Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Salariatii cu mai multe CIM-uri. Reglementari legale si limitari Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Agentul de munca temporara trebuie sa realizeze o parte semnificativa a activitatilor sale de punere la dispozitie de lucratori temporari in statul unde este inregistrat Sursa: EuroAvocatura.ro
Contract individual de munca, Model 2021. PDF si Word editabil Sursa: MCP Cabinet avocati
Imunitatea de jurisdictie a Uniunii Europene. Incheiere contract individual de munca Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 40/A din 07.03.2018 a Curtii de Apel Galati
Termenul de contestare a deciziei prin care s-a dispus suspendare a contractului individual de munca. Pronuntaţă de: Curtea de Apel BRASOV - Decizia civila nr. 897/26.06.2019
Actiune in raspundere civila delictuala. Vatamarea integritatii corporale. Pierderea capacitatii de munca. Lipsa unui contract de munca valabil incheiat anterior producerii faptei ilicite Pronuntaţă de: I.C.C.J., Sectia I civila, decizia nr. 38 din 15 ianuarie 2020
Instanta de judecata nu analizeaza oportunitatea deciziei de restructurare interna a angajatorului. Controlul de legalitate al masurii concedierii Pronuntaţă de: Tribunalul Arad - Sentinta civila nr. 923 din data de 23 noiembrie 2020
Sarcina probei privind achitarea drepturilor salariale si a altor beneficii revine angajatorului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 1829/2019 din 28.03.2019