Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile. Evaziune fiscala. Tranzactii imobiliare

intrucat nu s-a realizat o ascundere a veniturilor impozabile sau taxabile in conditiile in care organele fiscale competente pot lua cunostinta de veniturile realizate prin simpla verificare a actelor contabile ale contribuabilului, si nici elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, deoarece veniturile realizate au fost evidentiate. In cazul veniturilor pentru care exista numai obligatia declararii, daca nu au fost declarate la organul fiscal competent, sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta in art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Omisiunea platii unei taxe, cum este taxa pe valoare adaugata, nu constituie infractiunea de evaziune fiscala reglementata in art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, daca bunul ori sursa impozabila sau taxabila nu a fost ascunsa. In cazul in care o persoana fizica nu se inregistreaza ca platitor de taxa pe valoare adaugata in legatura cu transferul proprietatilor imobiliare, evaziunea fiscala exista numai atunci cand bunul ori sursa impozabila sau taxabila a fost ascunsa, nu si atunci cand organele fiscale competente cunosteau sursa impozabila sau taxabila, intrucat persoana a inregistrat proprietatile imobiliare la cartea funciara, precum si la administratia financiara si a platit impozitele aferente transferului proprietatilor imobiliare, realizat prin procedura notariala.

Prin sentinta penala nr. 351/S din 16 decembrie 2011, Tribunalul Brasov, in baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat incadrarea juridica din infractiunile de evaziune fiscala prevazute in art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (22 acte materiale) si in art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) in doua infractiuni de evaziune fiscala prevazute in art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului C.C. pentru savarsirea a doua infractiuni de evaziune fiscala prevazute in art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

In temeiul art. 346 C. proc. pen., a lasat nesolutionata actiunea civila formulata de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin Directia Generala a Finantelor Publice Brasov.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca la data de 4 iulie 2007, la solicitarea inculpatului C.C., Primaria Rasnov a eliberat autorizatii de constructie pentru ridicarea de locuinte de tipul S+P+2E+M, iar la data de 15 noiembrie 2007 s-a autorizat de catre Primaria Rasnov, la cererea inculpatului C.C., executarea de 8 locuinte in regim P+2E+M in etape de cate doua constructii.

Potrivit inscrisului aflat la dosarul de urmarire penala, inculpatul, in calitate de beneficiar al lucrarilor de constructii mai sus autorizate, a finalizat construirea imobilelor, comisia de receptie a lucrarilor fiind formata din arhitect, constructor, diriginte de santier si reprezentant al Primariei Rasnov. Imobilele nou construite au fost inregistrate in cartea funciara, la administratia financiara, iar inculpatul, proprietar al acestora, a procedat la oferirea lor spre vanzare.

In cursul anului 2008, inculpatul a vandut 37 de apartamente noi, 1.029 mp de teren si un apartament pe care il detinea din anul 2005. Contractele de vanzare-cumparare au fost incheiate in forma autentica si, cu privire la sumele obtinute, s-a achitat impozitul pe venit de 3 %.

La data de 8 ianuarie 2010, inculpatul a primit un aviz de inspectie fiscala potrivit caruia urma a se verifica TVA datorat statului pentru perioada 2006 - 2009.

La data de 25 ianuarie 2010, s-a incheiat de catre inspectorii fiscali un proces-verbal privind starea financiara a inculpatului C.C.; in cuprinsul acestui proces-verbal s-a consemnat ca:
- Iui C.C. i s-a inmanat in luna ianuarie 2010 - cu prilejul prezentarii acestuia pentru control fiscal - ``lista nominala de beneficiar de venit conform declaratiei 208``, lista ce cuprinde tranzactiile imobiliare incheiate de C.C. raportate de birourile notariale. Instanta a aratat ca ``declaratia 208`` este o aplicatie destinata notarilor publici pentru prelucrarea asistata, validarea, listarea si obtinerea formatului electronic pentru declaratiile informative 208 privind impozitul pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal;
- inculpatul a prezentat organelor de inspectie fiscala autorizatiile ce au stat la baza ridicarii si inregistrarii constructiilor;
- pentru anul fiscal 2007 organele de control fiscal au retinut ca inculpatul a vandut un apartament ce a fost dobandit in anul 2005, tranzactie ce s-a incadrat in dispozitiile art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 ca operatiune scutita de taxa pe valoarea adaugata;
- pentru anul fiscal 2008 s-a retinut ca inculpatul C.C. ar fi efectuat un numar de 38 de tranzactii de vanzari imobiliare in valoare totala de 5.711.568 lei, din care 37 sunt apartamente noi, vandute catre persoane fizice si 1.029 mp teren vandut catre o societate comerciala; organul fiscal retine ca operatiunile de vanzare-cumparare incheiate de inculpat nu sunt operatiuni scutite de TVA, exceptia din cuprinsul art. 141 alin. (2) lit. f) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nefiind aplicabila.

Din analiza contractelor incheiate de inculpat incepand cu data de 1 septembrie 2008, organul de inspectie fiscala a constatat faptul ca un numar de 22 de contracte de vanzare bunuri imobile au avut ca obiect operatiuni impozabile pentru care a calculat TVA de plata in suma de 725.196 lei si accesorii aferente acestuia care se ridicau la data de 20 ianuarie 2010 la suma de 302.620 lei.

Pentru anul fiscal 2009 s-a retinut ca inculpatul C.C. a efectuat doua vanzari de terenuri, operatiuni care se incadreaza in exceptia prevazuta in art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003, pentru care s-a calculat TVA in cuantum de 760 lei si accesorii aferente pana la data de 20 ianuarie 2010 in cuantum de 182 lei.

Avand in vedere raportul de inspectie fiscala, s-a dispus sesizarea organelor de cercetare penala, iar ulterior, prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala prevazute in art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a constatat ca operatiunile de vanzare-cumparare care formeaza obiectul cercetarilor penale in prezenta cauza au fost efectuate dupa inregistrarea la administratia financiara locala a imobilelor tranzactionate. In chiar cuprinsul contractelor de vanzare-cumparare s-a observat ca au fost avute in vedere, la incheierea actelor autentice, certificatele de atestare fiscala eliberate de Primaria Rasnov. Prin urmare, inculpatul a prezentat autoritatilor sursa impozabila, a achitat impozitul pentru constructiile noi ridicate, sens in care nu se poate aprecia ca acesta ar fi ascuns bunul impozabil. De altfel, birourile notariale la sediile carora s-au incheiat actele autentice de catre inculpat au depus la administratia fiscala lista cu persoanele care au incheiat tranzactii imobiliare, precum si sumele ce au fost retinute cu titlu de impozit . Asa fiind, imobilele apartinand inculpatului au fost inregistrate de acesta la administratia financiara si abia apoi au format obiectul contractelor de vanzare-cumparare, contracte care la randul lor au fost prezentate organului fiscal pentru inregistrare .

Instanta a analizat cauza prin raportare, in special, la procesul-verbal de inspectie fiscala (fara a aprecia asupra legalitatii actului administrativ), proces-verbal care a constituit principala proba ce a stat la baza inculparii. Raportul de inspectie fiscala constituie actul administrativ fiscal prin care organele abilitate ale statului, urmare a analizarii documentelor contabile, stabilesc sumele datorate bugetului de stat de catre persoanele fizice sau juridice.

Potrivit art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, ``activitatile economice cuprind activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate .``

Organul fiscal a apreciat ca inculpatul trebuia sa se inregistreze ca persoana fizica platitoare de TVA, intrucat prin actiunile sale a desfasurat activitati producatoare de venituri, cu caracter de continuitate si astfel ar fi eludat dispozitiile legale privind inregistrarea fiscala. Nimic nu a impiedicat organul fiscal sa stabileasca potrivit normelor metodologice daca o persoana este sau nu platitor de TVA, insa aceasta situatie nu inseamna ca acea persoana a comis si infractiunea prevazuta in art. 9 din Legea nr. 241/2005. Obligatia fiscala exista si se stabileste independent de existenta sau nu a faptei penale.

Imprejurarea ca inculpatul trebuia sau nu sa se inregistreze ca platitor de TVA, CAS, CASS etc. este o problema de natura fiscala, care se stabileste printr-un raport de inspectie fiscala (asa cum de altfel s-a si produs). Nu s-a putut aprecia, insa, ca acest raport constituie o proba suficienta pentru stabilirea vinovatiei penale a unei persoane; de asemenea, raspunderea fiscala a unei persoane nu trebuie confundata cu raspunderea penala a acesteia.

Cu referire la latura obiectiva a infractiunii de evaziune fiscala pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului: toate actele autentice privind tranzactiile imobiliare incheiate de inculpat au fost depuse la administratia financiara, astfel incat organul fiscal a putut constata, verifica si stabili eventualele taxe in sarcina inculpatului si, deci, nu se poate vorbi de o ascundere a sursei impozabile.

Asa fiind, instanta a constatat ca inculpatul nu a ascuns bunul sau sursa impozabila si nu a intentionat sa faca acest lucru - actele de vanzare-cumparare au fost incheiate in forma autentica si au fost inregistrate la organul fiscal. Instanta de fond retine ca am fi putut vorbi de infractiunea de evaziune fiscala in conditiile in care pretul trecut in contractul de vanzare-cumparare nu ar fi fost cel real sau daca inculpatul avea obligatia sa declare provenienta sumelor de bani investite in constructii. Insa, pana la proba contrara, sumele trecute in cuprinsul contractelor autentice sunt reale si in functie de aceasta s-a calculat impozitul pe tranzactiile imobiliare.

In ceea ce priveste imobilele-terenuri vandute de inculpat in anul 2009, tribunalul a remarcat, intocmai ca si pentru tranzactiile incheiate in anul 2008, ca nu a existat o actiune de ascundere a bunului sau a sursei impozabile sau taxabile - imobilele au fost inregistrate din punct de vedere fiscal, iar contractele de vanzare-cumparare incheiate au fost inregistrate la organul fiscal care a putut stabili eventualele taxe de plata .

In ceea ce priveste incadrarea juridica a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului, instanta a retinut urmatoarele: de la momentul inregistrarii ca platitor de TVA persoana fizica are obligatia de a depune la organul fiscal toate documentele aferente anului fiscal pentru a se putea stabili taxele si impozitele datorate bugetului de stat . TVA se calculeaza pentru un an fiscal prin raportare la intreaga activitate desfasurata de o persoana (in functie de valoarea prejudiciului se stabileste si eventuala aplicare a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005). In consecinta, s-a facut aplicarea art. 334 C. proc. pen. si s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului din doua infractiuni de evaziune fiscala prevazute in art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 22 acte materiale si in art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 2 acte materiale, in doua infractiuni de evaziune fiscala pentru fiecare an fiscal pentru care s-a calculat TVA fata de persoana fizica C.C.

Tribunalul a constatat ca actiunea de stabilire a taxelor si impozitelor, precum si obligatia de plata a acestora este o problema care excede instantei penale, care nu este in masura a aprecia asupra legalitatii si temeiniciei unui act administrativ fiscal decat in situatia in care reclama existenta vreunei infractiuni in stransa legatura cu acest act. De altfel, titlul executoriu emis de organele fiscale a fost un argument in plus ca fapta inculpatului nu este prevazuta - cel putin la acest moment - de legea penala.

Impotriva hotararii sus mentionate au declarat apel procurorul si partea civila Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin Directia Generala a Finantelor Publice Brasov.

Examinand hotararea atacata, prin prisma motivelor de apel invocate, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Brasov, Sectia penala si pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 47/Ap din 18 aprilie 2012, a respins, ca nefondate, apelurile declarate impotriva sentintei penale nr. 351/S din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Brasov, pe care a mentinut-o.

Impotriva deciziei penale nr. 47/Ap din 18 aprilie 2012 au declarat recurs procurorul si partea civila Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin Directia Generala a Finantelor Publice Brasov.

In recurs, Ministerul Public a invocat cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.

Ministerul Public a aratat ca, potrivit legislatiei in vigoare pentru perioada de referinta, platitorii de TVA erau si cei prevazuti in art. 127 din Codul fiscal.

Ministerul Public a aratat ca intentia inculpatului a fost de a se sustrage de la plata taxelor datorate statului si normele legale care reglementeaza materia taxei pe valoare adaugata. Inscrierea ca platitor de TVA se face la Agentia Nationala de Administrare Fiscala din localitatea unde domiciliaza persoana care formuleaza o asemenea cerere . In art. 9 din Legea nr. 241/2005 este incriminata atat inregistrarea in parte a veniturilor, cat si ascunderea sursei de venit prin neinregistrarea acesteia.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala nu a invocat un caz de casare.

Analizand criticile formulate, instanta de recurs constata ca acestea se incadreaza in cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.

Astfel, Agentia Nationala de Administrare Fiscala a apreciat ca, chiar daca inculpatul a fost achitat, prejudiciul cauzat prin actiunile sau inactiunile acestuia a fost produs si neacoperit. Instanta de judecata avea obligatia de a asigura si partii civile instrumentele legale pe baza carora sa isi poata valorifica drepturile procesuale impotriva inculpatului din punct de vedere al recuperarii prejudiciului.

In sustinerea celor de mai sus s-au invocat prevederile art. 347 si art. 348 C. proc. pen., potrivit carora instanta de judecata avea posibilitate sa dispuna disjungerea actiunii civile fata de cea penala, asigurand posibilitatea partii civile sa isi dovedeasca pretentiile civile.

Prin constituirea de parte civila, subscrisa a reclamat un prejudiciu in cuantum total de 1.075.219 lei, reprezentand obligatii fiscale, astfel cum au fost stabilite prin raportul de inspectie fiscala din 21 ianuarie 2010 si decizia de impunere din 29 ianuarie 2010 intocmite de organele fiscale. Din considerentele celor doua acte administrative fiscale reies aspecte privitoare la activitatea economica a inculpatului si la cuantumul obligatiilor fiscale datorate la bugetul consolidat al statului. Important de retinut este faptul ca aceste obligatii nu au fost achitate catre partea civila, situatie in care se justifica promovarea caii de atac in cauza de fata.

Chiar daca aceasta cauza nu se afla in prezenta situatiei reglementate in art. 347 C. proc. pen., s-a apreciat ca instanta de fond avea posibilitatea, in baza rolului activ, ca anterior pronuntarii asupra actiunii penale sa disjunga actiunea civila in cadrul careia partea interesata sa isi valorifice drepturile procesuale.

S-a considerat ca nu se poate ignora existenta prejudiciului cauzat de inculpat la bugetul consolidat al statului, atata timp cat acesta este inregistrat in evidenta fiscala a acestuia si in prezent subzista obligatia de plata potrivit prevederilor legale in vigoare.

Fata de motivele invocate, s-a apreciat ca instanta de control judiciar are posibilitatea asigurarii pentru partea civila a posibilitatii reale de recuperare a prejudiciului cauzat la bugetul de stat, pe baza unui titlu reprezentat de o hotarare judecatoreasca pronuntata cu privire la inculpatul din cauza de fata.

Analizand decizia penala nr. 47/Ap din 18 aprilie 2012, instanta de recurs urmeaza sa respinga calea de atac declarata pentru urmatoarele considerente:

Nici Ministerul Public, nici Agentia Nationala de Administrare Fiscala nu au cerut schimbarea temeiului achitarii. Criticile au avut in vedere doar existenta unei obligatii de inregistrare ca persoana fizica platitoare de TVA, motiv invocat de catre Ministerul Public, respectiv omisiunea obligarii la despagubiri, chiar atunci cand inculpatul este achitat, motiv invocat de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

Cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., gresita aplicare a legii:

Cazul de casare invocat de catre Ministerul Public are in vedere faptul ca inculpatul avea obligatii clare in ceea ce priveste inregistrarea ca platitor de TVA, conform H. G. nr. 44/2004, astfel incat incalcand aceasta obligatie fapta sa este prevazuta de legea penala, fiind infractiunea de evaziune fiscala.

Critica este nefondata.

Instanta de recurs retine ca evaziunea fiscala reprezinta, conform art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale. Infractiunea are ca situatie premisa existenta unei obligatii legale de a plati taxe sau impozite pentru anumite activitati prestate sau bunuri detinute.

Omisiunea platii unei taxe legal datorate nu constituie infractiunea de evaziune fiscala, daca bunul sau sursa impozabila nu au fost ascunse. In acest caz, ia nastere pentru cel care nu a efectuat plata doar obligatia de plata a taxei respective, nu si raspunderea penala. Atunci cand o persoana fizica nu se inregistreaza ca platitor de TVA, evaziunea fiscala exista doar daca bunul sau sursa impozabila au fost ascunse, nu si atunci cand autoritatile fiscale cunosteau sursa impozabila (inclusiv in ceea ce priveste contractele incheiate, durata in care s-au derulat contractele, numarul apartamentelor si veniturile obtinute de catre inculpat in anii fiscali 2008 - 2009), avand in vedere taxele deja calculate cu privire la imobilele in cauza.

Inculpatul a fost acuzat ca ar fi realizat activitati comerciale in perioada 2008 (22 acte materiale) si 2009 (2 acte materiale), fara a se inregistra ca platitor de TVA, fapta care conform acuzarii constituie infractiunea de evaziune fiscala.

Prin bun sau sursa impozabila sau taxabila se inteleg toate veniturile si bunurile impozabile sau taxabile. Prin ascunderea bunului se are in vedere ascunderea bunului atat in sens fizic, cat si juridic.

In ceea ce priveste nedeclararea veniturilor unei persoane fizice, trebuie facuta distinctia intre veniturile pentru care exista atat obligatia declararii, cat si aceea a evidentierii si veniturile pentru care exista doar obligatia declararii:

a) Pentru veniturile pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, in cazul nedeclararii acestora vor putea fi indeplinite doar elementele constitutive ale infractiunii reglementata in art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, fara a se putea retine un concurs de infractiuni intre infractiunea prevazuta in art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 si infractiunea prevazuta in art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, atunci nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 9 alin. (1) lit. a) din lege, deoarece nu se poate spune ca s-a realizat o ascundere a veniturilor impozabile in conditiile in care organele fiscale pot lua cunostinta de veniturile realizate prin simpla verificare a actelor contabile ale contribuabilului. Fapta nu poate fi incadrata nici in art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, si anume in omisiunea evidentierii, deoarece veniturile au fost evidentiate, doar ca acestea nu au fost declarate.

b) In cazul veniturilor pentru care exista doar obligatia declararii, daca nu au fost declarate, vom fi in prezenta infractiunii prevazuta in art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. In cazul transferului proprietatii imobiliare prin procedura notariala, organul fiscal a luat, insa, cunostinta de existenta sursei impozabile sau taxabile prin comunicarea de catre notar catre organele fiscale competente a actelor in baza carora a operat transferul, impreuna cu documentatia aferenta, astfel incat nu poate exista infractiunea de evaziune fiscala reglementata in art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 prin ascunderea sursei.

In cauza, sursa impozabila (bunurile si veniturile) nu a fost ascunsa, avand in vedere ca a existat un impozit datorat statului calculat si varsat cu ocazia incheierii fiecarui contract de vanzare-cumparare. Sursa impozabila nu trebuie confundata cu modul de calcul al taxelor (acesta din urma reprezentand un mod de interpretare a taxelor aplicabile in raport cu veniturile realizate si sursa acestor venituri). Atunci cand veniturile realizate si sursa acestor venituri au fost corect declarate (astfel cum s-a intamplat cu ocazia declararii bunurilor si impozitarii lor la vanzarea apartamentelor), revine competenta de stabili cuantumul sumelor datorate, in raport cu toate tranzactiile efectuate, fara sa ia nastere infractiunea de evaziune fiscala.

Acuzatia formulata de Ministerul Public are in vedere faptul ca nu a fost declarata activitatea continua de vanzare a apartamentelor, vanzarile fiind declarate ca activitati autonome. In acord cu instanta de fond si cea de apel, instanta de recurs constata ca nu exista o ascundere a bunului sau sursei impozabile. Omisiunea platii TVA nu poate fi asimilata infractiunii de evaziune fiscala in lipsa unui element fraudulos din care sa rezulte intentia de a ascunde bunul sau sursa impozabila. Caracterul public al actelor incheiate de inculpat, precum si avizele pe care autoritatile le-au acordat constructiilor in speta, exclud elementul fraudulos din care sa rezulte savarsirea infractiunii de evaziune fiscala. In cuprinsul contractelor de vanzare-cumparare este mentionat faptul ca au fost avute in vedere, la incheierea actelor autentice, certificatele de atestare fiscala eliberate de Primaria Rasnov. In consecinta, astfel cum a observat instanta de fond, inculpatul a prezentat autoritatilor sursa impozabila, a achitat impozitul pentru constructiile noi ridicate, sens in care nu se poate aprecia ca acesta ar fi ascuns bunul impozabil sau sursa impozabila.

Potrivit inscrisurilor aflate la dosarul urmarire penala, inculpatul, in calitate de beneficiar al lucrarilor de constructii autorizate, a finalizat construirea imobilelor, comisia de receptie a lucrarilor fiind formata din arhitect, constructor, diriginte de santier si reprezentant al Primariei Rasnov. Imobilele nou construite au fost inregistrate in cartea funciara si la administratia financiara, situatie care excede celei reglementate in art. 9 din Legea nr. 241/2005, care presupune o ascundere a bunului (in speta inregistrat la cartea funciara) sau sursei impozabile (in speta s-au platit impozitele aferente vanzarii apartamentelor).

In ceea ce priveste cazul de casare invocat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cu privire la faptul ca instantele pronuntand o solutie de achitare ar fi trebuit sa oblige inculpatul la plata sumelor datorate catre stat, critica este nefondata.

Obligarea inculpatului achitat la despagubiri este legata de cazul de achitare incident . Astfel, conform art. 346 C. proc. pen, cand achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevazut in art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. ori pentru ca instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau pentru ca lipseste vreunul dintre elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit legii civile.

Nu pot fi acordate despagubiri civile in cazul cand achitarea s-a pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista, ori nu a fost savarsita de inculpat. Instanta penala nu solutioneaza actiunea civila cand pronunta achitarea pentru cazul prevazut in art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. ori cand pronunta incetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevazute in art. 10 alin. (1) lit. f) si j) C. proc. pen., precum si in caz de retragere a plangerii prealabile.

Avand in vedere ca nu a fost criticat temeiul achitarii, hotararea instantelor de fond si de apel care au lasat nesolutionata latura civila, deoarece motivul achitarii l-a constituit art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., este corecta.

Fata de considerentele aratate, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de procuror si partea civila impotriva deciziei penale nr. 47/Ap din 18 aprilie 2012 a Curtii de Apel Brasov, Sectia penala si pentru cauze cu minori.