Legea olandeza privind jocurile de noroc are drept scop protectia consumatorilor impotriva dependentei de joc si combaterea criminalitatii. Aceasta prevede, pe de o parte, ca este interzisa organizarea sau promovarea jocurilor de noroc fara sa se fi obtinut in prealabil o autorizatie in acest scop si, pe de alta parte, ca numai un singur prestator pentru fiecare categorie de joc poate obtine aceasta autorizatie .
Autorizatia privind organizarea de pariuri sportive, de jocuri loto si de jocuri cu cifre a fost atribuita Fundatiei Stichting de Nationale Sporttotalisator (De Lotto). Autorizatia privind organizarea de pariuri mutuale pe cursele de cai a fost atribuita societatii Scientific Games Racing B.V. (SGR).
Societatea The Sporting Exchange Ltd, actionand sub numele de Betfair, stabilita in Regatul Unit, faciliteaza incheierea si negocierea reciproca, directa sau indirecta prin intermediul Internetului, de pariuri pe evenimente sportive, in special pe curse de cai. Cauza C-203/08 are la origine litigiul intre Betfair, pe de o parte, si Ministerul de Justitie olandez, de cealalta parte, cu privire la respingerea cererilor sale in vederea obtinerii unei autorizatii pentru organizarea de jocuri de noroc in Tarile de Jos si cu privire la respingerea actiunilor introduse de aceasta impotriva deciziilor de prelungire a autorizatiilor obtinute de De Lotto si SGR.
Societatile Ladbrokes Betting & Gaming Ltd si Ladbrokes International Ltd, stabilite in Regatul Unit, organizeaza pariuri sportive, in special pariuri in cota . Cauza C-258/08 are la origine contestarea de catre aceste societati a procedurilor initiate impotriva lor de De Lotto, proceduri care urmaresc sa le interzica sa propuna pe site-ul lor Internet persoanelor rezidente in Tarile de Jos jocuri de noroc pentru care nu dispun de autorizatie .Hoge Raad der Nederlanden (Curtea de Casatie olandeza) si Raad van State (Consiliul de Stat olandez), fiind sesizate in ultima instanta cu aceste litigii, solicita Curtii de Justitie sa se pronunte asupra compatibilitatii reglementarii olandeze privind politica jocurilor de noroc cu dreptul comunitar.Mai intai, avocatul general arata ca conformitatea reglementarii olandeze trebuie examinata in lumina dispozitiilor privind libera prestare a serviciilor. In acest context, este cert ca aceasta constituie o restrictie la libertatea de circulatie mentionata.
Avocatul general aminteste ca, potrivit unei jurisprudente consacrate, statele membre pot sa limiteze organizarea si exploatarea jocurilor de noroc pe teritoriul lor pentru a proteja consumatorii impotriva unor cheltuieli excesive legate de jocuri si sa apere ordinea publica avand in vedere riscul de frauda care apare din cauza sumelor importante care pot fi obtinute prin intermediul jocurilor de noroc. De asemenea, Curtea a considerat ca un stat membru putea in mod legitim sa atribuie dreptul de exploatare a jocurilor de noroc unui operator unic.In acest context, avocatul general considera, in primul rand, ca faptul ca titularii drepturilor exclusive de exploatare a jocurilor de noroc in Tarile de Jos sunt autorizati sa faca oferta lor atractiva prin crearea de jocuri noi si prin recurgerea la publicitate nu este, ca atare, incompatibil cu obiectivele urmarite de reglementarea olandeza, considerate in ansamblu, intrucat aceasta atitudine poate contribui la lupta impotriva fraudei.
Cu toate acestea, in masura in care reglementarea olandeza urmareste, de asemenea, sa protejeze consumatorii impotriva dependentei de joc, este necesar ca, pentru a fi compatibile cu acest obiectiv, crearea de jocuri noi si publicitatea sa fie strans controlate de statul membru si sa fie limitate. Prin urmare, concilierea celor doua obiective urmarite de reglementarea olandeza presupune ca oferta titularilor dreptului exclusiv si publicitatea pentru jocurile autorizate sa fie suficiente pentru a incita consumatorii sa ramana in circuitul legal fara a constitui, totusi, o incitare excesiva la joc, care ar determina consumatorii, sau, cel putin, pe cei mai fragili dintre ei, sa cheltuiasca mai mult decat partea din venituri care poate fi consacrata distractiilor lor.
Ii revine instantei nationale sa aprecieze daca aceasta legislatie, avand in vedere continutul si punerea sa in aplicare, contribuie efectiv la atingerea celor doua obiective.
In al doilea rand, avocatul general este de parere ca instanta nationala, dupa ce a constatat ca legislatia este conforma cu dreptul comunitar, nu este obligata sa verifice, in fiecare caz concret de aplicare, daca o masura destinata sa asigure respectul acestei legislatii, precum un ordin adresat unui operator economic de a nu permite persoanelor rezidente pe teritoriul national accesul la site-ul sau Internet care propune jocuri de noroc, este apta sa atinga obiectivele urmarite de legislatia mentionata si este proportionala, din moment ce aceasta masura de aplicare se limiteaza sa asigure respectarea acestei legislatii.
In al treilea rand, in ceea ce priveste aspectul daca Regatul Tarilor de Jos, in temeiul principiului recunoasterii reciproce degajat in jurisprudenta Curtii, era obligat sa recunoasca autorizatiile care au fost eliberate Betfair de alte state membre, avocatul general aminteste ca, in temeiul Hotararii Liga Portuguesa1, acest principiu nu se aplica autorizatiilor de a furniza jocuri de noroc prin intermediul Internetului.
In al patrulea rand, avocatul general sustine ca, in cadrul unui regim de autorizare limitat la un singur operator in domeniul jocurilor de noroc, principiul egalitatii de tratament si obligatia de transparenta se opun unei prelungiri a autorizatiei fara a se face apel la concurenta, cu exceptia situatiei in care aceasta lipsa a apelului la concurenta este justificata in mod valabil. In acest context, ii revine instantei nationale sa determine daca o astfel de prelungire, fara apel la concurenta, raspunde unui interes esential, precum motivele de ordin public, sau unui motiv imperativ de interes general in sensul jurisprudentei, precum protectia consumatorilor impotriva riscurilor de cheltuieli excesive si de dependenta de joc precum si prevenirea fraudei, precum si daca aceasta este conforma cu principiul proportionalitatii.
MENTIUNE: Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justitie . Misiunea avocatilor generali este de a propune Curtii, in deplina independenta, o solutie juridica in cauza care le este atribuita. Judecatorii Curtii urmeaza sa delibereze in aceasta cauza. Hotararea va fi pronuntata la o data ulterioara.
Textul oficial al hotararii europa .eu/jurisp/cgi-bin/form.pl?lang=RO&Submit=rechercher&numaff=C-203/08" target="_blank">AICI
OPINIE: Conditiile in care motoarele de cautare pot publica fragmente din publicatii Sursa: Curtea de Justitie a Uniunii Europene
Regulament intern angajatori-salariati | Model 2019 Sursa: MCP Cabinet avocati
Stabilirea salariului minim diferentiat si modul de contestare a decizilor emise de angajator. Lista functiilor si ocupatiilor care necesita studii superioare Sursa: MCP Cabinet avocati
Transparenta veniturilor salariale din autoritatile si institutiile publice Sursa:
Date cu caracter personal. Exemple Sursa: Comisia Europeana
Certificatul de urbanism in procedura autorizarii lucrarilor de construire. Actualizare 2018 Sursa: Av. Andrei-Gheorghe Gherasim
Onorariile minime ale avocatilor. Si despre concurenta ... Sursa: Avocat drd. Janos Szekely - Baroul Satu-Mare
Primirea la locul de munca fara incheierea contractului individual de munca. Sanctionarea angajatorului Pronuntaţă de: Tribunalul Dambovita, Sectia a II-a Civila de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 243 din 16.03.2016
Primirea la munca a unei persoane fara incheierea unui contract individual de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Mehediniti, Sectia a II-a Civila Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia nr. 243 din data de 16.03.2016
Aviz de garantie mobiliara. Posibilitatea solicitarii nulitatii absolute Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia a II-a civila, Decizia nr. 47 din 21 ianuarie 2016
Actiune in anularea inregistrarii marcii pentru rea-credinta. Criterii de analiza Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila, decizia nr. 652 din 22 martie 2016
Contract de cesiune a partilor sociale. Neindeplinirea formalitatilor de publicitate. Deschiderea procedurii insolventei Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia a II-a civila, Decizia nr. 4836 din 5 decembrie 2012