Servitute instituita prin lege asupra unui teren proprietate privata. Admisibilitatea actiunii formulata de proprietar pentru plata de despagubiri

Instanta judecatoreasca, are competenta de a decide asupra exercitarii servitutii precum si cu privire la dreptul proprietarului fondului aservit la despagubiri . Dreptul de uz si servitutile legale se stabilesc si se exercita cu respectarea echitatii si a principiului minimei afectari a dreptului de proprietate si, dupa caz, a activitatii.
Dreptul de uz si de servitute instituite prin lege asupra proprietatii private a unui tert reprezinta o limitare adusa dreptului de proprietate al acestuia si in lipsa unei despagubiri restrangerea exercitarii folosintei bunului apare ca o sarcina excesiva si impovaratoare pentru proprietar - conform jurisprudentei CEDO.

Prin actiunea formulata la 8 iunie 2006 reclamantii G.A., P.P., P.N., P.M. au chemat in judecata pe parata SC C.E. solicitand sa se constate ca servitutea legala in favoarea acestuia, pe fondul proprietatea reclamantilor , in anul 1985 s-a stins dupa redobandirea dreptului de proprietate asupra terenului de catre reclamanti.
Reclamantii au mai solicitat obligarea paratei la plata despagubirilor pentru lipsa de folosinta pe o perioada de 36 luni estimat la 1.683.000.000 lei, indexata la zi si pentru viitor.
Parata a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat in raport de decizia nr. 849/18 martie 2005 pronuntata de Curtea de Apel Craiova.
Prin sentinta civila nr.3945 pronuntata in data de 11 septembrie 2007 Tribunalul Dolj a respins aceasta exceptie, iar pe fond a respins actiunea formulata de reclamanti.
Impotriva sentintei reclamantii au declarat apel, iar Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 18/23 ianuarie 2008 a respins apelul formulat.
Reclamantii au declarat recurs impotriva deciziei solicitand desfiintarea deciziei recurate precum si a sentintei pronuntata de tribunal si admiterea actiunii.
Prin decizia nr. 3090 pronuntata in data de 28 octombrie 2008 in dosarul nr. 4226/63/2008 Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis exceptia necompetentei materiale, a admis recursul declarat de reclamanti impotriva deciziei nr. 18/23 ianuarie 2008 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, a casat decizia recurata si sentinta nr. 3945/11 septembrie 2007 a Tribunalului Dolj si a trimis cauza spre solutionare, Judecatoriei Craiova retinand natura civila a litigiului
Primind cauza Judecatoria Craiova a inregistrat-o sub nr. 567/215/2009.
Prin sentinta civila nr. 9526/05 06 2009,pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr.567/215/2009, a fost respinsa actiunea formulata de reclamanti.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a constat ca prin decizia civila nr. 1510/1996 Curtea de Apel a admis actiunea reclamantilor P.P., P.N., P.M., impotriva paratelor Primaria Municipiului Craiova, RAADPFL Craiova si Directia Generala a Finantelor Publice Dolj pe care le-a obligat sa lase in deplina proprietate si linistita posesie reclamantilor terenul in suprafata de 2744 m.p. situat in Craiova, str. M:B pe care a fost montata in anul 1986 o conducta de termoficare la acea data terenul fiind proprietate de stat .
Instanta a retinut, de asemenea, ca reclamantii au invocat exceptia de neconstitutionalitate a art. 16 din Legea 318/2003, in acel litigiu, articol care a fost declarat constitutional, fiind respinsa exceptia de neconstitutionalitate prin Decizia nr. 71/08.02.2007 a Curtii Constitutionale.
A avut in vedere ca potrivit art. 16 alin. 5 din Legea 13/2007 exercitarea dreptului de uz si de servitute asupra proprietatilor private afectate de capacitati energetice, care se vor realiza dupa intrarea in vigoare a prevederilor legii se face in conformitate cu regulile procedurale privind conditiile si termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitate a acestor drepturi prevazute intr-o conventie-cadru precum si pentru determinarea cuantumului indemnizatiilor si a despagubirilor si a modului de plata a acestora care se aproba impreuna cu conventia-cadru,prin hotarare a Guvernului la propunerea ministerului de resort in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, dar ca intre parti nu a intervenit o asemenea conventie .
Fata de cele mentionate si avand in vedere ca sub imperiul Legii 318/2003 (art. 16 alin. 4) exercitarea dreptului de uz si servitute asupra proprietatii afectate de capacitati energetice se facea cu titlu gratuit, iar sub imperiul Legii 13/2007 exista posibilitatea incheierii unei conventii-cadru, instanta a constatat ca actiunea formulata asa cum a fost precizata este neintemeiata .
Impotriva sentintei au formulat apel reclamantii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca in solutionarea cauzei instanta de fond nu a avut in vedere ca prin efectul Legii nr.13/2007 servitutea legala a fost inlocuita cu servitutea conventionala, abrogandu-se caracterul gratuit al servitutilor asupra proprietatilor private afectate de capacitatile energetice.
Prin decizia civila nr.44 din 26 ianuarie 2010, Tribunalul Dolj a respins, ca nefondat, apelul.
Instanta de apel a motivat ca prima instanta a solutionat actiunea in limitele investirii, avand in vedere obiectul fixat prin cererea introductiva care nu a fost modificat in urma casarii cu trimitere. Or, in apel, reclamantii pretind ca prin efectul Legii 13/2007, servitutea legala a fost inlocuita cu o servitute conventionala , au cerut instantei sa constate stingerea servitutii legale si in temeiul noii legi sa oblige parata la despagubiri dar instanta nu a fost investita cu solutionarea unei asemenea cereri.
A mai argumentat ca sustinerile reclamantilor privitoare la transformarea servitutii legale in una conventionala nu pot fi primite cata vreme prin art.16 alin.3 din Lg.13/2007 se prevede ca dreptul de uz si de servitute ce au ca obiect utilitatea publica - au caracter legal.
A retinut instanta ca urmarea procedurii prealabile reglementata de art.16 alin.6 din Lg.13/2007 de catre reclamanti nu poate schimba solutia primei instante, avand in vedere cererea dedusa judecatii, respectiv pretentia concreta a reclamantilor.
Impotriva deciziei au declarat recurs reclamantii, solicitand in teza principala casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in teza subsidiara modificarea deciziei, admiterea apelului si schimbarea sentintei, cu admiterea pe fond a actiunii.
Recurentii au invocat nepronuntarea instantei asupra motivului de apel privitor la nemotivarea sentintei - prin care s-a aratat ca sentinta cuprinde doar expunerea deciziei prin care li s-a restituit terenul, a hotararii Curtii Constitutionale prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate si se reproduce textul din art.16 al Legii 13/2007 - fara a motiva in nici-un mod respingerea petitului privitor la stingerea servitutii legale si inlocuirea cu una conventionala conform legii 13/2007.
Sub aspectul aplicarii legii au sustinut ca potrivit prevederilor Legii 13/2007, care a abrogat Legea nr.318/2003 si ale caror dispozitii sunt de imediata aplicare, exercitarea dreptului de servitute asupra proprietatilor private, afectate de capacitati energetice trebuie sa se faca in conformitate cu regulile prevazute intr-o Conventie cadru - si avand in vedere refuzul intimatei de a incheia o asemenea conventie - instanta trebuia sa stabileasca pe baza unei expertize despagubirile datorate pentru lipsa de folosinta a terenului.
Intimata parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului, sustinand ca cele doua instante au aplicat corect dispozitiile art.16 alin.(5) din Legea 13/2007 si Decizia nr.71/2007 a Curtii Constitutionale si ca noua lege prin art.16 alin.5 face trimitere la conventii cadru pentru despagubiri cerute pentru servituti instituite pentru capacitati energetice care se vor realiza dupa intrarea in vigoare a legii - iar pe de alta parte, ca servitutea de trecere reglementata in favoarea sa este cu titlu gratuit.
Recursul este fondat.
In mod gresit instanta de apel nu a analizat criticile din apel privitoare la solutia data prin sentinta primului petit al actiunii, considerand ca reclamantii nu au investit instantele cu constatarea inlocuirii servitutii legale cu una conventionala.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantii au cerut instantei sa constate ca servitutea legala de utilitate publica - respectiv servitutea de trecere subterana pentru instalarea de retele electrice prevazuta de Legea nr.318/2003 prin art.16 a incetat odata cu redobandirea dreptului de proprietate de catre reclamanti asupra terenului pe care se exercita respectiv odata cu schimbarea regimului juridic al terenului pe care se exercita. In solutionarea acestui petit al actiunii - instanta initial investita - Tribunalul Dolj - sectia comerciala - a avut in vedere dispozitiile legale in vigoare la data pronuntarii hotararii, dispozitii prin care este reglementata problema de fond a litigiului - respectiv dispozitiile Legii 13/2007 - intrucat prin aceasta lege a fost abrogata Legea 318/2003 indicata de reclamanti, noua reglementare prevazand stabilirea pe cale conventionala a procedurii, conditiilor si termenelor de exercitare a dreptului de uz si de servitute pentru capacitatile energetice realizate pe proprietatile private.
Chiar daca sentinta nr.3945/2007 a Tribunalului Dolj a fost casata - pentru motive de necompetenta materiala, prin decizia nr.3090 din 28 octombrie 2008 a I.C.C.J. Sectia comerciala - in rejudecarea cauzei cadrul procesual a ramas cel stabilit - astfel ca in motivarea sentintei pronuntata in rejudecare - prima instanta a avut in vedere dispozitiile art.16 din Legea 13/2007 - dar a retinut ca nu poate dispune asupra despagubirilor cerute intrucat partile nu au incheiat conventia la care se refera textul legal.
Prin urmare, se impunea ca instanta de apel sa examineze motivul din apelul reclamantilor privitor la aplicarea dispozitiilor Legii 13/2007 in speta si sa statueze asupra aspectelor ridicate de reclamanti - referitoare la inlocuirea servitutii legale cu una conventionala, mai exact la incetarea caracterului gratuit al servitutii - ce se exercita pe un domeniu privat.
In mod gresit instanta de apel a considerat ca fiind irelevant faptul ca reclamantii au notificat parata in vederea incheierii conventiei la care se refera art.16 din Legea 13/2007 iar parata a refuzat incheierea unei asemenea conventii .
Actiunea reclamantilor, prin care au solicitat instantei sa stabileasca despagubirile cuvenite pentru exercitarea servitutii asupra proprietatii lor - fata de refuzul paratei de a accepta stabilirea lor pe cale conventionala -este admisibila.
Instanta judecatoreasca, are competenta de a decide asupra exercitarii servitutii precum si cu privire la dreptul proprietarului fondului aservit la despagubiri . Dreptul de uz si servitutile legale se stabilesc si se exercita cu respectarea echitatii si a principiului minimei afectari a dreptului de proprietate si, dupa caz, a activitatii.
Inechitatea Legii 318/2003 care prevedea gratuitatea servitutii legale instituita cu privire la capacitatile energetice, indiferent de regimul juridic al terenului pe care se exercita ,a fost inlaturata partial prin adoptarea Legii 13/22.02.2007 care prin art.16 alin.4 face distinctie intre domeniul public si privat pe care se exercita, prevazand exercitarea cu titlu gratuit a dreptului de uz si a servitutilor numai in privinta proprietatii statului si a unitatilor administrativ-teritoriale afectate de capacitati energetice.
Alin.5 al art.16 capata un nou continut de natura sa confirme indreptatirea titularilor dreptului de proprietate (lipsiti de posesia bunului lor ori carora li s-au restrans prerogativele proprietatii in alt mod) de a primi o indemnizatie corespunzatoare dar recunoaste acest drept numai proprietarilor pe ale caror terenuri se vor realiza capacitati energetice dupa data intrarii in vigoare a legii.
Instituirea unei norme care recunoaste discriminatoriu plenitudinea prerogativelor dreptului de proprietate in functie de momentul in care proprietatea a fost grevata de o lucrare sau un serviciu public nu poate duce la nerecunoasterea dreptului consfintit prin art.44 din Constitutie si de prevederile art.1 din Primul Protocol Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Dreptul de uz si de servitute instituite prin lege asupra proprietatii private a unui tert reprezinta o limitare adusa dreptului de proprietate al acestuia si in lipsa unei despagubiri restrangerea exercitarii folosintei bunului apare ca o sarcina excesiva si impovaratoare pentru proprietar - conform jurisprudentei CEDO.
Pentru mentinerea unui just echilibru intre interesul general si cel particular, in virtutea principiului echitatii si al dreptului proprietarului la respectarea bunurilor sale este obligatorie acordarea unei despagubiri care sa acopere prejudiciul suportat de proprietar prin restrangerea prerogativelor recunoscute de art.480 cod civil.
Conform art.44 alin.(5) din Constitutie, pentru lucrari de interes general autoritatea publica este obligata a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului plantatiilor ori constructiilor, precum si pentru orice alta dauna.
Prin prisma dispozitiilor art.1 din Protocolul 1 la CEDO si jurisprudentei CEDO - posibilitatea reclamantului de a cere si obtine despagubiri este cu atat mai justificata.
In cauza Sporroug versus Suedia - s-a retinut ca interdictia de a construi - duce la pierderea posibilitatii de a vinde imobilul in conditii normale de piata si ca desi din punct de vedere juridic dreptul a ramas intact - astfel de restrangeri reduc semnificativ posibilitatea practica de a-l exercita.
In consecinta, dreptul de proprietate al reclamantului devine precar - afectat in insasi substanta sa - asa incat, interdictia de a construi devine o povara speciala si excesiva pe care ar fi putut-o face legitima numai posibilitatea de a reclama reparatii.
In cauza Mellacher contra Austriei Curtea a recunoscut posibilitatea statului de a reglementa folosinta unor bunuri atunci cand se urmareste un scop de interes general dar a stabilit ca in aceeasi masura nu trebuie pierdute din vedere imperativele de protejare a interesului individual iar pastrarea raporturilor de proportionalitate implica acordarea unei despagubiri, dreptul de indemnizare fiind un element constitutiv al dreptului de proprietate (Hotararea din 2w1.02.1986).
Din toate aceste considerente, se retine ca in mod gresit tribunalul, in solutionarea apelului nu a trecut la o cercetare pe fond a cauzei prin care sa stabileasca in concret in ce consta restrangerea prerogativelor dreptului de proprietate al reclamantilor si sa stabileasca despagubiri corespunzatoare compensarii acestei restrangerii - urmand ca in baza art.312 alin.3 Cod pr.civ., sa se admita recursul, sa se caseze decizia si sa se trimita cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.