In motivarea cererii, contestatorul a aratat, in esenta, ca a fost angajatul intimatei, ocupand functia de sef sectie industrie prelucratoare, iar prin decizia contestata in cauza a fost concediat disciplinar. A a precia t nelegala aceasta decizie, intrucat a fost emisa cu nerespectarea termenelor prevazute de art. 252 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro). Astfel, referatul de constatare a abaterii disciplinare a fost inregistrat la data de 05.06.2018, iar decizia a fost emisa la data de 05.03.2019. Faptul ca in perioada 05.06. x19 s-a aflat in concediu medical, iar contractul de munca a fost suspendat, nu are niciun efect cu privire la curgerea termenelor prevazute de art. 252 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), deoarece art. 49 alin. 6 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) vizeaza exclusiv termenele calculate pe zile lucratoare, nu termenele stabilite pe zile calendaristice. De asemenea, decizia este lovita de nulitate absoluta, potrivit art. 252 alin. 2 lit. c) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), deoarece nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatului. In decizie se regaseste o motivare, insa aceasta este expeditiva si nu satisface cerintele de forma si de fond prevazute de textul legal. In plus, intimata nu a respectat dispozitiile art. 252 alin. 3 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), decizia de sanctionare nefiind comunicata in termenul legal. Totodata, intimata a incalcat Procedura interna privind Managementul Abaterilor Disciplinare, intrucat referatul de sesizare a faptei nu a fost intocmit de persoana indicata in aceasta procedura . Pe langa aceste aspecte de nelegalitate, decizia nu este nici temeinica, arata reclamantul, intrucat situatia de fapt prezentata in act nu constituie o incalcare a atributiilor sale de serviciu . In plus, noua sa fisa de post i-a fost prezentata cu putin timp inainte de constatarea presupuselor abateri disciplinare. In final, contestatorul apreciaza ca sanctiunea aplicata nu respecta criteriile de individualizare stabilite de art. 250 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 80, 247- 252, 269 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) si ale art. 208- 210 din Legea nr. 62/2011.
Prin sentinta nr. 2909 din 19 iunie 2019 pronuntata in Dosarul nr. x, Tribunalul Arges a admis contestatia formulata de contestatorul R.D.D., in contradictoriu cu intimata S.C. O.P.S. a. , a anul at Decizia nr. 203 din 05.03.2019 emisa de intimata si a dispus reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior incetarii contractului individual de munca .
In consecinta, a obligat intimata sa plateasca contestatorului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in calitate de salariat, de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective. Totodata, a obligat intimata sa plateasca contestatorului suma de 3. 570 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata .
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Contestatorul a fost angajatul intimatei in baza unui contract individual de munca incheiat pe durata nedeterminata, ocupand functia de sef sectie industrie prelucratoare, iar prin Decizia nr. 203 din 05.03.2019, contestata in cauza, acesta a fost sanctionat disciplinar cu desfacerea contractului de munca .
Prin decizia contestata s-au retinut ca abatere disciplinara fapta de management defectuos, intrucat s-au constatat urmatoarele nerespectari ale responsabilitatilor din fisa de post: incalcarea prevederilor instructiunii de lucru ``Predare documente expeditie``; modificarea manuala a tichetelor de cantar pentru 5 expeditii din cele 14 verificate; lipsa conditiilor de siguranta de la casa de pompe de la rampa de descarcare benzina/motorina; inexistenta studiului privind zestrea conductelor conform reglementarilor in vigoare; sistemul de canalizare al rampei de descarcare nu este functional, iar titeiul este acumulat intr-un bazin improvizat care se situeaza in afara gardului terminalului; intreaga retea de cai ferate din cadrul terminalului prezinta un grad ridicat de risc din punct de vedere al sigurantei circulatiei feroviare, lucru ce a generat deraierea unui vagon in data de 11.03.2018; incarcarea in perioada 17- 26.04.2018 a unor cantitati importante de benzina fara ca sistemul VRU sa fie functional, desi planul de incasari fusese confirmat cu cel putin 6 luni in avans .
s-a retinut prin decizia de sanctionare disciplinara ca reclamantul a incalcat urmatoarele prevederi: art. 5.2.2 alin. 1 lit. a, b, m si r, art. 7. 3.1 alin. 1 lit. a si b, art. 7. 3.2 alin. 1 lit. o) din Regulamentul intern, precum si art. 95 alin. 1 lit. a), d), e), f), j) si k) din Contractului Colectiv de Munca .
Anterior emiterii deciziei de sanctionare, contestatorul a fost convocat pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, salariatul exprimandu-si punctul de vedere cu privire la pretinsele abateri (filele 303- 306).
Analizand legalitatea emiterii deciziei contestate, instanta a retinut ca aceasta nu a fost emisa cu respectarea cerintelor de forma si continut, prevazute de dispozitiile imperative ale art. 252 alin. 2 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Astfel, textul legal prevede, sub sanctiunea nulitatii absolute, ca in decizia disciplinara se mentioneaza, printre altele, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat .
Prin urmare, in decizie trebuie sa fie descrisa in mod concret abaterea pentru care a fost aplicata sanctiunea disciplinara, atat sub aspectul realitatii faptice, dar si sub aspectul prevederilor contractuale nesoco tite.
Altfel spus, decizia de concediere trebuie motivata in fapt si in drept, cu aratarea clara, explicita, detaliata a conduitei salariatului neconforme cu regulile privind disciplina muncii, astfel incat sa fie posibil controlul judecatoresc sub toate a spectele.
Or, actul contestat nu indeplineste aceste cerinte, decizia fiind redactata in termeni vagi si generali, care nu permit stabilirea fara echivoc a normei incalcate si nici a modalitatii concrete in care a fost nesocotita.
Enumerarea generica a unor fapte, fara a fi individualizate si concretizate prin data savarsirii si prin prevederile incalcate nu permite o analiza a temeiniciei acestora, astfel incat sa fie respectate si dispozitiile art. 79 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), potrivit carora in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere .
Descrierea faptei presupune mentionarea datei la care a fost savarsita, pentru a se putea verifica daca sanctiunea a fost aplicata in termenul legal, dar si modalitatea in care a fost comisa abaterea, in raport de care se poate stabili nu numai temeinicia celor retinute in sarcina angajatului, dar si proportionalitatea sanctiunii cu gravitatea faptei .
In speta, in decizie se enumera o . abateri disciplinare, fara ca acestea, cu doua exceptii, sa fie individualizate in timp, dar nici sub aspectul faptelor savarsite de reclamant si care au fost apreciate de intimata ca nerespectari ale disciplinei muncii.
De asemenea, normele de disciplina muncii pretins incalcate prevad doar obligatii generale, iar nu atributii specifice pe care contestatorul le-ar fi nesocotit.
Trimiterea generala la prevederile din fisa postului, ale contractului individual de munca si ale regulamentul de ordine interioara nu are nicio relevanta fata de dispozitiile legale care prevad, strict si imperativ, care sunt elementele obligatorii ale deciziei.
Simpla mentionare a unor deficiente si indicarea generica a unor atributii nu permit a se stabili in concret care ar fi faptele imputate angajatului, cum anume si-a incalcat acesta atributiile si obligatiile de serviciu .
In concret, i se imputa reclamantului intocmirea documentelor de expediere dupa iesirea vagoanelor din terminal sau modificarea manuala a tichetelor de cantar, insa la dosar nu au fost depuse acte din care sa rezulte stabilirea in sarcina contestatorului a acestor sarcini de serviciu . Iar in actele invocate de intimata, instanta nu a identificat astfel de termene exacte de intocmire a documentelor de expediere sau interdictia de a modifica manual tichetele de cantar.
In ce priveste celelalte fapte enumerate in decizia de sanctionare instanta a retinut ca acestea nu au identificate temporal, iar angajatorul nu a indicat care au fost in concret atributiile incalcate de contestator. Constatarea doar a unor situatii de fapt, fara indicarea obligatiilor salariatului pretins incalcate, nu respecta prevederile art. 252 alin. 2 lit. a) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Tribunalul a aprecia t ca in realitate contestatorul nu a fost sanctionat disciplinar pentru savarsirea unor fapte concrete, ci, astfel cum se mentioneaza de altfel si in decizia contestata, pentru managementul sau defectuos.
Or, acest aspect nu poate face obiectul cercetarii disciplinare, intrucat nu exista egalitate intre evaluarea activitatii profesionale a salariatului si cercetarea unei abateri disciplinare.
Desi ambele proceduri pot atrage desfacerea contractului de munca, acestea nu sunt identice, aspect ce rezulta si din reglementarea distincta a ac estora prin art. 61 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Elementul esential ce diferentiaza a cele situatii este forma de vinovatie cu care se presupune ca actioneaza salariatul.
Evaluarea activitatii profesionale a salariatului este o componenta intrinseca a raporturilor de munca, angajatorul avand obligatia de a informa salariatului despre criteriile de evaluare pe care le are in vedere inca din faza prealabila incheierii contractului de munca, potrivit art. 17 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro). in masura in care angajatorul apreciaza ca salariatul sau nu mai corespunde profesional, acesta are la dispozitie procedura instituita de dispozitiile art. 61 lit. d) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), procedura distincta de cea instituita in temeiul art. 61 lit. a).
In plus, instanta nu este chemata, in cadrul prezentei contestatii, sa verifice calitatea managementului realizat de contestator, ci doar daca faptele pentru care a fost sanctionat disciplinar au fost savarsite de acesta, daca sunt in legatura cu munca sa si daca au fost savarsite cu vinovatie. Sub acest aspect, Tribunalul a retinut deja incalcarea dispozitiile art. 252 alin. 2 lit. a din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Viciul de forma al deciziei de sanctionare nu poate fi acoperit prin acte exterioare actului de aplicare al sanctiunii, nici macar prin constatarea si afirmarea savarsirii abaterii retinute in sarcina angajatului.
Intrucat neindeplinirea, fie si numai a uneia dintre cerintele prevazute de art. 252 alin. 2 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), in mod imperativ si cu caracter de ordine publica are drept consecinta intervenirea sanctiunii nulitatii absolute a deciziei de sanctionare, instanta urmeaza a admite contestatia reclamantului.
In schimb, Tribunalul a apreciat ca in speta intimata a respectat termenele prevazute de art. 252 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), avand in vedere dispozitiile art. 49 alin. 6 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro). Distinctia pe care o realizeaza contestatorul nu poate fi retinuta potrivit principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. Prin urmare, in perioada 05.06. x19, curgerea termenelor de prescriptie a fost suspendata. In consecinta, la data de 05.03.2019, data emiterii deciziei de sanctionare, nu s-a implinit nici termenul de 30 de zile, nici cel de 6 luni, daca se apreciaza ca faptele au fost savarsite in perioada martie-aprilie 2018.
Intemeiata este insa apararea contestatorului privind nerespectarea prevederilor art. 252 alin. 2 lit. c) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), intrucat in decizie se mentioneaza ca apararile salariatului au fost inlaturate deoarece este vinovat de incalcarea prevederilor contractuale.
Instanta a observ at insa ca reclamantul, prin apararile sale, a invocat chestiuni concrete in apararea sa, angajatorul neaplecandu-se deloc asupra aspectelor ridicate de salariat .
Or, scopul prevederii legale nu este atins, Tribunalul neputand retine respectarea de catre angajator a obligatiei legale, a carei incalcare atrage nulitatea absoluta expresa.
Pentru aceste considerente, instanta a anula t decizia contestata in cauza, iar, potrivit art. 80 alin. 1 si 2 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), a dispu s reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior concedierii si a obliga t intimata sa plateasca salariatului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la momentul concedierii si pana la data reintegrarii efective.
De asemenea, in temeiul art. 453 Cod procedura civila, a obliga t intimata la plata catre contestator a cheltuielilor de judecata efectuate de acesta in cauza, constand in onorariul avocatului ales, potrivit chitantelor de la dosa r.
Impotriva sentintei, in termen, a declarat apel intimata O.P.SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru urmatoarele motive:
Sub un prim aspect, apelanta invoca incalcarea principiului limitelor investirii instantei si al contradictorialitatii. inveder eaza ca o critica de nelegalit ate a deciziei, constand in lipsa descrierii faptei ce constituie abatere disciplinara, nu a fost dedusa judecatii prin contestatia formulata, instanta investindu-se din oficiu cu analiza acestui motiv de nulitate.
Desi potrivit legii aceasta conditie de forma este una prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, Tribunalul trebuia sa respecte limitele investirii instantei, in virtutea principiului prevazut de art. 9 alin. (2) Cod procedura civila.
Prin invocarea acestui nou motiv de nulitate si anularea deciziei de concediere pe acest considerent, care nu a fost dedus judecatii de catre reclamant, instanta a schimbat din oficiu cauza juridica a contestatiei, incalcand drepturile procesuale fundamentale ale partii intimate.
Atata timp cat salariatul contestator, beneficiind de asistenta juridica specializata, nu a inteles sa invoce a c est motiv de nulitate, neapreciind ca faptele pentru care a fost sanctionat nu sunt descrise in mod clar in decizie, invocarea de catre instanta din oficiu a acestui motiv a determinat o rupere a echilibrul procesual, fiind afectat dreptul la un proces echitabil al intimatei.
Chiar si in ipoteza in care s-ar aprecia ca prima instanta ar fi fast indreptatita sa invoce din oficiu acest nou motiv de nelegalitate a deciziei de concediere, aceasta ar fi fost obligata, in virtutea prevederilor art. 14 Cod procedura civila, sa il puna in discutia partilor, pentru a se respecta principiul contradictorialitatii.
Apelanta sustine, de aseme nea, i nterpretarea gresita a deciziei de concediere, precum si a probelor administrate, de catre prima instanta.
In ce priveste incalcarea prevederilor art. 252 alin. (2) lit. a) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), t oate considerentele Tribunalului in analiza acestui element o bligatoriu al deciziei de concediere d e nota superficialitatea cu care prim a instanta ``s-a aplecat"asupra cauzei, precum si neintelegerea situatiei de fapt concrete.
Sub un prim aspect, invedereaza ca Tribunalul s-a limitat la analiza ``la pachet"a tuturor celor sapte nereguli retinute in situatia de fapt indicata in decizia de concediere, concluzionand in sensul ca este vorba de o enumerare ``generica, fara a exista o individualizare si o concretizare"a acestora, prin. data savarsirii si a prevederilor incalcate", astfel ca t ribunalul s-ar afla in imposibil itate a analizarii temeiniciei acestora.
Or, chiar dac a decizia de concediere nu exceleaza printr-o redactare sistematizata, acest lucru nu justifica atitudinea primei instante de a se limita la aprecieri de ordin general, raportat la toate faptele expuse, fara a incerca o minima analiza a fiecareia in parte, pentru a vedea daca intr-adevar este imposibil controlul judiciar al temeiniciei acestora.
Aspectul esential al unei astfel de cercetari consta in analiza atributiilor si responsabilitatilor contestatorului, prevazute in fisa de post, respectiv de coordonare si de suprave ghere a tuturor proceselor derul ate in cadrul sectiei - , prin raportare la situatia de fapt retinuta in decizia de concediere .
Mai mul, insusi contestatorul, prin aparator, la termenul de j udecata din 10.06.2019 a aratat ca nu intelege sa conteste situatia de fapt retinuta in decizia de concediere (motiv pentru care s-a respins administrarea probei cu martorii propusi de intimata), singurele critici aduse deciziei fiind acelea legate de faptul ca salariatul nu avea atributii in ceea ce priveste neregulile constatate.
L egatura dintre neregulile retinute in decizia de concediere si atributiile contestatorului este dat a in special de atributiile din fisa de post a acestuia, subliniindu-se si faptul ca, contestatorul ocupa postul de coordonator operatiuni RTC` S, denumirea C. a functiei fiind aceea de sef sectie industrie prelucratoare, in cadrul Terminalului O.P. arpechim. Rolul acestui post, astfel cum rezulta din continutul fisei de post, este acela de: ``coordonare a desfasurarii intregii activitati a sectiei pentru efectuarea tuturor livrarilor/receptiilor de produs petrolier stabilite prin programul de incarcare/descarcare"si efectuare a operatiunilor vamale"; precum si de ``optimizare a activitatilor si proceselor de incarcare/descarcare a rampelor, sistemelor de controlasi rezervoarelor de stocare produse petroliere, in functie de necesitati".
Prin urmare, contestatorul nu avea un rol de executie, nu acesta fiind cel care trebuia sa remedieze in mod efectiv operatiunile fata de care s-au identificat neregulile indicate in decizie, ci acesta trebuia sa se asigure de buna lor desfasurare si sa le gestioneze in mo d corespunzator, in calitate de manager.
Referitor la modificarea manuala a tichetelor de cantar, arata ca, in mod gresit prima instanta a retinut ca intimata nu a depus la dosar acte din care sa rezulte sarcina contestatorului de a intocmi tichetele de cantar, in conditiile in care acestuia nu i se imputa fapta efectiva de modificare manuala a tichetului, ci faptul ca a permis c a acest lucru sa fie efectuat de catre salariatii din subordinea sa, fara a lua masuri pentru remedierea acestor nereguli.
R eclamantul a recunoscut, cu ocazia cercetarii disciplinare (aspect consemnat la fila 3 din decizia de concediere) ca ``a existat o eroare umana", facuta de catre operatori, insa nu a luat nicio masura in acest sens la acel moment, ci abia din luna martie 2018 s-a putut corecta respectiva situatie. Mai exact, reclamantul a invocat faptul ca in procedura existenta la acel moment nu ar fi fost reglementata expres o astfel de situatie - de aparitie de erori umane, imposibil de corectat in soft-ul automat - , insa nu a putut justifica de ce nu a luat masuri pentru remedierea acestora sau sesizarea in vederea de a se lua astfel de masuri, perpetuand pentru o indelungata perioada de timp posibilitatea de cantarire eronata.
Consecintele modificarii manuale a tichetelor de cantar rezida in aceea ca ele pot altera datele reale privitoare la cantitatea de produs petrolier incarcata/descarcata in cadrul terminalului, creandu-se premisele sustragerii de astfel de produs.
Referitor la neregulile privind functionarea casei de pompe de la rampa de descarcare benzina/motorina se arata ca, in cadrul controlului efectuat de catre superiorul ierarhic B. B.in l una mai 2018 in cadrul sectiei conduse de catre contestator s-au constatat nereguli privind conditiile de siguranta la casa de pompe de la rampa de descarcare benzina/motorina, in sensul ca exista un strat consistent de motorina (5- 7 cm) pe intreaga platforma a casei de pompe.
Acest aspect a fost consemnat in Referatul de sesizare inregistrat sub nr. 3505/09.05.2018, mentionat in preambulul deciziei de concediere, astfel incat este eronata sustinerea t ribunalului in sensul ca aceasta fapta nu este indicata sub aspect temporar. Este vorba de o omisiune de a se lua masurile corespunzatoare, conform atributiilor contestatorului prevazute in fisa de post, fapta care a avut un caracter de continu itate, ea fiind descoperita in l una mai 2018.
Prin apararile sale, contestatorul a invocat faptul ca respectiva casa de pompe prezenta nereguli la sistemul de izolatii, fiind vorba de un strat de apa acumulata ca urmare a precipitatiilor, iar nu de produs petrolier care se regasea pe platforma casei de pompe.
Aceasta a fost o incercare de a se crea o confuzie intre doua nereguli distincte: intr-adevar, a existat si problema infiltratiilor, pentru care reclamantul a formulat in data de 10.04.2018 o solicitare pentru refacerea sistemului de izolatii, insa pentru problema referitoare la existenta cantitatilor de motorina pe intreaga platforma a casei de pompe nu a luat nicio masura .
Contestatorul era responsabil de buna functionare a tuturor utilajelor si instalatiilor din cadrul sectiei, precum si de luarea de masuri in vederea desfasurarii in conditii de siguranta a activitatii din sectie.
Desfasurarea activitatii in cadrul casei de pompe in astfel de conditii a pus in pericol si securitatea lucratorilor, existand un risc permanent de incendiu sau de accidentare.
Se sustine ca, c eea ce s-a imputat reclamantului a fost faptul ca nu a luat nicio masura pentru remedierea defectiunilor de la sistemul de canalizare al rampei de descarcare titei, ce a avut drept consecinta atat existenta unor pierderi de produs petrolier, cat si afectarea terenului limitrof, unde se scurgea produsul petrolier.
Aceasta situatie de fapt a fost de asemenea constatata de catre superiorul ierarhic B. B.in luna mai 2018, aspect consemnat in Referatul de sesizare inregistrat sub nr. 3505/09.05.2018, mentionat in preambulul deciziei de concediere .
Apararea salariatului in sensul ca s-ar fi impus o interventie in perimetrul (terenul) apartinand unei alte entitati nu prezenta nicio relevanta, in conditiile in care defectiunea era in cadrul Terminatului Arpechim, aceasta fiind locatia unde se impuneau a fi facute lucrarile de reparatii la sistemul de canalizare.
De asemenea, apararea in sensul ca deficientele s-au datorat precipitatiilor abundente este neverosimila, in conditiile in care era vorba despre o scurgere nelegala de produs petrolier in afara rampei de descarcare .
Insasi apararea acestuia in sensul ca deficientele ar fi avut loc ``in afara perimetrului Arpechim"reprezinta o recunoastere expresa a neregulilor, insa nu ar putea fi exoneratoare de raspundere deoarece chiar daca acumularea de produs petrolier s-a facut in afara terminalului, cauza acesteia era reprezentata de disfunctionalitatea sistemului de canalizare din cadrul sectiei.
Referitor la incarcarea de cantitati importante de benzina fara ca sistemul VRU sa fie functional, in perioada 17.04- 26.04.2018 se arata ca f apta salariatului a fost a ceea ca a permis in perioada 17.04- 26.04.2018 incarcarea de produs petrolier, chiar daca era constient de faptul ca respectivul sistem nu functioneaza, desi cunostea planul de incarcari din timp, acesta fiind confirmat cu sase l uni inainte.
Potrivit fisei de post, contestatorul avea ca sarcina urmarirea si coordonarea tuturor activitatilor de livrare/receptie a produsului petrolier, fiind responsabil de buna functionare a tuturor utilajelor si instalatiilor din cadrul sectiei, precum si de luarea de masuri in vederea desfasurarii in conditii de siguranta a activitatii.
Fata de aceste prevederi, nu au putut fi avute in vedere apararile formulate de salariat in sensul ca ``responsabilitatea remedierii deficientei revenea exclusiv sectiei de utilitati ``.
Ceea ce s-a retinut in sarcina reclamantului nu a fost faptul ca acesta nu a reparat personal sistemul VRU, ci faptul ca a permis incarcarea de importante cantitati de produs petrolier cu sistemul VRU nefuncti onal, precum si faptul ca nu a l uat din timp masuri pentru a se asigura de remedierea acestuia.
Consecintele desfasurarii activitatii de incarcare de produs petrolier in aceste conditii, respectiv cu sistemul de recuperare vapori disfunctional, au constat in: crearea unui risc pentru siguranta si sanatatea lucratorilor, datorita prezentei vaporilor de produs petrolier; pierderea unor importante pierderi de produs petrolier, sub forma vaporilor nerecuperati.
Existenta neregulilor referitoare la reteaua de cale ferata din cadrul terminalului a fost constatata atat de catre superiorii ierarhici, cat si de catre autoritatea competenta . Autoritatea feroviara Ro m ana (AFER), care prin Nota de constatare nr. 2302/x/2018 a evidentiat o .nereguli privind siguranta feroviar a, fiind dispuse si o .masuri in sarcina societatii.
Potrivit fisei de post, reclamantul este cel care coordoneaza activitatea de manevre si transport pe caile ferate din interiorul terminalului Arpechim, acesta fiind responsabil de activitatea desfasurata de catre subcontractorii O.P.din cadrul terminalului, aceste responsabilitati fiind mentionate a pct. IV.
C ontestatorul nu isi poate declina responsabilitatea fata de efectuarea necorespunzatoare a activitatii de catre subcontractori (in cazul de fata Grupul Feroviar Roman) in cadrul litigiilor de cale ferata industriala din Terminalul Arpechim.
Consecintele existentei acestor nereguli la reteaua de cale ferata sunt generate de existenta unor riscuri privind desfasurarea activitatii, posibilitatea producerii unor accidente fiind permanenta.
O alta apreciere eronata a primei instante este cea referitoare la temeiul de drept al concedierii.
Sub un prim aspect, t ribunalul a omis faptul ca o abatere disciplinara poate consta, potrivit definitiei date de art. 247 alin. (2) C odul muncii, ``atat intr-o a ctiune, cat si intr-o inactiune`` savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.
Or, in cazul de fata, majoritatea faptelor retinute in sarcina contestatorului au fost reprezentate de inactiuni, mai exact omisiunea de a lua masurile corespunzatoare sau neglijenta de care acesta a dat dovada in exercitarea atributiilor de supraveghere si control, pe care acesta le avea in virtutea functiei ocupate, aceea de sef de sectie.
P e de alta parte, astfel cum s-a aratat in mod constant in doctrina si in practica judiciara, linia de demarcatie intre abaterea disciplinara si necorespunderea profesionala nu este foarte evidenta in toate cazurile, acelasi tip de fapte putand fi consecinte fie ale unei neglijente, fie ale unei lipse de stapanire sau cunoastere a regulilor specifice unei functii sau meserii.
I nsa elementul definitoriu care face diferenta intre cele doua i nstitutii juridice este reprezentat de existenta sau nu a vinovatiei salariatului, fara a fi relevanta forma de vinovatie (cum in mod gresit a retinut t ribunalul).
Concedierea pentru necorespundere profesionala a unui salariat, in temeiul art. 61 lit. d) C odul muncii, poate interveni numai in situatia in care salariatul nu mai corespunde, din punct de vedere profesional, cerintelor postului ocupat, necorespunderea profesionala trebuind inteleasa ca o necunoastere sau o stapanire insuficienta a regulilor specifice unei functii sau meserii.
I n schimb, gestionarea defectuoasa a activitatii nu reprezinta intotdeauna o necorespundere profesionala, ci poate fi datorata unor fapte imputabile salariatului (neglijenta, lipsa de interes etc.), caz in care devine inciden t a raspunderea disciplinara.
I n cazul de fata, desi s-a folosit o formulare oarecum improprie in referatul de sesizare, respectiv aceea de ``management defectuos ``, din analiza situatiei de fapt angajatorul a retinut vinovatia salar i at u lui, sub forma neglijentei (culpei), iar nicidecum o situatie de necorespundere profesionala.
R ribunalul a apreciat ca ``salariatul prin apararile sale a invocat chestiuni concrete", care nu au fost inlaturate in mod corespunzator de catre angajator in cadrul deciziei de concediere, fiind incalcate prevederile art. 252 alin. (2) lit. c) Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Din analiza deciziei de sanctionare s-a observat ca in continutul acesteia sunt redate toate apararile pe care salariatul le-a formulat cu ocazia cercetarii disciplinare, insa niciuna dintre acestea nu a fost de natura sa il exonereze de raspundere, comisia retinand incalcarea unor numeroase obligatii de serviciu prevazute la art. 5.2.2 din Regulamentul Intern si in fisa de post.
Este adevarat ca in decizie nu au fost reluate toate sarcinile si atributiile din fisa de post, insa acest lucru nici nu ar fi fost necesar deoarece angajatul se presupune ca isi cunoaste atributiile, prin semnarea si asumarea fisei de post.
Referitor l a individualizarea sanctiunii se arata ca p entru a se determina gravitatea unei abateri, legiuitorul ofera unele criterii de apreciere, enumerate in art..250 C odul muncii, criterii ce au fost avute in vedere de catre angajator la aplicarea prezentei sanct i uni.
Pe de alta parte, faptul ca unele abateri au o anumita gravitate poate fi stabilit si pr in dispozitiile Regulamentului i ntern, in acest fel angajatilor fiindu-le atrasa atentia asupra importantei respectarii anumitor norme disciplinare, in acest sens pronu ntandu-se si practica judiciara.
I n cazul de fata, o mare parte dintre faptele reclamantului sunt calificate ca reprezentand abateri grave prin insasi regulamentul intern, mai exact art. 7. 3.2 din acesta.
De asemenea, gravitatea faptelor rezulta cu usurinta si prin aplicarea criteriilor prevazute de art. 250 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) respectiv:
P rin apararile formulate reclamantul nu a invocat justificari de natura obiectiva, care sa i l exonereze de raspundere, ci in principal s-a eschivat aratand ca nu era in competenta sa r emedierea neregulilor sesizate.
Or, analizand fisa de post a acestuia, este cat se poate de evident ca dl R.Do ru purta responsabilitatea coordonarii si verificarii intregii activitati din cadrul sectiei al carei sef era.
R eferitor la consecintele abaterilor, contrar sustinerilor reclamantului trebuie avute in vedere atat consecintele care s-au produs, cat si cele potentiale, acestea fiind evidentiate la punctele anterioare din prezentul apel, pentru fiecare fapta in parte .
R eferitor la comportamentul general in serviciu, salariatul a dat dovada de o neglijenta repetata in executarea sarcinilor de serviciu, precum si de o ``colaborare defectuoasa, comunicare greoaie, inconsistenta in decizii, tolerarea unor conditii de lucru total inacceptabile din punct de vedere SSM, lipsa asumarii raspunderii si furnizarea de informatii eronate cu privire la situatia operationala a zonei pe care o coordoneaza", potrivit celor mentionate de catre superiorul sau direct in cadru l Referatului de sesizare nr. 3505/09.05.2019 (depus la dosar, ca anexa a intampinarii) ;
Prin urmare, solicita sa se constat e ca societatea a dat relevanta cuvenita concursului de imprejurari dovedit cu ocazia cercetarii disciplinare, fiind justificata masura de a .cea mai grava sanctiune disciplinara, circumstantele cauzei, precum si specificul activitatii pe care salariatul o presta in cadrul societatii indreptatind desfacerea disciplinara a contractului individual de munca .
Cu privire la r estabilirea situatiei anterioare executarii, a vand in vedere caracterul executoriu al sentintei apelate, potrivit art. 274 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), intimata a procedat la punerea in executare a acesteia sub aspectul reintegrarii salariatului si a platii despagubirilor prevazute de art. 80 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
I n situatia in care se va gasi intemeiat apelul si se va di spune modificarea sentintei apelate in sensul respingerii contestatiei, solicita sa se dis puna si asupra restabilirii situatiei anterioare executarii, conform prevederilor art. 724 alin. (1) Cod procedura civila, in sensul obligarii contestatorului - intimat la restituirea tuturor drepturilor primite cu titlu de despagubiri, in temeiul Sentintei civile nr. 2909/2019.
I n concluzie, fata de argumentele expuse anterior, solicita admiterea apelului, modificarea sentintei apelate in sensul respingerii contestatiei ca nefondata
I n drept isi intemei aza apel ul pe dispozitiile art. 466 si art. 724 Cod procedura civila.
Prin intampinare, intimatul - contestator R.D.D.solicita respingerea in tot a apelului si mentinerea sentintei apelate ca fiind legala si temeinica, cu obligarea apelantei - parate la plata cheltuielilor de judecata .
Analizand actele si lucrarile dosarului, raportat la criticile formulate, Curtea constata ca apelul nu este fondat.
Astfel, printr-o prima critica, apelanta sustine inca lcarea de catre tribunal a prin c ipiului disponibilitatii si a limitelor investirii, contestatorul neinvocand nulitatea deciziei pentru lipsa descrier i i faptei ce constituie abatere disciplinara.
Or, analiza contestatiei formulate, dovedeste ca astfel de sustinere nu este reala.
Contestatorul, care a beneficiat de as i stenta juridica, a inteles sa prezinte motivele de nul itate a deciziei de sa nctionare in mod distinct, respe c t iv motive de nelegalitate-pct.1 si motive de netemeinicie-pct.2.
Sub aspectul motivelor de nelegalitate au fost invocate incalcari ale disp. art. 252 alin. 1 pct. 1, art. 252 alin. 2 lit. c, art. 252 alin. 3 C. muncii. Intereseaza insa, pentru stabilirea limitelor investirii instantei, nu doar acele argumente care privesc nerespectarea acestor dispozitii expres indicate, ci si celela l te argumente care, chiar neincadrate in drept, fac vorbire despre alte motive de nulitate a deciziei.
Astfel, Curtea constata ca, prezentand motivul de nelegalitate constand in nerespectarea termen elor de 30 zile, respectiv 6 luni, prevazut e pentru aplicarea sanctiunii disciplinare, contestatorul a afirmat lipsa datei la care au fost se m nalate faptele imputate de angajator .
Or, data la care au fost savarsite faptele ce reprezinta a b ateri disciplinare sau la care ele au fost constatate constituie un elem e nt deosebit de important ce trebuie sa se regaseasca in descrierea acestora, ea fiind elem en tul prin prisma caruia se analizea z a respectarea termenului de 6 luni prevazut de art. 252 alin. 1 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) pentru angajarea raspunderii disciplinare a salariatului.
Mai mult, sustinand ca faptele cercetate nu reprezinta abateri d i sciplinare, contestatorul a invocat faptul ca nu s-a realizat, prin decizia contestata, o descriere suficienta a faptelor, astfel incat instanta sa poata verifica existenta abaterilor.
Este adevarat ca acest argum e nt se regaseste la pct. 2 al motivelor contesta t iei, intitulat N etemeinicia deciziei de sanctionare disciplinara, insa instanta nu putea ignora acest aspect, fiind obligata sa se pronunte asupra a tot ce s-a invocat, sa raspunda tuturor sustinerilor de natura a atrage nulitatea deciziei.
Neinvocarea in mod expres a incalcarii art. 252 alin. 2 lit. a Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) nu impiedica instanta sa analizeze acest motiv de nulitate, at a ta vreme cat el se regaseste in motivarea contestatiei, iar contestatorul a sustinut permanent incalcarea art. 252 alin. 2 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Pe de alta parte, nu se poate retine nici incalcarea dreptului la aparare al intimatei sau a principiului contradictorialitatii. Contestatia a fost comunicata acesteia, reprezentantii intimatei au luat cunostinta de toate argumentele invocate, formuland aparari prin intampinarea depusa. Instanta nu este obligata sa puna in discutie fiecare motiv de nulitate, atata vreme cat el reiese din actiunea dedusa judecatii si a fost cunoscut de partea adversa.
Asadar. Curtea apreciaza ca, analizand modul in care faptele au fost des c rise in decizie, Tribunalul a respectat limitele investirii, acest aspect fiind invocat de contestator, in termen, prin contestatia formulata.
Cat priveste analiza pe care Tribunalul a facut-o cu privire la respectar ea disp. art. 252 alin. 2 lit. a Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), se constata ca in Decizia nr. 203/05.03.2019 s-a mentionat ca faptele ce au constituit obiec t ul cercetarii constau in imaginea unui management defectuos si nerespect a rea responsabilitatilor conform fi s ei de post, fiind enumerate 7 categorii de neregularitati constatate in cadr u l sectiei pe care o coordona contestatorul.
Or, simpla indicare a acestor deficiente constatate la nivelul sectiei nu poate constitui o veritabila descriere a faptelor ce se imputa contestatorului si care constituie abateri disciplinare. In realitate, asa cum se arata si in apel, angajatorul a apreciat ca intimatul-contestator este vinovat de faptul ca a omis sa ia masurile necesare pentru ca respectivele deficiente sa nu se produca sau p entru a remedia aceste deficien t e. Prin urmare, situatiile prezentate succint nu reprezinta o des c riere a faptelor ce reprezint a, in opinia angajatorului, abateri disciplinare, nereiesind in ce constau acele responsabilitati ce reveneau contestatorului si in ce mod au fost ele incalcate.
Descrierea abaterii disciplinare in actele care au precedat decizia nu este suficienta pentru a se aprecia valabilitatea actului unilateral de sanctionare al salariatului potrivit art. 252 alin. (2) Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), care impune mentionarea expresa a acestui element in continutul deciziei, astfel ca, pentru dovada conditiei de legalitate nu sunt admise alte mijloace proba, precum referatul intocmit in cercetarea pre alabila a abaterii disciplinare sau actul de sesizare in vederea declansarii cercetarii disciplinare.
Este adevarat ca aceste documente sunt mentionate in decizie, insa ele nu scutesc angajatorul de a descrie fapta ce reprezinta abaterea disciplinara, prezentand data producerii ei, circumstantele in care ea a fost sav a r s ita, eventualele consecinte sau orice alt element de natura a permite instante sa verifice nu doar existenta abaterii, ci si modul de individualizare a sanctiunii aplicate.
Or, desi in cererea de apel sunt descrise pe larg faptele care au constituit, in opinia angajatorului, incalcari ale atributiilor si responsabilitatilor ce reveneau salariatului, o astfel de descriere nu se regaseste si in decizia de sanctionare, motiv pentru care si Curtea considera ca nu au fost respectate disp. art. 252 alin. 2 lit. a Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Referitor la nulitatea deciziei pentru ne prezentarea motivelor pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, se constata ca l egislatia muncii nu sanctioneaza cu nulitatea absoluta decizia numai atunci cand aceste motive lipsesc fizic din cuprinsul actului de sanctionare, act care nu ar cuprinde nicio referire cu privire la aceste motive, ci si atunci cand prin intermediul lor nu se raspunde practic apararilor concrete formulate de salariatul cercetat.
A da o interpretare contrara acestei dispozitii legale ar insemna a se anula ratiunea pentru care se impune desfasurarea chiar a cercetarii prealabile, in conditiile in care o etapa importanta a acestei cercetari este tocmai exercitarea dreptului salariatului de a formula si a sustine toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite toate probele si motivatiile pe care le considera necesare.
Angajatorul, intrucat detine toate datele, probele si informatiile pe care se intemeiaza masura dispusa, trebuie sa faca dovada temeiniciei si legalitatii acestei masuri, inclusiv prin co mbaterea si inlaturarea in mod concret, aplicat a apararilor si dovezilor pe care salariatul a inteles sa le invoce si sa le aduca, activitate care trebuie sa aiba loc anterior aplicarii sanctiunii disciplinare si nu ulterior acestei masuri .
Este adevarat ca dispozitia reglementata de art. 252 alin. 2 lit. c Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) nu obliga angajatorul la o argumentare excesiva si in amanunt a sustinerilor formulate de catre salariat in apararea sa, insa aceasta nu inseamna ca aceasta argumentare poate fi una superficiala ori in termeni generali si neaplicata la apararile invocate de partea salariata, subiect al cercetarii disciplinare.
Se constata ca in decizia de sanctionare s-au prezentat integral intrebarile adresate contestatorului in cadrul cerce t arii disciplinare si raspunsurile oferite de aceasta, concluzionandu-se ca apararile formulate de salari a t trebuie respinse, deoarece domnul R adu se face vinovat de incalcarea prevederilor instructiunii de lucru R IL x ``IL Predare docum e nte expeditie `` si ner espectarea normelor generale de HSSE. Or, aceasta nu reprezinta o motivare a inlaturarii apararilor formulate de reclamant, de natura a respecta conditia obligatorie impusa de art. 252 alin. 2 lit. c Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), obse r vandu-se ca nu au fost analizate in niciun fel sustinerile contestatorului, ci doar s-a prezentat concluzia Comisiei de disciplina, insu s ita si de repr e zentantii angajatorului.
Prin urmare, nici sub asp e ct decizia nu cuprinde elementele obligatorii prevazute de art. 252 alin. 2 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) sub sanctiunea nulitatii absolute, contesta t ia fiind intemeiata.
In aceste conditii, Curtea considera ca solutia pronuntata de tribunal este legala, iar apelul este nefondat, urmand a fi respins, in temeiul art. 480 Cod procedura civila (reprezentare juridica in instanta - www.MCP-Avocati.ro)
Raportat la disp. art. 453 alin. 1 Cod procedura civila (reprezentare juridica in instanta - www.MCP-Avocati.ro), intrucat apelanta a cazut in pretentii, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimat in calea de atac. Insa, fata de dispozitiile art. 451 alin. 2 Cod procedura civila (reprezentare juridica in instanta - www.MCP-Avocati.ro), tinand cont de activitatea desfasurata de avocat, precum si de complexitatea cauzei, Curtea apreciaza ca suma solicitata cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariu de avocat, 357 0 lei, este vadit disproportionata. Astfel, cauza a fost solutionata la primul termen de judecata si nu a ridic at probleme de drept deosebite, situatie in care se apreciaza ca nu se justifica suportarea de catre apelanta a cheltuielilor de judecata solicitate, urmand a se proceda la reducerea cuantumului onorariului de avocat (vezi www.MCP-Avocati.ro) la care aceasta va fi obligata spre plata .
Curtea are in vedere si ca, asa cum a aratat in mod constant Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa, cheltuielile de judecata efectuate in proces urmeaza sa fie recuperate de partea care are castig de cauza numai in masura in care constituie cheltuieli necesare, reale si rezonabile. (cauzele C.impotriva Romaniei, S.impotriva Romaniei, S. si altii impotriva Romaniei, R.impotriva Romaniei).
In consecinta, apelanta va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 20 00 lei, dupa reducerea onorariului de avocat (vezi www.MCP-Avocati.ro) inclus in cheltuieli, conform art. 451 alin. 2 Cod procedura civila (reprezentare juridica in instanta - www.MCP-Avocati.ro)
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul formulat de intimata O.P.S. a. , CUI RO1590082, nr. Jx, cu sediul in Bucuresti, sector 1, impotriva Sentintei civile nr. 2909 din 19 iunie 2019, pronuntata de Tribunalul Arges, in Dosarul nr. x, intimat fiind contestatorul R.D.D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat (vezi www.MCP-Avocati.ro) C.P.din Bucuresti, sector 3, ca nefondat.
Obliga apelanta la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecata, dupa reducerea onorariului de avocat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 11 d ecembrie 2019, la Curtea de Apel Pitesti - Sectia I Civila.
Descrierea generica a faptei, fara o plasare in timp si spatiu, determina imposibilitatea verificarii de catre instanta de judecata. Nulitatea deciziei de concediere disciplinara Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi - Decizia civila nr. 690 din data de 04 Decembrie 2019
Retinerile efectuate de angajator din salariu pentru acoperirea prejudiciului produs prin fapta salariatului nu reprezinta a doua sanctiune disciplinara aplicata salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Arges Sectia C.M.A.S., Sentinta civila nr. 461/2017, in sedinta publica din 8 februarie 2017