Transport public local. Nelegalitate act administrativ atacat

S-a anulat Hotararea nr. 282/16.07.2009 privind unele reglementari referitoare la efectuarea transportului public local pe raza Municipiului Baia Mare, emisa de Consiliul Local al Municipiului Baia Mare.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin Hotararea nr. 282/2009 privind unele reglementari referitoare la efectuarea transportului public local pe raza Municipiului Baia Mare emisa de Consiliul Local al Municipiului Baia Mare s-a interzis circulatia autobuzelor apartinand altor transportatori rutieri decat SC U. SA pe liniile prevazute in Programul de transport public local aprobat prin H.C.L. nr. 480/2008 privind aprobarea Regulamentului pentru transport public local, a indicatorilor de performanta si a Programului de transport public local precum si parcarea autobuzelor pe domeniul public al Municipiului Baia Mare, inclusiv in parcarile publice ale municipiului.

Din analiza inscrisurilor existente in dosar se constata ca reclamantele sunt detinatoarele unor licente de traseu cu valabilitate din anul 2008 si pana in 2011, insotite de caiete de sarcini care cuprind graficul de circulatie, acestea neputand a mai fi respectate in conditiile adoptarii hotararii contestate desi au fost aprobate si eliberate de autoritatile competente. Din cuprinsul acestor licente de traseu reiese ca reclamantele in calitate de operatori de transport au obligatia prestarii serviciului de transport rutier de persoane inclusiv pe raza Municipiului Baia Mare, cu opriri in statiile aflate pe raza Municipiului Baia Mare.

Art. 19 din Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local include printre obligatiile autoritatilor administratiei publice aceea de a asigura tratament egal si nediscriminatoriu pentru toti operatorii de transport rutier si transportatorii autorizati si de a asigura un mediu concurential si transparent in acest domeniu, iar dispozitiile art. 6 din Ordinul nr. 252/2007 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 92/2007, stipuleaza faptul ca accesul autovehiculelor in statiile publice este gratuit si nediscriminatoriu pentru operatorii de transport rutier carora li s-au atribuit trasee, conform graficelor de circulatie.

In situatia de fata, asa cum s-a aratat anterior, reclamantelor li s-a atribuit trasee, insotite de grafice de circulatie in care sunt indicate atat statiile de oprire cat si locurile de stationare.

Pentru considerentele sus mentionate s-a apreciat ca prin hotararea atacata a fost favorizat un singur transportator rutier, respectiv SC U. SA, hotararea fiind adoptata cu incalcarea principiilor potrivit carora in activitatea de transport public locala trebuie respectata promovarea concurentei intre operatorii de transport si garantarea accesului egal si nediscriminatoriu al operatorilor de transport si al transportatorilor autorizati la piata transportului public local, motiv pentru care actiunea a fost admisa potrivit dispozitivului.

Impotriva acestor hotarari, a declarat recurs, paratul CONSILIUL LOCAL BAIA MARE, solicitand admiterea acestuia, modificarea sentintei civile atacate si, procedand la rejudecarea cauzei solicita respingerea actiunii reclamantelor-intimate.

Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea retine urmatoarele:

Pe fondul cauzei, relativ la recursul declarat impotriva sentintei nr. 338 din 26 ianuarie 2010 pronuntata de instanta de fond, Curtea retine ca sentinta instantei de fond este legala si temeinica iar motivele de recurs evocate nu sunt fondate, avand in vedere considerentele ce vor fi expuse in continuare:

Din lectura recursului Curtea nu intrevede exact care ar fi motivele de recurs evocate de recurent deoarece o trimitere formala la textele art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. nu s-a facut.

Se retine ca recurentul evoca din nou aspecte referitoare la temeinicia hotararii instantei de fond, chestiuni ce intra in campul de analiza circumscris de art. 3041 C.pr.civ. sens in care se va antama si analiza instantei de recurs.

Asa cum a aratat si argumentat pertinent instanta de fond, prin actul administrativ cu caracter normativ atacat se incalca o serie de reguli si principii stabilite de Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice si de Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local.

Astfel, conform art. 8 alin. 2 lit. k) din Legea nr. 51/2006 prevede la nivel de regula obligatorie pentru autoritatile administratiei publice locale ca in exercitarea competentelor si atributiilor ce le revin in sfera serviciilor de utilitati publice sa adopte hotarari, intre altele, cu privire la restrangerea ariilor in care se manifesta conditiile de monopol .

Prin hotararea adoptata de Consiliul local Baia Mare se constata ca doar un singur operator de transport are acces la infrastructura rutiera, poate executa transport local si are acces in statiile intermodale si la parcari din municipiul Baia Mare, or aceasta contravine evident textului legal mai sus mentionat.

Mai apoi, prin aplicarea acestui act normativ reclamantelor li se incalca in mod evident drepturile si intereselor lor legitime ce decurg din calitatea acestora de operatori de transport licentiati pe perioada in curs a detinerii licentei legale.

Apoi strict cu privire la piata transportului local, conform art. 1 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local, serviciul de transport public local si de marfuri se organizeaza de catre autoritatile administratiei publice locale, pe raza unitatii administrativ-teritoriale, cu respectarea, intre altele, a promovarii concurentei intre operatorii de transport, respectiv transportatori autorizati, carora li s-a atribuit executarea serviciului si garantarea accesului egal si nediscriminatoriu al operatorilor de transport si al transportatorilor autorizati la piata transportului public local.

Totodata, este de semnalat ca in conformitate cu prevederile art. 19 alin. 1 lit. a) si b) din aceeasi lege, autoritatile administratiei publice locale au, fata de operatorii de transport rutier si transportatorii autorizati, intre altele, obligatia sa asigure un tratament egal si nediscriminatoriu pentru toti operatorii de transport rutier si transportatorii autorizati si sa asigure accesul operatorilor de transport rutier si transportatorilor autorizati pentru realizarea serviciilor de transport public local intr-un mediu concurential si transparent.

Or, in cazul de fata prin maniera in care autoritatea parata a adoptat reglementarile referitoare la efectuarea transportului public local pe raza municipiului Baia Mare infrange dispozitiile legale mai sus evocate intrucat favorizeaza, prin exceptie, un singur transportator local in detrimentul reclamantelor care se situeaza in aceeasi categorie cu agentul economic mentionat in actul administrativ supus cenzurii.

Fata de cele ce preced si in lipsa altor critici de nelegalitate si netemeinicie, Curtea retine ca sentinta instantei de fond este legala si temeinica, valorifica legal dispozitiile legale mai sus analizate de instanta de recurs si sanctioneaza corect cu nelegalitatea actul administrativ atacat, incat din aceasta perspectiva, instanta urmeaza ca in temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. sa respinga recursul ca nefondat.