Alexandru Odobescu (n. 23 ianuarie 1834, Bucuresti - d. 10 noiembrie 1895, Bucuresti) a fost un scriitor, arheolog si om politic roman.
A fost ministru al monumentelor (1863-1864), si profesor de arheologie la Universitatea din Bucuresti. Este autorul unui tratat de istoria a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) si a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit in perioada profesoratului sau. (Le Tresor de Petrossa, vol. I-III, 1887-1900).
A publicat studii de folclor despre cantecele Europei rasaritene (Cintecele poporane ale Europei rasaritene, mai ales in raport cu tara, istoria si datinile romanilor, 1861; Rasunete ale Pindului in Carpati). A publicat studii de istorie literara dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poetii Vacaresti, Miscarea literara din Tara Romaneasca in sec. XVIII).
Autorul unor romane istorice (Mihnea Voda cel Rau, Doamna Chiajna, 1860) si volume de eseuri (Cateva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874).
Format la scoala clasicismului francez si la acea a antichitatii, om de gust si de stiinta, fondator al arheologiei la noi, si istoric, scrie o proza admirabila in eleganta si puritate. A priceput, ca si Junimea, ca literatura adevarata trebuie sa exprime sufletul poporului roman asa cum se reflecta in istorie, in limba, in folclor. Cu drept cuvant, Maiorescu, care-l stima mult, il privea ca pe unul din ai lor. Si Odobescu se opusese fanteziilor etimologice ale Academiei si reusise sa publice un dictionar opus celui al lui Laurian si Massim. Nuvelele lui istorice, Mihnea cel Rau si Doamna Chiajna, si mai ales spiritualul Fals tratat de vanatoare - Pseudokinegetikos, in care se vede imensa lui eruditie, gustul constant, poezia delicioasa a evocarii peisajului romanesc, au incantat generatiile trecute.
Trimite definitia si prietenilor
|
Interesant
