Cerere de suspendare a executarii procesului-verbal, a raportului de inspectie fiscala si a deciziei de impunere

In motivarea cererii s-a mentionat, in esenta, ca in mod eronat s-a considerat ca reclamantii desfasoara operatiuni de livrare de constructii, fiind astfel obligati prin actele atacate, la obligatii de plata TVA in suma de 415.o26 lei si majorari de intarziere de 393.073 lei incepand cu luna mai 2007 motivat de faptul ca acestia, in calitate de soti, au construit o casa de locuit cu 19 apartamente , din care 18 au fost vandute in cursul anului 2007.
S-a mentionat ca actele evidentiate au fost contestate de reclamanti pe calea plangerii prealabile prevazuta de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 fiind inregistrata la DGFP Sibiu sub nr. 2583/04.03.03.2010.
Directia Generala a Finantelor Publice a Jud. Sibiu a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare motivat de faptul ca reclamantii au edificat constructii in vederea instrainarii lor, obtinand venituri impozabile, astfel incat aceasta activitate a fost considerata ca activitate economica de pe urma careia s-au obtinut venituri impozabile in cursul anului 2007.
S-a considerat de catre DGFP Sibiu ca actiunea reclamantilor este prematura atata vreme cat a fost introdusa cand nu se cunostea solutia data in contestatia administrativa si cat timp nu a expirat perioada de contestare prevazuta de art. 207 Cod procedura fiscala.
De asemenea, sustinerile reclamantilor in ce priveste existenta cazului bine justificat sunt nelegale si netemeinice.
Astfel, dispozitiile art. 127 alin. (1) si (2) din Legea nr. 571/2003, H.G. nr. 44/2004 alin (1) pct. 3 si O.U.G. nr. 109/2009, O.G. nr. 92/2003, art. 22 si 72 alin. 1 si 3, converg in sensul ca legiuitorul a prevazut in mod expres certitudinea impunerii activitatii de vanzare a apartamentelor daca aceasta este efectuata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate .
In ceea ce priveste prevenirea pagubei iminente, s-a considerat ca cererea reclamantilor nu este dovedita, la dosar neexistand date ca s-a inceput executarea silita pentru incasarea sumelor inscrise in decizia de impunere si avand in vedere faptul ca reclamantii nu detin alte bunuri decat cele pentru care art. 154 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 prevede exceptarea de la executarea silita a spatiului minim de locuit, aceasta cerere nu se justifica.
Analizand actele aflate la dosar, instanta a admis cererea formulata avand in vedere urmatoarele considerente:
In baza art. 14 din legea 554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea in conditiile art. 7 a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhice superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond .
In speta, prin procesul verbal nr. XXX/.2010 a Raportului de Inspectie Fiscala nr. ZZZ/.2010 incheiat la persoana fizica B G si B C si a deciziei de impunere , pentru contribuabilul B G incheiate de Directia generala a Finantelor Publice a Judetului Sibiu - Activitatea de Inspectie Fiscala - persoane fizice s-au stabilit in sarcina reclamantilor obligatii de plata a T.V.A. in suma de 415.026 lei si majorari de intarziere de 393.073 lei incepand cu 1 mai 2007.
Aceste acte au fost contestate de catre reclamanti , in conditiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel incat prezenta actiune nu poate fi considerata prematura fata de dispozitiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 care prevad in mod expres posibilitatea introducerii unei atare cereri, dupa sesizarea cu plangere prealabila a autoritatii care a emis actul contestat, aspect indeplinit de reclamanti.
In ceea ce priveste existenta conditiei ``cazului bine justificat`` de a cere suspendarea executarii actului atacat, in sensul art. 14 cu referire la art. 2 lit. ``t`` din Legea nr. 554/2004, s-a considerat aceste conditii ca fiind indeplinite.
Astfel, aspectele legate de institutiile casatoriei si a comunitatii de bunuri a sotilor si asimilarea acestora de catre parata cu asocierea in participatiune, care este strict reglementata de art. 86 , art. 127 alin. 10 Cod fiscal; cele legate de aplicarea dispozitiilor O.U.G. nr. 109/2009 intrata in vigoare la 01.01.2010, cu referire la art. 127 alin. 2 ind. 1 din Codul fiscal, la o situatie anterioara intrarii in vigoare a acestui act, cele privitoare la conditiile de forma prevazute de art. 43 alin. 2 Cod procedura fiscala si art. 106.3 din Normele Metodologice de Aplicare a Codului de procedura fiscala raportat la actele in discutie, pot crea o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Celelalte aspecte sustinute prin intampinare, ce tin de dovedirea legalitatii actului administrativ, intrucat acestea vizeaza fondul actului, se vor putea analiza numai in cadrul actiunii in anulare.
S-a considerat ca si conditia prevenirii unei pagube iminente este indeplinita, atata vreme cat impotriva reclamantilor s-a demarat procedura executarii silite a sumelor evidentiate in cuprinsul actelor mentionate (filele 76 si 77), astfel incat prin aducerea la indeplinire a acestora s-ar produce reclamantilor un prejudiciu greu sau imposibil de inlaturat in ipoteza anularii actelor atacate.
Ca urmare, fiind cumulativ indeplinite conditiile art. 14 din legea nr. 554/2004 , instanta a admis cererea reclamantilor si a dispus suspendarea executarii Procesului verbal nr. XXX/2010, a Raportului de Inspectie fiscala nr. ZZZ/.2010, incheiate la persoanele fizice B G si B C si a Deciziei de impunere , pentru contribuabilul B G, incheiate de Directia Generala A Finantelor Publice A Judetului Sibiu - Activitatea de Inspectie fiscala Sibiu - Inspectia fiscala persoane fizice.