Transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor in scopul sustragerii de la urmarirea penala ori in scopul ingreunarii acesteia

Existenta infractiunii presupune sa existe o transmitere a partilor sociale sau a actiunilor, transmiterea sa fie fictiva si persoana care a efectuat transmiterea partilor sociale sau a actiunilor sa fi savarsit anterior o infractiune in legatura cu activitatea societatii, in forma consumata sau a tentativei. Transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor trebuie sa fie efectuata in scopul sustragerii de la urmarirea penala sau in scopul ingreunarii acesteia, cerinta care trebuie indeplinita in stransa legatura cu latura obiectiva a infractiunii, intrucat indica destinatia obiectiva a actului de transmitere si nu finalitatea subiectiva a acestuia.

Infractiunea prevazuta in art. 2801 din Legea nr. 31/1990 poate fi comisa in intervalul de timp pana la trimiterea in judecata pentru infractiunea savarsita anterior in legatura cu activitatea societatii, indiferent daca, la data transmiterii partilor sociale sau a actiunilor, urmarirea penala pentru infractiunea savarsita anterior in legatura cu activitatea societatii a inceput sau nu ori daca actiunea penala a fost sau nu pusa in miscare impotriva persoanei care a efectuat transmiterea fictiva.

Prin sentinta penala nr. 14 din 16 ianuarie 2012 pronuntata de Tribunalul Arad, in baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus condamnarea inculpatului G.G.

In baza art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelasi inculpat pentru infractiunea de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, in forma continuata.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului G.G. pentru infractiunea prevazuta in art. 2801 din Legea nr. 31/1990.

S-a facut aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G.E. pentru infractiunea prevazuta in art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul G.G. a fost obligat sa plateasca partii civile Agentia Nationala de Administrare Fiscala suma de 116.826 lei cu titlu de despagubiri civile, actualizata cu majorari, dobanzi legale si penalitati, pana la plata efectiva a prejudiciului.

A fost admisa, in parte, actiunea civila exercitata de partea civila societatea comerciala R. si inculpatul G.G. a fost obligat sa plateasca acesteia suma de 182.070 lei cu titlu de despagubiri civile, cu dobanzi legale pana la plata efectiva a prejudiciului.

A fost admisa actiunea civila exercitata de partea civila societatea comerciala M. si inculpatul G.G. a fost obligat sa plateasca acesteia suma de 32.130 lei cu titlu de despagubiri civile, cu dobanzi legale pana la plata efectiva a prejudiciului.

Analizand probatoriul administrat in faza de urmarire penala si a cercetarii judecatoresti, prima instanta a retinut ca, la data de 13 mai 2002, C.M. a infiintat societatea comerciala A., avand ca asociat unic pe aceasta persoana si ca administrator pe inculpata G.E. La data de 14 iulie 2004, partile sociale au fost cesionate in intregime inculpatului G.G., acesta devenind asociat unic si administrator al societatii comerciale A.

In perioada 14 iulie 2004 - 20 martie 2007, inculpatul G.G., in calitate de administrator al societatii comerciale A., a retinut si nu a varsat niciodata, cu intentie, la bugetul de stat suma de 116.826 lei, reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa de natura TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe profit, somaj, CAS, CASS. Ca urmare a datoriilor acumulate la bugetul consolidat al statului, la data de 20 martie 2007, in scopul sustragerii de la urmarire penala pentru savarsirea infractiunii prevazuta in art. 6 din Legea nr. 241/2005, inculpatul G.G. a cesionat partile sociale ale societatii catre B.O., respectiv I.O., cu ocazia cesiunii B.O. fiind numit si administrator al societatii. La data de 19 septembrie 2007, societatea comerciala A. a intrat in faliment, fiind radiata din Registrul Comertului la data de 3 aprilie 2009.

In aceste imprejurari, cei doi inculpati impreuna cu numitii B.O. si C.R. (persoana ramasa neidentificata) s-au deplasat la sediul Oficiului Registrului Comertului unde a fost redactat si, totodata, semnat un contract de comodat pentru noul sediu social cu proprietarul imobilului din localitatea F. - martorul L.C. Contractul de comodat a fost inregistrat la Oficiul Registrului Comertului si, tot atunci, martorul L.C. a primit suma de 100 euro de la inculpatul G.G. Desi a devenit asociat si administrator al societatii comerciale A., numitul B.O. nu a desfasurat vreo activitate in numele societatii, nu a detinut documentele acesteia (facturi, chitante, stampila sau arhiva), intrucat nu i-au fost predate nici cu ocazia cesiunii si nici ulterior, contrar celor sustinute de catre inculpati, care nu au putut face dovada existentei procesului-verbal de predare primire.

S-a mai retinut ca, la data de 23 februarie 2007, inculpata G.E. a cumparat de la Banca R., in numele acestei societati, sapte file cec, file pe care le-a incredintat inculpatului G.G., inscrisuri care insa nu au fost predate persoanelor carora li s-a cesionat societatea .

Din probele administrate a rezultat ca la data de 22 mai 2007, doua persoane a caror identitate a ramas necunoscuta s-au prezentat cu numele de R.P. si D.A. in calitate de reprezentanti ai societatii comerciale A. si au solicitat administratorului societatii comerciale I. - martorul R.A. - sa le inchirieze un birou, in scopul deschiderii unui punct de lucru. Cu acordul administratorului de la societatea comerciala I., cei doi s-au instalat intr-un birou, primind spre folosinta si o linie telefonica, urmand sa se procedeze la intocmirea unui contract de inchiriere . Martorul P.C. a primit sarcina de a instala linia telefonica in biroul inchiriat societatii comerciale A. si, in faza de urmarire penala, a indicat cu precizie fotografia inculpatului G.G., ca fiind una dintre persoanele care se aflau in acel birou si pe care a vazut-o la firma de mai multe ori, in diferite ipostaze. Ulterior, a mentionat ca fizionomia inculpatului G.G. ii este cunoscuta, l-a mai vazut, dar nu poate afirma cu certitudine ca este persoana care a inchiriat spatiul mentionat, iar in fata instantei si-a mentinut declaratiile anterioare, cu precizarea ca pe inculpatul G.G. l-a mai vazut, dar nu poate indica locatia, descriind semnalmentele persoanelor care au reprezentat societatea comerciala A.; semnalmentele uneia dintre acestea coincid cu cele ale inculpatului G.G. A mai aratat ca cele doua persoane au amanat incheierea contractului in forma scrisa sub diferite pretexte, insa, la insistentele consilierului juridic al societatii comerciale I. - martora T.A., numitul ``R.P.`` l-a prezentat pe martorul N.I. ca fiind ``directorul punctului de lucru``, astfel ca a fost incheiat un contract folosindu-se cartea de identitate prezentata in original de acesta din urma, contract care nu a fost semnat de niciuna din cele doua parti, chiar daca s-a platit, respectiv s-a incasat chirie incepand cu data de 23 mai 2007. Sub pretextul ca administratorul societatii comerciale A. - B.O. - se afla plecat la Bucuresti, numitul ``R.P.`` a solicitat sa se amane semnarea contractului de inchiriere, astfel ca a obtinut timp pentru desfasurarea activitatii infractionale. S-a constatat, de asemenea, ca persoana care a achitat chiria in numele societatii comerciale A. si care s-a prezentat sub numele ``R.P.`` nu exista, iar seria si numarul cartii de identitate folosite de acesta apartin unei alte persoane .

In aceste context, la data de 29 mai 2007, unul dintre chiriasii societatii comerciale I., prezentandu-se cu numele fals ``D.A.`` - reprezentant al societatii comerciale A., a contactat de la postul telefonic, prin intermediul martorei G.M., partea vatamata societatea comerciala R., afirmand ca ar fi interesat sa achizitioneze 40 km conductori electrici. Potrivit conditiilor impuse de angajata societatii comerciale R. - martora G.M., de la sediul societatii comerciale I. a fost trimisa prin fax comanda nr. 429 pentru 40 km conductori electrici, pe care a fost indicat si numarul de telefon de contact al lui ``D.A.`` In baza acestei comenzi, partea vatamata a livrat marfa catre societatea comerciala A., marfa in valoare de 24.990 lei, conform facturii din 29 mai 2007, partile stabilind termen de plata de 15 zile si modalitatea de plata prin fila cec, marfa care a fost livrata in aceeasi zi de catre martorul B.A. Acesta s-a deplasat la sediul societatii comerciale I., conform indicatiilor date telefonic de ``D.A.`` si s-a intalnit cu acesta din urma. Conform declaratiei martorului, persoana cu care a vorbit la telefon si care-l astepta la sediu a fost ajutata sa descarce marfa de catre inculpatul G.G. Acelasi inculpat a fost indicat de martor - atat cu ocazia audierii din 14 octombrie 2008, cat si din 8 februarie 2011, ca fiind persoana care i-a inmanat din partea societatii comerciale A. fila cec (deja semnata si stampilata, completata la toate rubricile, mai putin rubrica ``suma de plata``) si care a semnat si stampilat in fata sa factura din 29 mai 2007 emisa de societatea comerciala R. si contractul de vanzare - cumparare nr. 872 pe care il prezentase acestuia din partea societatii comerciale R.

Marfa a fost incarcata in aceiasi zi intr-o autoutilitara si apoi descarcata in fata magazinului ``P.``, aspect confirmat de martora C.L., care a aratat ca autoutilitara, proprietatea sa, a fost imprumutata in acea zi inculpatilor, pentru a transporta ``niste cabluri.``

La data de 31 mai 2007 a fost trimisa prin fax de la societatea comerciala A., catre partea vatamata societatea comerciala R., comanda nr. 434, in baza careia, in aceeasi zi, s-au livrat societatii comerciale A. 50 km conductori electrici in valoare de 31.237,50 lei, potrivit facturii din 31 mai 2007, partile stabilind ca plata sa se faca cu fila cec emisa cu ocazia primei livrari (cea din data de 29 mai 2007) si inmanata martorului B.A. Din cuprinsul facturii mentionate rezulta ca marfa a fost livrata prin delegatul societatii comerciale A. - I.F., delegat care cu ocazia emiterii facturii a declarat reprezentantului societatii comerciale R. - martora G.M. date false privind identitatea sa si mijlocul de transport folosit. Urmare a verificarilor efectuate s-a stabilit ca persoana mentionata pe factura ca fiind I.F. nu exista, iar autovehiculul mentionat s-a dovedit a fi un autoturism marca D. - impropriu pentru a transporta cantitatea de marfa mentionata in factura si apartinand unei persoane fizice care nu are cunostinta despre un astfel de transport .

La data de 5 iunie 2007 a fost trimisa de la acelasi numar de fax catre partea vatamata societatea comerciala R. comanda cu nr. 447, in baza careia in data de 6 iunie 2007 s-au livrat societatii comerciale A. 100 km conductori electrici in valoare de 63.367,50 lei, conform facturii din 6 iunie 2007. Pentru plata acestei marfi s-a emis fila cec, avand semnatura numitului B.O. si stampila societatii comerciale A. contrafacute, aceasta fila cec fiind completata, cu exceptia rubricii privind suma. Marfa a fost transportata, in doua transe, prin intermediul martorului C.C., cu autoutilitara acestuia. De remarcat faptul ca si pe aceasta comanda a fost indicat numarul de telefon si ``D.A.`` ca persoana de contact din partea societatii comerciale A., ca si in cazul celor doua comenzi anterioare.

La data de 8 iunie 2007 de la acelasi fax, indicand numarul de telefon si aceeasi persoana de contact, a fost trimisa o alta comanda catre societatea comerciala R. In aceeasi zi, au fost livrati alti 100 km de conductori electrici, in valoare de 62.475 lei, potrivit facturii din 8 iunie 2007, pentru plata acesteia ``delegatul`` societatii comerciale A. - numitul U.F. inmanand reprezentantului partii vatamate o fila cec. Si de aceasta data s-a dovedit ca datele din factura referitor la identitatea delegatului sunt false, respectiv numele delegatului nu exista in baza de date, iar seria si numarul actului de identitate apartin unei alte persoane .

Toate cele trei file cec emise in favoarea societatii comerciale R. au fost completate la rubrica ``data emiterii`` cu data corespunzatoare scadentei platii, respectiv 15 zile de la emiterea facturii si au fost prezentate la banca spre valorificare, insa plata lor a fost refuzata din cauza lipsei totale de disponibil, suma totala nerecuperata fiind de 182.070 lei.

La data de 30 mai 2007, numitul ``D.A.`` - reprezentant al societatii comerciale A., a contactat de la postul telefonic, prin intermediul martorului P.G., partea vatamata societatea comerciala M., afirmand ca ar fi interesat sa achizitioneze 20 de truse de taiere si sudare. Martorul a conditionat livrarea marfii de emiterea unei comenzi si efectuarea platii prin cec la momentul primirii produselor. In acest sens, de la sediul societatii comerciale I. a fost trimisa prin fax comanda nr. 447 din 30 mai 2007 (acelasi numar cu cel trecut pe comanda facuta la data de 5 iunie 2007 catre societatea comerciala R.) pentru 20 de truse de taiere, iar destinatarul a emis factura proforma din 1 iunie 2007.

Deoarece pe comanda nu se mentionase locul unde urma a fi livrata marfa, ci doar persoana de contact, martorul P.G. a luat legatura cu ``D.A.`` - iar acesta din urma a trimis de la acelasi numar de fax cu cel pe care-l utiliza si in ``relatiile`` cu societatea comerciala R. comanda cu nr. 458 din 5 iunie 2007 in care era mentionat locul de livrare, respectiv ca plata se va face cu fila cec scadenta la 10 zile de la primirea marfii. In baza acestei comenzi, societatea comerciala M. a livrat prin serviciul de curierat U. cantitatea de 20 bucati truse de taiere, pentru care s-a intocmit factura din 5 iunie 2007, in valoare de 32.130 lei.

La sosirea la destinatie, reprezentantul firmei de curierat - martorul O.B. a primit din partea reprezentantului societatii comerciale A. - persoana a carei identitate nu a putut fi stabilita - fila cec si factura pe care acesta din urma o semnase si o stampilase cu stampila societatii, inscrisuri care ulterior au fost remise de firma de curierat reprezentantilor societatii vanzatoare. In aceste imprejurari ``D.A.`` i-a spus telefonic martorului P.G. ca marfa va fi receptionata si inmanata o fila cec de catre colegul sau ``R.P.`` Cu prilejul ascultarii in fata instantei, martorul O.B. a precizat ca este posibil ca inculpatul G.G. sa fie persoana careia i-a predat coletul la sediul societatii comerciale A.

Deoarece fila cec emisa in favoarea societatii comerciale M. a fost refuzata la plata, martorul P.G. s-a deplasat la adresa indicata telefonic de ``D.A.`` si unde fusesera expediate trusele de taiere, insa nu a fost gasit niciun reprezentant al societatii comerciale A.

S-a mai retinut ca din concluziile raportului de constatare tehnico-stiintifica din 5 septembrie 2008, respectiv din 19 mai 2010, a rezultat ca din cele patru file cec folosite la inducerea in eroare a reprezentantilor societatii comerciale R. si societatii comerciale M., doar doua file au fost semnate de B.O. si poarta impresiunea autentica a stampilei societatii comerciale A., celelalte doua file au semnatura lui B.O. si impresiunea stampilei societatii comerciale A. contrafacute. Imprejurarea ca faptuitorul B.O. a semnat cele doua file cec mentionate, din care una a fost remisa de inculpatul G.G. la 29 mai 2007 martorului B.A., nu poate duce la concluzia, in opinia primei instante, ca B.O. ar fi avut o participatie la comiterea infractiunii de inselaciune, cata vreme acesta este descris ca fiind o persoana fara locuinta si loc de munca, consumator de bauturi alcoolice, ce putea fi foarte usor influentat.

Instanta a retinut ca fapta inculpatului G.G. care, in calitate de administrator al societatii comerciale A., in perioada 14 iulie 2004 - 20 martie 2007, a retinut dar nu a varsat niciodata, cu intentie, la bugetul general consolidat al statului suma de 116.826 lei reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa de natura TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe profit, somaj, CAS, CASS, constituie infractiunea de evaziune fiscala prevazuta in art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Infractiunea de cesionare in mod fictiv a partilor sociale ale unei societati in scopul sustragerii de urmarirea penala pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta in art. 2801 din Legea nr. 31/1990 presupune, sub aspectul laturii obiective, o sustragere de la urmarirea penala. In speta, din actele dosarului rezulta ca inculpatul G.G. a cesionat partile sociale ale societatii comerciale A. la data de 20 martie 2007 si, prin ordonanta procurorului din 28 decembrie 2010, s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru infractiunea de evaziune fiscala prevazuta in art. 6 din Legea nr. 241/2005, astfel ca a constatat ca acestei infractiuni ii lipseste unul din elementele constitutive si, pe cale de consecinta, s-a apreciat ca se impune achitarea inculpatului pentru aceasta infractiune .

Totodata, a constatat ca fapta aceluiasi inculpat care, dupa cesionarea partilor sociale ale societatii comerciale A. catre B.O., a continuat sa desfasoare acte de comert in numele societatii si care, impreuna cu alte persoane, folosindu-se de nume si calitati mincinoase, respectiv inscrisuri falsificate, in perioada mai-iunie 2007, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a indus in eroare reprezentantii societatii comerciale R., respectiv ai societatii comerciale M., cu ocazia incheierii respectiv pe parcursul executarii unor contracte, cauzandu-le un prejudiciu in valoare totala de 214.200 lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, in forma continuata, prevazuta in art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Vinovatia inculpatului G.G. a rezultat fara putinta de tagada din declaratiile martorilor L.C., C.L., B.A., P.C. si O.B., declaratii care se coroboreaza intre ele si cu inscrisurile de la dosar.

Referitor la inculpata G.E., instanta a retinut ca, in cauza, imprejurarea ca inculpata a cumparat la data de 23 februarie 2007 sapte file cec de la o unitate bancara, in numele societatii comerciale A., societate in cadrul careia nu mai avea vreo calitate, file cec pe care le-a predat inculpatului G.G. si care au fost folosite pentru inducerea in eroare a celor doua parti vatamate, nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la inselaciune cu consecinte deosebit de grave, lipsind latura obiectiva, astfel ca s-a apreciat ca se impune achitarea acesteia, in temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia nr. 156/A din 12 septembrie 2012 a Curtii de Apel Timisoara, Sectia penala, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.G. impotriva sentintei penale nr. 14 din 16 ianuarie 2012 pronuntata de Tribunalul Arad.

In temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul procurorului impotriva aceleiasi hotarari, a desfiintat sentinta apelata si, in rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultanta aplicata inculpatului G.G. in pedepsele componente pe care le-a repus in individualitatea lor.

In temeiul art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, a condamnat pe inculpatul G.G. pentru infractiunea de transmitere fictiva a partilor sociale detinute intr-o societate, in scopul sustragerii de la urmarirea penala ori in scopul ingreunarii acesteia.

A facut aplicarea art. 33 lit. a) si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., mentinand restul dispozitiilor hotararii atacate.

Referitor la infractiunea prevazuta in art. 2801 din Legea nr. 31/1990, instanta de apel a constatat intemeiate sustinerile procurorului.

Pornind de la textul incriminator al art. 2801 din Legea nr. 31/1990, a retinut ca, in cauza, declaratiile martorilor C.L., O.B., F.A. si C.B. conduc la concluzia ca cesionarea partilor sociale ale societatii comerciale A. catre numitul B.O. a fost realizata doar pentru ca inculpatul G.G. sa se poata apara de orice raspundere pentru faptele sale, acesta continuand sa desfasoare activitati in numele firmei, activitati ilicite. Mai mult, chiar conduita procesuala a inculpatului, in sensul de a pune actele ilicite pe seama unei persoane care nu avea abilitatile necesare pentru a fi administratorul unei societati si despre care s-a dovedit ca semna documente la cererea sa, conduce la aceeasi concluzie.

Instanta de apel a constatat ca existenta infractiunii prevazute in art. 2801 din Legea nr. 31/1990 nu este conditionata de inceperea urmaririi penale la data transmiterii fictive a partilor sociale. Intrunirea elementelor constitutive ale acestei infractiuni presupune: sa existe o transmitere a partilor sociale sau a actiunilor detinute intr-o societate, aceasta transmitere sa fie fictiva, iar din punct de vedere subiectiv sa existe o intentie calificata prin scopul sustragerii de la urmarire penala sau ingreunarii acesteia. Consumarea infractiunii nu necesita ca scopul sa se realizeze in mod efectiv. Un asemenea scop este dovedit in cauza prin maniera in care inculpatul a actionat ulterior, modul de operare in fraudarea partilor vatamate, chiar daca la momentul transmiterii partilor sociale nu era inceputa urmarirea penala. Prin urmare, a apreciat ca in cauza sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 2801 din Legea nr. 31/1990 in ceea ce il priveste pe inculpatul G.G.

Impotriva deciziei a declarat recurs, in termen legal, inculpatul G.G., invocand, in drept, intre altele, dispozitiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 12 si 13 C. proc. pen.

In sustinerea orala a primului motiv de recurs, circumscris cazului de casare prevazut in art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., a solicitat sa se constate ca instanta de apel, atunci cand s-a pronuntat asupra cererii de probatiune, desi a admis doar audierea a doi martori propusi de aparare, nu a aratat clar care sunt argumentele pentru care a respins celelalte probatorii, iar in considerentele deciziei, in argumentarea solutiei de condamnare a inculpatului, a retinut ca apararile acestuia nu sunt sustinute de probatoriile administrate.

Tot in sustinerea acestui motiv de casare a invederat si faptul ca instanta de apel nu a dispus efectuarea unei expertize grafice in cauza, aprecierile instantei cu privire la titularul scrierii de pe instrumentele de plata, factura si contractul de vanzare-cumparare fiind intemeiate pe declaratiile martorului B.A si concluziile celor doua rapoarte de constatare tehnico-stiintifica, realizate in faza de urmarire penala, dar care au fost efectuate in mod nelegal, cu incalcarea dispozitiilor art. 112 alin. (2) C. proc. pen.

Intemeiat pe cazurile de casare prevazute in art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 si 13 C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 6 din Legea nr. 241/2005.

In ceea ce priveste infractiunea prevazuta in art. 2801 din Legea nr. 31/1990 pentru care a fost condamnat de catre instanta de apel, intemeiat pe cazul de casare prevazut in art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea, intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii.

Verificand cauza atat sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu, intre altele, art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 12 si 13 C. proc. pen., cat si din oficiu - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. -, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca hotararea atacata este legala si temeinica, recursul declarat de inculpatul G.G. fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:

1. Examinand decizia recurata, prin prisma cazului de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., analiza prioritara fata de celelalte motive de recurs formulate de inculpat, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca hotararea este supusa casarii atunci cand nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea contrazice dispozitivul hotararii sau acesta nu se intelege.

Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului rezulta ca, la termenul de judecata din data de 10 mai 2012, instanta de apel a admis, in parte, cererea de probatorii formulata de inculpatul G.G., prin aparator ales, respectiv, a incuviintat solicitarea privind audierea martorilor T.D. si I.O. avand in vederea apararile formulate de acesta, in sensul ca putine persoane l-au putut identifica ca fiind autorul faptelor pentru care a fost cercetat si condamnat in prima instanta si a respins, ca nefiind utile cauzei, cererile privind efectuarea expertizei grafice pentru a se stabili titularul semnaturii din contractul de vanzare-cumpararea dintre societatea comerciala R. si societatea comerciala A. si de audiere a martorilor B.O., C.M., R.D., P.M., S.A., R.S. si C.L., propusi de inculpat in dovedirea nevinovatie sale referitor la activitatile desfasurate dupa cesionarea partilor sociale ale societatii comerciale A.

Faptul ca instanta de apel a apreciat ca nu se impune decat audierea a doi dintre martorii propusi de inculpat in dovedirea apararilor formulate si nu a apreciat ca fiind utila solutionarii cauzei efectuarea raportului de expertiza grafica nu reprezinta o incalcare a dreptului la un proces echitabil, ci un atribut exclusiv al instantei de a aprecia asupra concludentei si utilitatii probei. Dreptul la un proces echitabil, astfel cum este reglementat in art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cuprinde, intre altele, atat dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera elocvente pentru cauza lor, cat si obligatia instantei de a examina aceste observatii, cu alte cuvinte, sarcina instantei fiind aceea de a analiza efectiv mijloacele, argumentele si probatoriile partilor.

Prin urmare, instanta de apel, apreciind ca audierea tuturor martorilor propusi de inculpat pentru a dovedi aceeasi imprejurare, desi este concludenta, nu este utila solutionarii cauzei, avand in vedere ca parte din acesti martori au fost audiati in faza de urmarire penala si la instanta de fond, iar pozitia lor procesuala a fost constanta, a admis, in parte, cererea de probatorii. Aceleasi argumente au fost avute in vedere de instanta de apel si in ceea ce priveste efectuarea expertizei grafice, in cauza fiind efectuate doua rapoarte de constatare cu privire la aceleasi imprejurari (identificarea persoanei care a semnat filele cec emise si care au fost respinse la plata din lipsa disponibil). Identificarea persoanei care a semnat contractul de vanzare-cumpararea dintre societatea comerciala R. si societatea comerciala A., desi concludenta, nu era utila, putand fi realizata de instanta pe baza depozitiilor reprezentantilor societatii comerciale R. si a persoanelor care au transportat marfurile catre beneficiar si in fata carora s-a si semnat contractul .

Totodata, se retine ca, dupa incuviintarea probatoriului, contrar sustinerilor recurentului, instanta de apel a facut demersurile legale pentru identificarea martorilor si audierea acestora de catre instanta, fiind insa in imposibilitate obiectiva de a proceda la audierea lor (martorul I.O. nu a fost gasit la domiciliul indicat de acesta, iar martora T.D. este plecata din tara). Faptul ca in procesul-verbal din data de 5 septembrie 2012 se mentioneaza de catre organul judiciar desemnat sa indeplineasca mandatul de aducere pentru martora T.D. ca aceasta urmeaza sa revina in tara in 18 sau 19 septembrie 2012 nu reprezinta o incalcare a dreptului la aparare al inculpatului, in conditiile in care instanta, dupa data incuviintarii audierii acestui martor (10 mai 2012), a mai acordat un termen la data de 7 iunie 2012, cand a constatat lipsa acestuia, fiind plecat din tara, iar din continutul procesului-verbal mentionat nu rezulta cu certitudine data revenirii martorului in tara.

In ceea ce priveste critica recurentului privind nelegala obtinere a unor mijloace de proba, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca, potrivit dispozitiilor art. 112 C. proc. pen., folosirea unor specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul ori pe langa institutia de care apartine organul de urmarire penala se realizeaza atunci cand exista pericolul ca anumite mijloace de proba sa dispara sau sa se schimbe situatia de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari. Constatarile tehnico-stiintifice, impreuna cu restul mijloacelor de proba, contribuie la aflarea adevarului si lamurirea cauzei sub toate aspectele, dispunerea si administrarea lor reprezinta o obligatie pentru organele judiciare, conform dispozitiilor art. 62 C. proc. pen. Or, in cauza in mod corect s-a dispus efectuarea acestor rapoarte de constatare (textul de lege nu limiteaza numarul acestor mijloace de proba) pentru a se stabili titularul scrierii filelor cec refuzate la plata pentru lipsa disponibil, avand in vedere plangerile penale formulate de partile civile si imposibilitatea identificarii administratorului din acte al societatii comerciale A., in numele caruia s-au emis aceste instrumente de plata . Prin urmare, criticile recurentului nu sunt intemeiate nici sub acest aspect.

Avand in vedere ca in considerentele deciziei pronuntate instanta de prim control judiciar nu a facut o referire generica la probatoriile administrate, ci le-a evidentiat expres si le-a analizat continutul, aratand, in concret, ce urmeaza a avea sau nu in vedere din probatoriul administrat (declaratii de martori, probe stiintifice, acte justificative), in raport cu solutia adoptata, a facut o corecta analiza a starii de fapt, referiri la probatoriul care stabileste fara echivoc vinovatia inculpatului in comiterea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa si la modul cum pedepsele au fost individualizate, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza criticile recurentului inculpat sub acest aspect ca neintemeiate, in cauza nefiind incident cazul de casare prevazut in art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

2. Referitor la criticile recurentului, intemeiate pe cazurile de casare prevazute in art. 3859 alin. (1) pct. 12 si 13 C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie le apreciaza ca fiind neintemeiate.

Analizand intreg ansamblul de imprejurari de ordin obiectiv si subiectiv ce au fost avute in vedere de cele doua instante la solutionarea cauzei, se constata ca situatia de fapt a fost corect retinuta in urma unei analize coroborate a tuturor probelor administrate, vinovatia inculpatului fiind just stabilita sub aspectul savarsirii infractiuni prevazute in art. 6 din Legea nr. 241/2005.

In sensul dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005, exista aceasta infractiune atunci cand, cu intentie, contribuabilul persoana fizica sau juridica, printr-o inactiune, nu varsa la bugetul statului, intr-un termen de 30 de zile de la scadenta, sumele retinute reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa.

Din probatoriile administrate rezulta, fara putinta de tagada, ca, de la data de 14 iulie 2004 cand a preluat, prin cesionare, partile sociale ale societatii comerciale A., in calitate de administrator si asociat unic si pana la data de 20 martie 2007 cand a cesionat, la randul sau, aceste parti sociale catre B.O. si I.O., nu a varsat la bugetul statului sumele retinute reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa (TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe somaj, CAS, CASS).

Relevante sub aspect probator sunt adresele din 3 mai 2010 si 19 iulie 2010 ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, Directia Generala a Finantelor Publice Arad, Administratia Finantelor Publice Arad din care rezulta situatia datoriilor societatii comerciale A. la bugetul general consolidat al statului reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa (TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe somaj, CAS, CASS), aferente perioadei 14 iulie 2004 - 20 martie 2007, stabilite la valoarea totala de 116.826 lei, declaratia nr. 394 data pe proprie raspundere de administratorul societatii si adresa din 30 martie 2010 privind neconcordantele dintre declaratiile depuse de reprezentantul societatii mentionate si partenerii sai comerciali.

Sustinerile recurentului inculpat ca, printr-o adresa, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cu o luna inainte de data cesionarii partilor sociale ale societatii comerciale A., i s-a comunicat ca suma datorata la bugetul statului la data de 2 februarie 2007 era de 631 lei din care doar suma de 235 lei reprezenta contributii datorate de angajator, nu pot fi primite de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, avand in vedere, pe de o parte, ca nu se precizeaza pentru ce perioada au fost calculate aceste sume pentru care s-a inceput executarea silita in conditiile in care societatea a intrat in insolventa la data de 19 septembrie 2007 si, pe de alta parte, nu este insotita de niciun act doveditor privind efectuarea platii sumei de 116.826 lei reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa stabilita ca prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului de catre organele fiscale.

Faptul ca inculpatul G.G. a virat la bugetului statului alte sume de bani, intr-un cuantum mult mai mare, asa cum sustine in aparare, nu poate conduce la concluzia unei neglijente a acestuia, sub forma culpei, de a nu varsa la bugetul statului sumele retinute reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa (TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe somaj, CAS, CASS), chiar daca s-ar fi dovedit valoarea redusa a acestor sume.

Contrar celor sustinute de recurent, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca aceasta inactiune a inculpatului G.G., in calitatea de administrator la societatea comerciala A., de a nu varsa la bugetul statului intr-un termen de 30 de zile de la scadenta sumele retinute reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, astfel cum rezulta din evidentele Administratiei Finantelor Publice Arad, prin modalitatea faptica in care a fost realizata, de la preluarea societatii pana la cesionarea partilor sociale, se circumscrie elementului material al infractiunii prevazute in art. 6 din Legea nr. 241/2005 si dovedeste fara echivoc intentia acestuia de a prejudicia bugetul consolidat al statului.

Nu poate fi primita nici sustinerea recurentului inculpat ca fapta retinuta in sarcina sa constituie contraventia prevazuta in art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 87/1994, lege sub imperiul careia a comis fapta .

Infractiunea prevazuta in art. 6 din Legea nr. 241/2005 este una continua, caracterizata de prelungirea in mod natural a inactiunii ce constituie elementul material al laturii obiective (de a nu varsa la bugetul statului, intr-un termen de 30 de zile de la scadenta, sumele retinute reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa), astfel ca legea aplicabila in timp este legea in vigoare de la momentul epuizarii acesteia. Or, in cauza momentul epuizarii faptei retinute in sarcina inculpatului este acela al cesionarii partilor sociale catre martorul B.O., la data de 20 martie 2007, data la care era in vigoare Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului nu constituie nici contraventia prevazuta in art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 87/1994 - ``neretinerea sau nevarsarea, potrivit legii, la termenele legale, de catre contribuabilii carora le revin obligatii, a impozitelor, taxelor si a contributiilor care se realizeaza prin stopaj la sursa`` - care are un continut usor diferit de infractiunea cuprinsa in art. 6 din legea mentionata, pentru considerentele expuse cu ocazia analizarii continutului constitutiv al infractiunii.

Raportat la mijloacele de proba analizate si prin prisma apararilor formulate de inculpat si argumentarea solutiei de condamnare pronuntata de catre prima instanta, mentinuta de instanta de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca in cauza s-a dovedit existenta si caracterul penal al faptei, precum si contributia inculpatului din punct de vedere subiectiv la comiterea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta in art. 6 din Legea nr. 241/2005, astfel cum s-a retinut in actul de sesizare si, pe cale de consecinta, nu se poate dispune achitarea sa, in temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) sau d) C. proc. pen., astfel cum a solicitat in motivele de recurs.

3. Nici critica recurentului, intemeiata pe cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu privire la gresita sa condamnare pentru infractiunea prevazuta in art. 2801 din Legea nr. 31/1990, nu este intemeiata.

Potrivit art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, constituie infractiune si se pedepseste transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor detinute intr-o societate, in scopul sustragerii de la urmarirea penala ori in scopul ingreunarii acesteia.

Fiind o infractiune comisiva, sub aspectul laturii obiective, elementul material se realizeaza prin transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor, in scopul sustragerii de la urmarirea penala sau al ingreunarii acesteia. Pentru a aprecia asupra existentei infractiunii trebuie verificata indeplinirea mai multe conditii, respectiv, sa existe o transmitere a partilor sociale sau a actiunilor, cesionarea sa fie fictiva si persoana care a efectuat cesionarea partilor sociale sau a actiunilor sa fi savarsit anterior o infractiune in legatura cu activitatea societatii, in forma consumata sau a tentativei.

Astfel, cesionarea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor trebuie facuta in scopul sustragerii de la urmarirea penala sau in scopul ingreunarii acesteia, cerinta ce trebuie indeplinita in stransa legatura cu latura obiectiva a infractiunii, intrucat arata destinatia obiectiva a actului de cesionare si nu finalitatea subiectiva a acestuia. Aceasta infractiune, in modalitatea descrisa in continutul art. 2801 din legea speciala, poate fi comisa in intervalul de timp pana la trimiterea in judecata, fara a avea importanta daca urmarirea penala a inceput sau nu, sau daca actiunea penala a fost sau nu pusa in miscare impotriva acestei persoane .

Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic, se constata ca inculpatul G.G. a cesionat partile sociale ale societatii comerciale A. la data de 20 martie 2007 catre B.O. si I.O., conform mentiunilor judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Arad, situatie de fapt recunoscuta si de catre inculpat, insa aceasta cesionare a fost fictiva, intrucat cel care a desfasurat activitati comerciale in numele societatii a fost chiar G.G.

Apararile recurentului ca in cauza nu a fost inceputa urmarirea penala nu sunt relevante sub aspectul realizarii elementului material al infractiunii prevazute in art. 2801 din Legea nr. 31/1990, intrucat cesionarea actiunilor sau a partilor sociale poate fi realizata in intervalul de timp pana la trimiterea in judecata, fara a avea importanta daca urmarirea penala a fost inceputa sau nu, sau daca s-a pus sau nu in miscare actiunea penala impotriva acestei persoane .

Ceea ce este relevant sub aspectul elementului material al laturii obiective este sa existe o transmitere fictiva a partilor sau a actiunilor si persoana care a efectuat cesionarea partilor sociale sau a actiunilor sa fi savarsit anterior o infractiune in legatura cu activitatea societatii; or, in cauza din probatoriul administrat rezulta ca inculpatul a efectuat cesionarea partilor sociale ale societatii comerciale A. dupa ce a acumulat datorii la bugetul consolidat al statului, prin nevarsarea la buget a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa (TVA, impozit pe salarii, impozite pe profit, somaj, CAS, CASS), in valoare de 116.826 lei.

Prin urmare, acesta a si fost scopul cesionarii partilor sociale, de a se sustrage de la urmarire penala cunoscand ca nu a varsat la bugetul statului, de la preluarea societatii din 14 iulie 2004 pana la momentul cesionarii, nicio suma de bani . Fictivitatea acestei cesionarii este dovedita chiar de atitudinea inculpatului care a continuat sa desfasoare acte de comert in numele societatii comerciale A., martorul B.O. fiind doar o persoana care a semnat actele puse la dispozitie de catre inculpat, dar care nu a avut nicio contributie la activitatea infractionala desfasurata de G.G., martor care a si disparut de la adresa unde locuia temporar imediat dupa dobandirea partilor sociale ale societatii.

Pentru considerentele ce preced, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca in cauza sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii sub aspectul laturii obiective si subiective, astfel ca nu poate fi primita critica recurentului inculpat privind achitarea sa intemeiat pe de dispozitiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

In consecinta, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat impotriva deciziei nr. 156/A din 12 septembrie 2012 a Curtii de Apel Timisoara, Sectia penala.

Nota: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicata in M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, dispozitiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. se abroga.