Desfacere casatorie. Contract de inchiriere. Atribuirea beneficiului contractului de inchiriere privitor la "locuinta de necesitate" care constituie domiciliu comun

A motivat ca a fost casatorita cu paratul din anul 2002, iar prin sentinta civila nr. 441/2006 a avut loc desfacerea casatoriei. In timpul casatoriei a primit de la Consiliul Local Orsova in baza contractului de inchiriere nr. 2950 din 07.03.2005, o locuinta de necesitate unde locuiesc in prezent. Dupa desfacerea casatoriei s-a nascut minorul DAV la data de 21.01.2007. Reclamanta sustine ca de la data desfacerii casatoriei a continuat sa locuiasca impreuna cu paratul in aceeasi locuinta, ca paratul nu vrea sa contribuie la intretinerea locuintei.
La desfacerea casatoriei, a precizat reclamanta, i s-a incredintat spre crestere si educare minora DRM, prin s.c. nr.441/2006, paratul fiind obligat sa plateasca o pensie de intretinere in favoarea minorei in cuantum de 133,50 lei, pe care acesta insa nu a platit-o.
Prin sentinta civila nr.408/03.09.2008 pronuntata de Judecatoria Orsova in dosar nr. 375/274/2008, actiunea a fost respinsa retinand ca paratul are un drept locativ propriu asupra locuintei respective, ca nu s-a dovedit conduita sa culpabila, ca pentru eventuala neplata de catre acesta a pensiei de intretinere reclamanta are la indemana alte mijloace legale.
Impotriva sentintei mentionate a declarat recurs recurenta reclamanta RM, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, motivand ca prima instanta a retinut eronat ca ar fi dobandit doar un drept locativ prin simpla locuire cu titularul de contract, ca potrivit reglementarilor legale locuinta a fost atribuita familiei, ca instanta nu a tinut seama de faptul ca are un interes real in cauza si de interesul minorei care i-a fost incredintata prin sentinta civila 589 din 06.12.2006 a Judecatoriei Orsova, definitiva si irevocabila. De asemenea nu a tinut seama ca mai are un minor rezultat din afara casatoriei TAV nascut la 21.01.2007, ca nu mai lucreaza, ca a platit toate cheltuielile privind intretinerea locuintei.
In drept si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art.299 - 316 c.p.civ.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si din oficiu instanta a constat recursul neintemeiat pentru urmatoarele motive:
La 07 .09. 2005 s-a incheiat intre Primaria municipiului Orsova, in calitate de proprietar si DD, in calitate de chirias, contractul de inchiriere nr. 2950, cu privire la imobilul compus din 2 camere in suprafata de 33,55 mp cu dependinte in suprafata de 24,62 mp, situat in Orsova, judetul Mehedinti, pentru o durata de 5 ani. Reclamanta recurenta, care la data incheierii contractului era casatorita cu intimatul parat, casatorie desfacuta prin sentinta civila nr. 589/2006 a Judecatoriei Orsova pronuntata in dosarul nr. 441/2006 a dobandit un drept locativ, ca si minora DRM fiind persoane prevazute in contract,care urmau sa locuiasca cu titularul in baza dreptului de folosinta derivat din dreptul titularului contractului de inchiriere.
Legea locuintei nu prevede dispozitii referitoare la beneficiul contractului de inchiriere in caz de divort. OUG nr. 40/1997 pentru modificarea si completarea Legii locuintei nr. 114/1996 a introdus dupa art. 27 un nou articol potrivit caruia in caz de divort daca sotii nu au convenit altfel, beneficiul contractului de inchiriere privitor la locuinta se atribuie sotului caruia i s-au dat in ingrijire copii, iar in cazul cand nu sunt copii, sotului care a obtinut divortul, insa prevederile acestui articol au fost abrogate prin art.1 pct.7 din Legea 196/1997 privind aprobarea OUG 40/1997.
Cum noua lege confera drepturi locative proprii numai daca in absenta titularului de contract, in conditiile legii, contractul se ,, transfera`` asupra altei persoane colocatar cu fostul titular (art.27) si cum dreptul recurentei, care a fost trecuta in contract numai nominal ca membru al familiei si nu ca titular era derivat din existenta casatoriei, in mod corect prima instanta a apreciat ca recurenta nu are un drept locativ propriu asupra locuintei, astfel incat se va respinge primul motiv de recurs.
Nu vor fi retinute nici celelalte motive de recurs , prima instanta retinand in mod corect ca nu s-a dovedit conduita culpabila a intimatului parat, acesta permitand intoarcerea recurentei in imobil chiar dupa ce aceasta a plecat din apartament pentru a locui in concubinaj cu o alta persoana, concubinaj din care s-a nascut un minor.
Avand in vedere considerentele expuse si apreciind ca in cauza s-a pronuntat o hotarare legala, recursul a fost respins.