Furnizarea de feluri de mancare care pot fi consumate imediat la standuri de fast-food sau in holurile cinematografelor constituie in mod normal o livrare de bunuri

A sasea directiva TVA¹ face distinctie intre ``livrarea de bunuri`` si ``prestarea de servicii`` si prevede ca, in principiu, acestea sunt supuse cotei standard de TVA fixata de fiecare stat membru. Directiva permite totusi statelor membre sa aplice o cota redusa de TVA in cazul anumitor categorii de livrari de bunuri si de prestari de servicii . In temeiul acestei derogari, legislatia germana prevede o cota redusa de TVA pentru livrarea de bunuri care constituie vanzari de ``alimente``.
Domnul Bog a vandut, in cadrul unor piete saptamanale, bauturi si feluri de mancare gatite in vederea consumului imediat - in special carnati si cartofi prajiti - in trei vehicule de fast-food identice. Aceste vehicule dispuneau de un spatiu protejat unde puteau fi consumate pe loc aceste feluri de mancare (cauza C-497/09). CinemaxX detine cinematografe in diferite orase din Germania. Cinefilii pot cumpara nu numai dulciuri si bauturi, dar si portii de pop corn si de chipsuri ``tortilla`` (``nachos``) de diferite dimensiuni care pot fi consumate in holuri sau in salile de cinematograf (cauza C-499/09). Domnul Lohmeyer a detinut in perioada 1996-1999 mai multe standuri de fast-food echipate cu elemente speciale de mobilier in vederea consumului pe loc al felurilor de mancare, precum si un gratar. Acesta a vandut feluri de mancare care puteau fi consumate imediat: carnati la gratar, carnati cu curry, hotdogi, cartofi prajiti, friptura la gratar, piept, frigarui, coaste etc. (cauza C-501/09). Fleischerei Nier este o societate care detine o macelarie si care desfasoara activitatea de catering la domiciliu . In cadrul acestei activitati, Fleischerei Nier furnizeaza felurile de mancare comandate de clienti in recipiente calde inchise, dar societatea poate de asemenea pune la dispozitia clientilor, daca acestia doresc, vesela, tacamuri, mese de bar, precum si personal (cauza C-502/09).
In aceste patru litigii, particularii au mentionat in declaratiile lor privind TVA-ul ca operatiunile de vanzare a felurilor de mancare si a preparatelor culinare sunt supuse cotei reduse de TVA. Autoritatile fiscale germane in cauza au contestat aceste declaratii, apreciind ca in cazul operatiunilor de consum pe loc al preparatelor culinare trebuie aplicata cota standard de TVA. In acest context, Bundesfinanzhof (Curtea Federala de Finante, Germania), care trebuie sa solutioneze litigiile, solicita Curtii de Justitie sa se pronunte daca diferitele activitati de furnizare de feluri de mancare sau de alimente pregatite care pot fi consumate imediat constituie o ``livrare de bunuri`` sau o ``prestare de servicii``. In ipoteza in care activitatile ar constitui o livrare de bunuri, instanta germana solicita sa se stabileasca daca acestea pot fi calificate drept vanzari de ``alimente``.
In hotararea pronuntata astazi, Curtea aminteste mai intai ca A sasea directiva stabileste un sistem comun al TVA-ului bazat in special pe o definitie uniforma a operatiunilor impozabile. Pentru a determina daca o operatiune complexa unica trebuie calificata drept ``livrare de bunuri`` sau drept ``prestare de servicii``, este necesar sa se ia in considerare toate imprejurarile in care se desfasoara operatiunea pentru a cauta elementele caracteristice si pentru a identifica elementele predominante ale acestora.
Or, in ceea ce priveste activitatile avute in vedere in cauzele C-497/09, C-499/07 si C-501/09, respectiv vanzarea de alimente care pot fi consumate imediat calde, efectuata din vehicule sau la standuri de fast-food, Curtea remarca faptul ca elementul predominant este livrarea de bunuri, intrucat activitatea consta in livrarea de feluri de mancare sau de alimente care pot fi consumate imediat, prepararea acestora, sumara si standardizata, fiind legata intrinsec de acestea. In plus, punerea la dispozitie a unor elemente de mobilier care permit unui numar limitat de clienti sa consume produsele pe loc, nu are decat un caracter pur accesoriu si minor. In consecinta, Curtea apreciaza ca furnizarea de feluri de mancare sau de alimente proaspat pregatite si care pot fi consumate imediat la standuri sau langa vehicule de fast-food sau in holurile cinematografelor constituie o livrare de bunuri in cazul in care, in urma unei examinari calitative a intregii operatiuni, reiese ca elementele de prestare de servicii care preceda si insotesc livrarea alimentelor nu sunt predominante.
In schimb, in ceea ce priveste activitatile de catering cu livrare la domiciliu, in discutie in cauza C-502/09, Curtea constata ca acestea nu sunt rezultatul unei simple pregatiri standardizate, ci contin, dimpotriva, o dimensiune de prestare de servicii net mai importanta prin faptul ca necesita un volum de munca si de cunostinte mai mare, precum creativitatea si prezentarea mancarurilor. Acestea pot cuprinde totodata elemente care permit consumul si elemente care presupun o anumita interventie umana (furnizarea veselei, a tacamurilor, a elementelor de mobilier si curatarea lor). In aceste conditii, Curtea apreciaza ca, exceptand cazurile in care furnizorul de servicii de catering se limiteaza la livrarea unor feluri de mancare standardizate, fara niciun alt element de serviciu suplimentar, sau atunci cand, in alte imprejurari speciale, livrarea felurilor de mancare reprezinta elementul predominant al operatiunii, activitatile de catering la domiciliu constituie prestari de servicii .
In sfarsit, in ceea ce priveste notiunea de ``alimente``, Curtea apreciaza ca aceasta priveste felurile de mancare si preparatele culinare care au fost fierte, fripte, prajite sau preparate in alt mod in vederea consumului lor imediat, intrucat servesc consumatorilor drept hrana.

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.

¹ A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare (JO L 145, p. 1), astfel cum a fost modificata prin Directiva 92/111/CEE a Consiliului din 14 decembrie 1992 (JO L 384, p. 47).