Stabilirea raspunderii in cadrul unei autoritati administrative condusa de un organism colegial

Reclamantii OI, IK si OB au chemat in judecata pe parata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor (C.C.S.D) solicitand obligarea conducatorului autoritatii publice parate, presedintele C.C.S.D., in conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, incepand din data de 06.06.2011 si pana la executarea efectiva a Sentintei civile nr. 307/14.09.2010 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, pronuntata in dosarul nr. 941/33/2010, irevocabila, in sensul emiterii deciziei reprezentand titlul de despagubire urmare a evaluarii efectuate in conditiile art. 16 al.(5) si (6) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat in Cluj-Napoca str. x nr. y, inscris in C.F. nr. 1.xxx Cluj-Napoca cu numar topo 1xxx/1/2 si obligarii paratei sa plateasca reclamantilor cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 1500 lei, reprezentand onorariu avocatial; obligarea paratei, in conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata de despagubiri pentru intarziere, de 1500 de lei pe zi, in favoarea reclamantilor, incepand din data de 06.06.2011 si pana la executarea efectiva a Sentintei civile nr. 307/14.09.2010 a Curtii de Apel Cluj, Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, pronuntata in dosarul nr. 941/33/2010, irevocabila; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .

In motivarea actiunii s-a aratat ca prin Sentinta civila nr.307/ 14.09.2010 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, pronuntata in dosarul nr. 941/33/2010, instanta a admis in parte cererea de chemare in judecata precizata introdusa de catre reclamantii OI, IK si OB impotriva paratei Comisia Centrala Pentru Stabilirea Despagubirilor si, in consecinta, a obligat parata la emiterea unei decizii reprezentand titlul de despagubire avand ca obiect acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, urmare a evaluarii efectuate in conditiile art. 16 alin. (5) si (6) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 si a respins cererea de obligare a paratei la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de despagubire pe zi de intarziere a executarii.

Prin decizia nr. 2589/06.05.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia de contencios administrativ si fiscal, instanta a respins ca nefondat recursul declarat de parata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor impotriva sentintei mentionate.

Prin sentinta civila nr. 654 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis, in parte, actiunea formulata de reclamantii OI, IK si OB, impotriva paratei Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si in consecinta a obligat pe conducatorul autoritatii publice parate la plata sumei de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, incepand cu data ramanerii irevocabile a prezentei sentinte si pana la emiterea unei decizii reprezentand titlul de despagubire potrivit sentintei nr.307/ 14.09.2010 a Curtii de Apel Cluj.

A respins capatul de cerere privind obligarea paratei la plata de despagubiri pentru intarziere de 1.500 lei pe zi in favoarea reclamantilor.

A fost obligata parata la plata sumei de 250 lei, cheltuieli de judecata partiale.

A retinut instanta de fond ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 24 alin.(1) si (2) din Legea nr. 554/2004 avand in vedere ca prin sentinta civila nr. 307 din 14.09.2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj in dosar nr. 941/33/2010 a fost admisa in parte cererea de chemare in judecata precizata introdusa de catre reclamantii OI, IK si OB, impotriva paratei Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si a fost obligata parata la emiterea unei decizii, reprezentand titlul de despagubire - sentinta ce a devenit irevocabila si implicit executorie prin respingerea recursului prin Decizia nr. 2589/6.05.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

A apreciat instanta de fond ca amenda va fi executata de la momentul ramanerii irevocabile a prezentei hotarari judecatoresti deoarece nu exista nici un argument ca amenda sa fie platita si pentru trecut, anterior aplicarii acesteia printr-o hotarare judecatoreasca care sa constate neexecutarea culpabila.

Capatul de cerere privind obligarea la plata despagubirilor pentru intarziere in cuantum de 1500 lei pe zi in favoarea reclamantilor a fost apreciat ca fiind neintemeiat, acestia nefacand dovada prejudiciului suferit in cauza, aceasta si din perspectiva faptului ca in cauza este vorba despre emiterea titlului de despagubire si nu a titlului de plata .

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor invocand dispozitiile art. 304 pct.9 si 3041 Cod procedura civila.

Recurenta critica hotararea Curtii de apel sub urmatoarele aspecte:

1. Ignorarea fluctuatiei existente la nivelul functiei de presedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor si necitarea actualului presedinte.

Recurenta sustine ca prima instanta nu a avut in vedere ca la presedintia autoritatii publice s-au succedat mai multe persoane, iar cu presedintele in functie, nu s-a indeplinit procedura de citare.

2. Nu s-a tinut seama de caracterul colegial al adoptarii deciziilor de catre Comisie.

Potrivit recurentei, intre membrii comisiei nu exista raporturi de subordonare asa incat presedintele ``nu are competenta de a constrange pe ceilalti membri sa adopte o anume decizie``. Citand o decizie de speta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie-Sectia contencios administrativ si fiscal nr. 1346/7 martie 2011, recurenta sustine ca in cazul neexecutarii unei hotarari judecatoresti raspunderea apartine intregii Comisii, si, deci, presedintele singur nu poate fi amendat.

3. In cauza nu exista intentia de tergiversare a executarii.

Decizia reprezentand titlu de despagubire nu a putut fi emisa intrucat la data de 14 decembrie 2011 nu s-au putut desfasura lucrarile comisiei din lipsa de cvorum.

In lipsa culpei procesuale, recurenta considera ca obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata de 250 lei este nelegala.

Considerentele Inaltei Curti asupra recursului:

Inalta Curte a constatat ca recursul este nefondat, pentru argumentele expuse in continuare.

1. Argumente de fapt si de drept relevante

Intimatii-reclamanti OI, IK si OB au investit instanta de contencios administrativ cu o cerere avand ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie presedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, cu titlu de sanctiune pentru neexecutarea in termen a sentintei civile nr. 307/14 septembrie 2010 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, irevocabila prin Decizia nr. 2589/6 mai 2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal .

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin.(1) si (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

``(1) Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive si irevocabile se va face in termenul prevazut in cuprinsul ei, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii.

(2) In cazul in care termenul nu este respectat, se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate, o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere.``

In temeiul acestor prevederi legale, presedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor era obligat ca, pana la data de 6 iunie 2011, potrivit dispozitivului sentintei indicate, sa ia toate masurile pentru ``emiterea unei decizii reprezentand titlul de despagubire avand ca obiect acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, urmare a evaluarii efectuate in conditiile art. 15 alin.(5) si (6) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul situat in Cluj-Napoca, str. x, nr. y, inscris in CF nr. 1xxx, Cluj-Napoca cu nr. topo 1xxx/1/2``.

Necontestat, acest fapt nu s-a realizat, asa incat solutia Curtii de apel, de amendare a presedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, este legala.

Raspunzand punctual criticilor formulate de recurenta, Inalta Curte retine urmatoarele:

1. Referitor la persoanele care au exercitat functia de presedinte si la necitarea actualului presedinte.

Problema fluctuatiei existente la nivelul functiei de presedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, ridicata de recurenta, nu prezinta nicio relevanta in cauza.

Cu ocazia executarii silite vor fi identificati conducatorii autoritatii publice sub al caror mandat nu s-au indeplinit dispozitiile cuprinse in titlul executoriu, procedandu-se in consecinta.

De altfel, in cauza de fata, considerand nejustificat (dar acest aspect nu poate fi supus reformarii intrucat reclamantii nu au declarat recurs) ca nu are temei pentru a aplica amenda de la expirarea termenului legal de 30 de zile, prima instanta a stabilit ca aceasta va fi datorata ``incepand cu data ramanerii irevocabile a prezentei sentinte si pana la emiterea unei decizii reprezentand titlul de despagubire potrivit sentintei nr. 307/14 septembrie 2010 a Curtii de Apel Cluj``.

In acest context, cu atat mai mult fluctuatia invocata nu prezinta relevanta.

Cat priveste necitarea actualului presedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, aceasta critica este lipsita de consistenta.

Potrivit citatiei existenta la dosarul de fond, s-a dispus citarea ``Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor prin presedinte``, pe actul de procedura mentionandu-se, in clar, ca obiect al cauzei: ``Fond-amenda pentru neexecutarea hotararii judecatoresti, art. 24 din Legea nr. 554/2004``.

De altfel, din intampinarea semnata de presedintele in functie rezulta cunoasterea cuprinsului cererii de chemare in judecata, neputandu-se invoca vreo nulitate in conditiile art. 105 alin.(2) Cod procedura civila pentru ca vatamarea nu exista.

2. Referitor la caracterul colegial al procedurii de adoptare a deciziilor

Imprejurarea ca potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr.247/ 2005, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor functioneaza ca un organism colegial, voturile membrilor sai fiind egale, nu poate ca un fi invocata ca argument pentru neexecutarea unei hotarari judecatoresti in termenul legal. Conducatorul autoritatii publice avea obligatia legala de a organiza activitatea comisiei intr-o asemenea maniera incat sa asigure respectarea termenului de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii. Cu atat mai mult in cauza de fata, in raport de termenul stabilit, recurenta nu are nicio justificare legala.

Cat priveste referirea recurentei la o decizie de speta conducatorul autoritatii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in care a fost exonerat de raspundere pe ideea ca organul care adopta decizia era colegial, instanta retine ca acea hotarare reprezinta un caz izolat in jurisprudenta sectiei, care a fost reconsiderata in sensul deciziei de fata.

3. Referitor la demersurile recurentei in vederea executarii

Apararea circumscrisa acestui punct nu poate fi primita, cata vreme intervalul 6 mai 2011 - 27 ianuarie 2012, data solutionarii recursului, era indestulator pentru indeplinirea tuturor etapelor procedurii administrative si pentru emiterea deciziei reprezentand titlu de despagubire, recurenta neputand invoca deficientele organizatorice proprii pentru amanarea sine die a termenului de executare .

In plus, la data redactarii intampinarii depuse in prima instanta, 19 octombrie 2011, raportul de evaluare era deja efectuat si se punea problema ``finalizarii procedurii prin aprobarea sumei rezultate in urmatoarea sedinta a Comisiei Centrale``.

Or, nici pana la data solutionarii acestui recurs decizia reprezentand titlul de despagubire nu a fost emisa.

Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.