Dreptul Uniunii se opune, in principiu, limitarii inscrierilor studentilor nerezidenti la anumite formari universitare in domeniul sanatatii publice

De mai multi ani, Comunitatea Franceza din Belgia (CommunautA� franA�aise de Belgique) a
constatat o crestere sensibila a numarului de studenti care provin din alte state membre, indeosebi
din Franta, si care se inscriu in institutiile ce fac parte din sistemul sau de invatamant superior, in
special la noua profiluri medicale si paramedicale.

Considerand ca numarul acestor studenti a atins un nivel mult prea ridicat la profilurile mentionate,
Comunitatea Franceza a adoptat Decretul din 16 iunie 2006, potrivit caruia universitatile si
institutiile de invatamant superior ale Comunitatii Franceze sunt obligate sa limiteze numarul de
studenti care nerezidenti in Belgia si care se pot inscrie pentru prima data la unul dintre aceste
noua profiluri.

Numarul total al studentilor nerezidenti este in principiu limitat, pentru fiecare institutie universitara
si pentru fiecare profil, la 30 % din ansamblul studentilor inscrisi in anul universitar precedent. In
cadrul acestui procentaj acordat, studentii nerezidenti sunt selectati, in vederea inscrierii, printr-o
tragere la sorti.

In acest context, Cour Constitutionnelle (Curtea Constitutionala din Belgia), sesizata cu o actiune
in anulare impotriva acestui decret, adreseaza intrebari Curtii de Justitie.
Mai intai, Curtea constata ca reglementarea nationala in cauza creeaza o inegalitate de
tratament intre studentii rezidenti si studentii nerezidenti. O astfel de inegalitate constituie o
discriminare indirecta pe motiv de cetatenie, care este interzisa, cu exceptia cazului in care este
justificata in mod obiectiv.

Potrivit Curtii, avand in vedere modalitatile de finantare a sistemului de invatamant superior al
Comunitatii Franceze din Belgia, teama de o sarcina excesiva pentru finantarea acestui sistem nu
poate justifica inegalitatea de tratament mentionata.

In plus, din jurisprudenta rezulta ca o inegalitate de tratament intemeiata indirect pe cetatenie sau
pe nationalitate poate fi justificata prin obiectivul de mentinere a unui serviciu medical de calitate,
echilibrat si accesibil tuturor, in masura in care acesta contribuie la realizarea unui nivel ridicat de
protectie a sanatatii publice.
Astfel, este necesar sa se examineze daca reglementarea in cauza in actiunea principala este de
natura sa asigure realizarea acestui obiectiv legitim si daca nu depaseste ceea ce este necesar
pentru atingerea acestuia. In aceasta privinta, in final revine instantei nationale, care este
singura competenta sa aprecieze faptele litigiului si sa interpreteze legislatia nationala,
sarcina de a stabili daca si in ce masura o astfel de reglementare indeplineste aceste cerinte .
Intr-o prima etapa, va reveni instantei de trimitere obligatia sa verifice daca exista riscuri veritabile pentru protectia sanatatii publice.

In aceasta privinta, nu se poate exclude a priori ca o eventuala reducere a calitatii formarii viitorilor profesionisti din domeniul sanatatii sa fie susceptibila sa aduca atingere, in timp, calitatii ingrijirii oferite pe teritoriul respectiv.
Nu se poate exclude nici ca o eventuala limitare a numarului total de studenti la profilurile respective sa fie susceptibila sa reduca, proportional, numarul de absolventi care sunt dispusi sa asigure, in timp, disponibilitatea serviciului de sanatate pe teritoriul in cauza, ceea ce ar putea in continuare sa afecteze nivelul de protectie a sanatatii publice.
In cadrul aprecierii acestor riscuri, instanta de trimitere trebuie sa ia in considerare, mai intai, faptul ca legatura dintre formarea viitorilor profesionisti din domeniul sanatatii si obiectivul de mentinere a unui serviciu medical de calitate, echilibrat si accesibil tuturor nu este decat indirecta si mai putin cauzala decat legatura dintre obiectivul sanatatii publice si activitatea profesionistilor din domeniul sanatatii deja prezenti pe piata .

In acest context, revine autoritatilor nationale competente sarcina de a demonstra ca astfel de riscuri exista efectiv. Este necesar ca o asemenea analiza obiectiva, detaliata si exprimata cifric sa fie in masura sa demonstreze, cu ajutorul unor date serioase, convergente si de natura probanta, ca exista efectiv riscuri pentru sanatatea publica.
Intr-o a doua etapa, daca instanta de trimitere considera ca exista riscuri veritabile pentru protectia sanatatii publice, aceasta instanta trebuie sa aprecieze, avand in vedere elementele prezentate de autoritatile competente, daca reglementarea in cauza in actiunea principala poate fi considerata de natura sa garanteze realizarea obiectivului de protectie a sanatatii publice.

In acest context, revine instantei in special sarcina de a evalua daca o limitare a numarului de studenti nerezidenti este intr-adevar de natura sa creasca numarul de absolventi dispusi sa asigure, in timp, disponibilitatea serviciului de sanatate in cadrul Comunitatii Franceze.

Intr-o a treia etapa, revine instantei de trimitere sarcina de a aprecia daca obiectivul de interes general invocat nu ar putea fi atins prin masuri mai putin restrictive, care sa vizeze incurajarea studentilor care isi efectueaza studiile in Comunitatea Franceza sa ramana acolo la finalizarea studiilor sau care sa vizeze incurajarea profesionistilor formati in afara Comunitatii Franceze sa se instaleze pe teritoriul acesteia din urma.

De asemenea, este de competenta instantei de trimitere sa verifice daca autoritatile competente au conciliat in mod corespunzator realizarea obiectivului mentionat cu cerintele ce decurg din dreptul Uniunii si, in special, cu posibilitatea studentilor care provin din alte state membre de a avea acces la invatamantul superior, aceasta posibilitate constituind esenta insasi a principiului liberei circulatii a studentilor. Restrictiile privind accesul la studiile mentionate, introduse de un stat membru, trebuie astfel sa fie limitate la ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmarite si trebuie sa permita un acces suficient de larg al respectivilor studenti la studiile superioare.

In aceasta privinta, revine instantei de trimitere sarcina de a verifica daca procesul de selectie a studentilor nerezidenti se limiteaza la tragerea la sorti si, in caz afirmativ, daca acest mod de selectie, care nu se intemeiaza pe capacitatile candidatilor respectivi, ci pe hazard, se dovedeste necesar pentru atingerea obiectivelor urmarite.

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.