Retractarea demisiei ca act unilateral de vointa se face numai cu acordul expres al angajatorului, in caz contrar demisia isi produce efectele

Cum in speta, angajatorul nu si-a exprimat acest acord, in mod legal a fost emisa decizia de incetare a contractului individual de munca conform art. 57 si 79 din Codul muncii.

La data de 11. 09. 2008, contestatoarea I. C. M. , in contradictoriu cu intimata S. C. Distrigaz Sud S. A. a formulat contestatie impotriva Deciziei nr. 106/2008 emisa de intimata , solicitand anularea acesteia .

In motivare, contestatoarea a aratat ca a fost angajata intimatei in perioada noiembrie 1999-08. 09. 2008 si ca la 29. 08. 2008 a formulat cerere prin care a demisionat La data de 01. 09. 2008 si-a retractat cererea de demisie, continuand sa se prezinte la serviciu si sa-si indeplineasca atributiile pana la data de 08. 09. 2008 cand i-a fost inmanata decizia de desfacere a contractului de munca . Aceasta masura este nelegala pentru ca nu se incadreaza in dispozitiile art. 79 din Legea nr. 53/2003 deoarece la momentul luarii ei nu mai exista o manifestare de vointa din partea sa privind incetarea raporturilor de munca .

Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea contestatiei ,aratand ca manifestarea de vointa a salariatului cu privire la incetarea, din initiativa sa a contractului individual de munca este irevocabila, retractarea acesteia fiind posibila doar cu acordul angajatorului . In situatia de fata conducerea unitatii nu a fost de acord cu retractarea demisiei astfel ca in mod legal contractul de munca al acesteia a incetat.

Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr. 42/CM din 14 ianuarie 2009 a respins contestatia, retinand urmatoarele:

La data de 29. 08. 2008, contestatoarea a solicitat desfacerea contractului de munca prin demisie, aratand in cuprinsul cererii ca a optat pentru aceasta masura ca urmare a presiunii exercitate de sefa sa directa. Pe cerere se afla inscrisa rezolutia conducatorului unitatii intimate din data de 1. 09. 2008, in sensul aprobarii acesteia cu mentiunea respectarii termenului de preaviz. La data de 1. 09. 2008 contestatoarea a depus o noua cerere prin care a solicitat retragerea cererii de demisie, insa directorul unitatii nu a fost de acord cu aceasta, fapt ce rezulta din mentiunile inserate de acesta pe petitie, emitand decizia de incetare a contractului de munca nr. 106/2008 potrivit disp. art. 57 si 79 din Codul muncii.

Manifestarea de vointa a salariatului cu privire la incetarea, din initiativa sa a contractului de munca este irevocabila, retractarea ei fiind posibila numai cu acordul expres sau implicit al angajatorului.

S-a retinut de catre prima instanta ca a fost respectat si termenul de preaviz, din moment ce potrivit art. 57 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate acest termen de preaviz nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariatii cu functii de executie, iar cererea de demisie a fost depusa la 29. 08. 2008, rezolutia directorului unitatii de aprobare a demisiei poarta data de 1. 09. 2008, iar decizia de incetare a contractului de munca a fost emisa la 8. 09. 2008. Este astfel evident ca s-a respectat termenul de preaviz conform dispozitiilor articolului sus enuntat, iar contestatoarea si-a continuat activitatea in perioada de preaviz.

Pentru cele ce preced, avand in vedere si faptul ca nu s-a dovedit existenta vreunui viciu de consimtamant, asa cum a sustinut contestatoarea, s-a respins contestatia in baza art. 41,76 din codul muncii.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal contestatoarea, invocand prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, dupa cum urmeaza:

1. - Lipsa de rol activ a instantei in ceea ce priveste administrarea probelor, cat si in aprecierea celor existente la dosar.

Dezvoltand aceasta critica, contestatoarea a aratat, in esenta, ca s-au exercitat presiuni psihice si morale asupra sa din partea sefei de serviciu, presiuni care au determinat-o la gestul demisiei. Aceste presiuni le-a dovedit. , insa i s-a respins cererea de completare a lor. Oricum, in dosar exista suficiente probe care explica presiunile psihice la care a fost supusa neintrerupt in urmatoarele 2 luni premergatoare demisiei.

Normal era sa se constate ca demisia nu mai reprezinta un act final de vointa al angajatei, pentru ca ea a fost urmata de celalalt act de renuntare la demisie si deci trebuia sa se mentina in continuare contractului individual de munca .

2. - Au fost apreciate eronat probele si s-au interpretat gresit dispozitiile legale.

In cauza de fata, cererea de demisie s-a facut fara niciun preaviz, desi potrivit art. 79 din Legea nr. 53/2003 prin demisie se intelege actul unilateral de vointa al salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.

Este adevarat ca, potrivit art. 79 pct. 7 din Legea nr. 53/2003, contractul individual de munca inceteaza fie la data expirarii termenului de preaviz, fie la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv, dar legiuitorul a facut aceasta precizare atunci cand angajatorul are initiativa indepartarii din serviciu a angajatului respectiv, ori in speta preavizul, deci termenul de 15 zile era apanajul contestatoarei.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea contestatiei.

Recursul a fost respins ca nefondat, Curtea retinand urmatoarele:

In ceea ce priveste prima critica invocata, asa cum in mod judicios a retinut si instanta de fond, contestatoarea nu a dovedit ca a formulat cerere de demisie urmare exercitarii asupra sa a unor presiuni psihice si morale.

In mod normal, din moment ce salariatul a avut initiativa incetarii contractului, neexistand deci o decizie a angajatorului, persoana in cauza nu are cum sa sesizeze instanta judecatoreasca invocand nelegalitatea sau netemeinicia concedierii.

Totusi, se poate solicita anularea demisiei, in situatia in care consimtamantul celui care a demisionat a fost viciat prin eroare, dol sau violenta .

Desi recurenta a sustinut ca a dovedit existenta unor presiuni psihice si morale, in cauza nu s-a demonstrat ca i-a fost viciat consimtamantul printr-unul din cele trei vicii de consimtamant. In cadrul aceleiasi critici recurenta a pretins ca trebuia mentinut in continuare contractul individual de munca, din moment ce cererea sa de demisie a fost urmata de o alta cerere, de renuntare la demisie.

Este adevarat, din acest punct de vedere, ca la data de 1. 09. 2008 contestatoarea a depus o noua cerere prin care a solicitat retragerea cererii de demisie, insa angajatorul nu a fost de acord cu retragerea demisiei.

Potrivit doctrinei si practicii judiciare in materie, manifestarea de vointa a salariatului cu privire la incetarea, din initiativa sa, a contractului individual de munca este irevocabila, retractarea ei fiind posibila numai cu acordul expres sau implicit al angajatorului.

Cum in speta, angajatorul nu si-a exprimat acest acord, in mod legal a fost emisa decizia nr. 106 din 8 septembrie 2008 de incetare a contractului individual de munca conform art. 57 si 79 din Codul muncii.

Nici urmatoarea critica nu a fost retinuta de instanta de control judiciar.

Potrivit disp. art. 79 alin. 1 din Codul muncii, prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.

Conform art. 79 alin. 7 din Codul muncii, contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv.

Prin urmare, termenul de preaviz opereaza in favoarea angajatorului, ci nu al angajatului, asa cum sustine recurenta, tocmai pentru a asigura angajatorului posibilitatea de a lua masurile necesare inlocuirii salariatului demisionar, evitandu-se astfel consecintele negative pe care le-ar putea avea incetarea intempestiva a contractului de munca, acesta fiind de fapt scopul preavizului.

In consecinta, pentru cele ce preced, in baza disp. art. 291 Codul muncii si art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, s-a dispus respingerea recursului.