Contract de asigurare de raspundere civila profesionala incheiat de avocat. Introducerea unei clauze de anterioritate

Potrivit dispozitiilor legale prevazute in art. 124 din Statutul avocatilor, acestia au obligatia de a se asigura de raspundere profesionala, astfel ca incheierea unui astfel de contract de asigurare reprezinta indeplinirea unei obligatii legale pentru orice avocat.

Cauza nu poate fi ilicita atunci cand incheierea contractului se face in vederea indeplinirii unei obligatii prevazute de lege.

In aceasta situatie nu se poate retine ca exista o cauza ilicita in ipoteza in care se solicita introducerea intr-un contract de asigurare a unei clauze de anterioritate.

A.Obiectul cererii introductive

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov, Sectia I civila, reclamanta A. a chemat in judecata pe parata B., in calitate de avocat titular al Cabinetului de avocat B. - CIF - 20280878, solicitand instantei obligarea acesteia la plata sumei de 230.605,10 lei (RON) reprezentand contravaloarea prejudiciului cauzat urmare indeplinirii defectuoase a obligatiilor asumate prin contractul de asistenta juridica nr. 50 din 23 octombrie 2009.

La data de 19 octombrie 2015 reclamanta a modificat cererea de chemare in judecata in sensul chemarii in judecata a asiguratorului C. S.A. in temeiul prevederilor art. 204 C. proc. civ., cerere intemeiata pe dispozitiile art. 2.224 C. civ.

Ca o consecinta a acestei modificari, apreciaza ca se impune solutionarea cererii de chemare in judecata si in contradictoriu cu Cabinetul de avocat B. - titularul politei de asigurare incheiate cu C. S.A.

Parata a formulat cerere de chemare in garantie a asiguratorului C. S.A.

B.Hotararea primei instante

Prin sentinta civila nr. 72/S din 9 mai 2017 pronuntata de Tribunalul Brasov, Sectia I civila a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei B.; a fost respinsa actiunea civila formulata si precizata de reclamanta A. in contradictoriu cu paratii B., in calitate de avocat titular al Cabinetului de avocat ``B.`` si S.C. C. S.A. ca neintemeiata; a fost respinsa cererea de chemare in garantie a paratei S.C. C. S.A. formulata de parata B.

C.Calea de atac impotriva hotararii primei instante

Impotriva sentintei pronuntata de Tribunalul Brasov a declarat apel reclamanta A. solicitand modificarea ei, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata . In motivarea cererii de apel se arata ca sentinta atacata este neintemeiata, respectiv ca argumentele primei instante sunt contradictorii si neintemeiate.

D. Hotararea instantei de apel

Prin decizia civila nr. 451/Ap din 18 aprilie 2018, Curtea de Apel Brasov, Sectia civila a admis apelul declarat de reclamanta A. impotriva sentintei civile nr. 72/2017 a Tribunalului Brasov; a respins apelul provocat declarat de parata B. in calitate de avocat titular al Cabinetului de avocat B. impotriva aceleiasi sentinte; a schimbat in parte sentinta civila nr. 72/2017 a Tribunalului Brasov, in sensul ca a obligat parata S.C. C. S.A. sa plateasca reclamantei suma de 230.605,10 RON, diminuata cu fransiza de 250 de euro la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de despagubiri; a obligat parata B. in calitate de avocat titular al Cabinetului de avocat B. sa plateasca reclamantei suma de 250 Euro la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de despagubiri; a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei atacate.

E. Calea de atac impotriva hotararii instantei de apel

Impotriva deciziei pronuntate de Curtea de Apel Brasov a declarat recurs S.C. C. S.A.

criticand-o sub urmatoarele motive de nelegalitate:

Instanta de apel a aplicat gresit normele prevazute in cuprinsul art. 1.243 C. civ. si s-a ajuns in acest mod la aplicarea eronata a normelor prevazute in art. 2.204 C. civ.

Astfel, conform art. 33.3 din Cap. III, numit Excluderi, din Conditiile generale privind asigurarea de raspundere civila profesionala, nu vor fi cuprinse in asigurare si, astfel, asiguratorul nu va acorda despagubiri pentru daunele bazate pe ``orice circumstanta cunoscuta de Asigurat la momentul incheierii politei de asigurare care ar putea conduce la solicitari de despagubiri formulate impotriva Asiguratului pe perioada de valabilitate a politei``.

Conform art. 38 lit. a) din Conditiile generale privind asigurarea de raspundere civila profesionala: ``Asiguratul este obligat sa declare, la data incheierii contractului, orice informatii sau imprejurari pe care le cunoaste si care, de asemenea, sunt esentiale pentru evaluarea riscului``.

S-au aplicat gresit dispozitiile legale prevazute de art. 1236 alin. (2) C. civ.

Instanta arata faptul ca la 6 mai 2014, contractul initial a fost modificat, in sensul ca suma asigurata era de 60.000 Euro si s-a introdus clauza de anterioritate de 36 de luni, potrivit careia asiguratorul urma sa acopere dauna produsa de asigurat, prin fapte petrecute anterior cu 36 de luni.

Este evident ca imprejurarile pe care parata trebuia sa le aduca la cunostinta recurentei la momentul inregistrarii cererii de suplimentare erau esentiale pentru evaluarea producerii riscului.

Instanta face aplicarea gresita a art. 1270 C. civ., astfel ca se ajunge la denaturarea sensului notiunii de ``imprejurari esentiale``, intervenindu-se in acordul incheiat intre parti.

Instanta se raporteaza la imprejurari exterioare care tin de activitatea Cabinetului de avocat B., elemente care nu au fost avute in vedere la incheierea, respectiv modificarea contractului de asigurare.

Introducand clauza de anterioritate de 36 luni, asiguratul a avut in vedere o eventuala tragere la raspundere pentru activitatea profesionala si prejudiciile produse prin aceasta in perioada acoperita de polita de asigurare. Acest rationament al paratei a constituit temeiul modificarii contractului, aceasta solicitand suplimentarea tocmai in considerarea unei cauze ilicite, respectiv existenta unei iminente actiuni in scopul atragerii raspunderii acesteia pentru prejudiciile produse, neindeplinindu-si, astfel, obligatia de informare.

Prin prisma profesiei si a experientei, asigurata cunostea probabilitatea ridicata de pierdere a litigiului intentat Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor. Recurenta considera ca asiguratul a solicitat cu rea-credinta majorarea sumei asigurate la cuantumul de 60.000 Euro.

Instanta de apel a aplicat gresit normele privitoare la plata taxei judiciare de timbru, intrucat petitul referitor la constatarea nulitatii contractului de asigurare nu este de natura sa genereze obligatia de plata a taxei judiciare de timbru, nulitatea fiind invocata pe cale de exceptie, si nu pe cale de actiune .

Pe de alta parte, parata, prin apelul provocat formulat, a solicitat obligarea societatii de asigurari la plata sumei de 230.605,10 RON, iar cererea acesteia trebuia timbrata la valoare . In mod gresit, instanta a scutit apelul formulat de parata de la plata taxei de timbru.

Instanta de apel a aplicat in mod gresit dispozitiile legale privitoare la obligativitatea platii taxei judiciare de timbru, recurenta fiind obligata, in mod nelegal, la plata acesteia.

Se solicita admiterea recursului, cu consecinta modificarii in tot a deciziei recurate si respingerea cererii de chemare in judecata formulate.

Reclamanta A. a formulat recurs provocat, solicitand ca, in eventualitatea in care se admite recursul principal, sa se dispuna admiterea propriului recurs si obligarea paratei principale B., in calitate de avocat titular al Cabinetului de avocat B. - CIF - 20280878, la plata sumei de 230.605,10 RON reprezentand contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a indeplinirii defectuoase a obligatiilor asumate fata de reclamanta prin contractul de asistenta juridica nr. 50 din 23 octombrie 2009.

In ipoteza putin probabila a admiterii recursului principal, se solicita si admiterea recursului provocat, aceasta fiind unica modalitate aflata la indemana reclamantei pentru a obtine obligarea paratei la plata despagubirilor datorate.

F. Analizand recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, InaltaCurte a apreciat ca acestea sunt nefondate si le-a respins pentru urmatoarele considerente:

Relatia dintre recurenta C. S.A. si intimata B. are la baza contractul de asigurare, respectiv polita de asigurare nr. 571048763 avand ca obiect asigurare de raspundere civila profesionala a avocatilor incheiata intre C. S.A. si cabinet de avocat B.

Instanta de apel a facut o corecta aplicare si interpretare a dispozitiilor art. 1236 alin. 2 C.

civ. care prevede ca este ilicita cauza atunci cand este contrara legii si ordinii publice.

Potrivit dispozitiilor legale prevazute in art. 124 din Statutul avocatilor, acestia au obligatia de a se asigura de raspundere profesionala, astfel ca incheierea unui astfel de contract de asigurare reprezinta indeplinirea unei obligatii legale pentru orice avocat, deci si pentru parata.

Cauza nu poate fi ilicita atunci cand incheierea contractului se face in vederea indeplinirii unei obligatii prevazute de lege.

In aceasta situatie nu se poate retine ca exista o cauza ilicita in ipoteza in care se solicita introducerea intr-un contract de asigurare a unei clauze de anterioritate.

Criticile referitoare la valoarea titlului de despagubire - 230.605,10 lei - , care este apropiata de valoarea politei de asigurare - 266.466,60 lei - si demararea litigiului in contradictoriu cu Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, care a fost ``menit`` sa creeze o aparenta de buna-credinta, nu constituie critici de nelegalitate care se pot inscrie in cerintele art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

In realitate, intre societatea de asigurari si parata exista un contract de asigurare valabil incheiat, neexistand nici o cauza de nulitate a politei de asigurare.

La momentul solicitarii de majorare a limitei raspunderii - 6 mai 2014 - nu existau reclamatii cu privire la modul in care parata B. si-a exercitat atributiile in calitate de avocat si nici nu existau indicii despre iminenta vreunui litigiu in cadrul caruia exista posibilitatea de a fi obligata aceasta la plata contravalorii prejudiciului produs ca urmare a unei conduite ilicite.

De altfel, in acest sens este de mentionat chiar atitudinea recurentei S.C. C. S.A. care a solicitat respingerea actiunii, respectiv apelului formulat de reclamanta A., invocand lipsa culpei paratei B.

Pe de alta parte, art. 1239 alin. (2) C. civ. prevede ca ``Existenta unei cauze valabile se prezuma pana la proba contrara``.

Asa fiind, sarcina probei revenea asiguratorului, cata vreme buna-credinta opereaza in favoarea asiguratului.

In cauza, nu s-a dovedit ca a intervenit nulitatea politei de asigurare, astfel ca aceasta urmeaza a-si produce efectele .

In ceea ce priveste critica privind aplicarea gresita a normelor O.U.G. nr. 80/2013, aceasta este inadmisibila, aspectele vizand modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu pot fi supuse analizei instantei de recurs.

Potrivit dispozitiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, ``impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data comunicarii taxei datorate``.

In speta, S.C. C. S.A. a formulat cerere de reexaminare care a fost admisa in parte prin Incheierea din 8 martie 2018.

Fata de aceste considerente, recursul formulat de S.C. C. S.A. este nefondat si, pe cale de consecinta, a fost respins.

Cu privire la recursul provocat formulat de A., Inalta Curte a retinut urmatoarele:

Reclamanta a solicitat despagubiri de la asiguratorul S.C. C. S.A. in temeiul art. 2.224 alin. (2) C. civ.

Prin polita de asigurare din 14 martie 2014, completata de conditiile generale privind asigurarea de raspundere civila profesionala nu s-a prevazut existenta vreunei solidaritati, iar dispozitiile art. 2.223 si urm. C. civ. nu prevad existenta raspunderii solidare intre asigurator si asigurat.

Asa fiind, retinand si respingerea ca nefondat a recursului declarat de societatea de asigurari, a fost respins recursul provocat declarat de reclamanta A.

Fata de aceasta solutie, potrivit dispozitiilor art. 453 C. proc. civ., recurentele au fost obligate la cate 4.162,35 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimata-parata B.