Conditiile si efectele sanctiunii excluderii unui asociat fata de solutia de dizolvare a societatii

In cazul in care printr-o cerere reconventionala se solicita excluderea din societate a asociatului administrator pentru neintelegerile grave dintre asociati, iar instanta constata savarsirea de catre acesta a unor fapte ilicite, in legatura cu ideea de culpa, sanctiunea societara care se impune este cea prevazuta de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, si anume excluderea, iar nu dizolvarea societatii, intrucat faptele pentru care aceasta solutie este reglementata dobandesc caracter special in economia cazurilor pentru care o societate nu mai poate functiona, data fiind gravitatea acestora, neintelegerile grave dintre asociati gasindu-si raspunsul, in ce priveste functionarea societatii, in dispozitiile art. 227 alin. (1) lit. e) expres prevazute pentru astfel de situatii, care nu pot fi asimilate sau adaugate la cazurile de excludere.

Prin Sentinta nr. 1559/C/2011 pronuntata de Tribunalul Sibius-au respins exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantului J.E.C. si a lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M.B.M. si M.A.M. invocate de catre paratii, reclamanti-reconventionali; s-a admis exceptia inadmisibilitatii incidentei dispozitiilor art. 229 alin. (1), (3) din Legea nr. 31/1990, privind dizolvarea societatii comerciale prin decesul unuia din asociati, invocata de catre aceeasi parati si, prin urmare, s-a respins actiunea asa cum a fost precizata ulterior, formulata de reclamantul J.E.C. in contradictoriu cu paratii M.B.M. si M.A.M.; s-a admis actiunea reconventionala formulata si precizata de paratii, reclamanti-reconventionali, M.B.M. si M.A.M. impotriva reclamantului, parat-reconventional, J.E.C., s-a dispus excluderea asociatului J.E.C. din SC E. Sibiu SRL ce a detinut 11 parti sociale, reprezentand 50% din capitalul social al SC E. Sibiu SRL si, totodata, distribuirea catre asociatii parati, reclamanti reconventionali, M.B.M. si M.A.M. a 11 parti sociale, reprezentand 50% din capitalul social al SC E. Sibiu SRL catre fiecare dintre cei doi parati reclamanti reconventionali, respectiv: 5 parti sociale asociatului M.B.M. care va detine un total de 11 parti sociale si 6 parti sociale asociatei M.A.M. care va detine o cota egala de 11 parti sociale.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut, examinand mai intai exceptiile indicate, ca fata de petitul invocat de reclamant in precizarea de actiune, prin care a solicitat constatarea nulitatii absolute a Hotararii Adunarii Generale a SC E. Sibiu SRL, paratii au formulat exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantului J.E.C. si respectiv a lipsei calitatii procesuale pasive a acestora, exceptii considerate de catre instanta ca neintemeiate pentru urmatoarele motive:

Hotararea adunarii generale, ca act juridic, trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate prevazute de dreptul comun in materia actelor juridice in genere si conditiile de validitate speciale prevazute de Legea nr. 31/1990, incalcarea acestora constituind, in ansamblu, temeiul de drept al invocarii cauzelor de nulitate.

Conform art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, pentru invocarea nulitatii relative a hotararii AGA, actiunea poate fi formulata de catre oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul verbal al sedintei, hotararea putand fi atacata in justitie in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a IV-a.

Anterior introducerii prin Legea nr. 161/2003 a alin. (3) din acelasi articol legea nu se referea in mod expres la nulitatea absoluta, motiv pentru care au existat unele puncte de vedere conform carora reclamantul ar fi avut posibilitatea sa aleaga intre o actiune in nulitate intemeiata pe dreptul comun si o actiune in nulitate intemeiata pe prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Ca urmare a modificarii legislative, la care s-a facut referire, prin introducerea alin. (3) la art. 132 din Legea nr. 31/1990 s-a creat posibilitatea invocarii motivelor de nulitate absoluta, calitatea procesuala putand apartine oricarei persoane care invoca un interes real, actual si legitim in anularea hotararii.

Rezulta, asadar, ca formularea ``orice persoana interesata" cuprinsa in art. 132 alin. (3) nu contine nicio limitare in privinta sferei tertilor interesati, drept pentru care exceptia privind lipsa calitatii procesuale active a reclamantului se dovedeste a fi neintemeiata.

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor se va retine ca, intr-adevar, alin. (5) din art. 132 prevede ca cererea sa fie solutionata in contradictoriu cu societatea, reprezentata prin consiliul de administratie, respectiv prin directorat, iar alin. (6) din acelasi articol stipuleaza in mod expres ca atunci cand hotararea este atacata de toti membrii consiliului de administratie, ai directoratului, societatea va fi reprezentata in justitie de catre persoana desemnata de presedintele instantei dintre actionarii ei, care va indeplini mandatul cu care a fost insarcinata.

Tocmai pentru respectarea dispozitiilor legale, instanta a dispus ca SC E. Sibiu SRL sa fie reprezentanta prin curator H.C., ceea ce nu inseamna, insa, ca paratii, in calitate de actionari ai societatii sa nu aiba calitatea procesuala pasiva pentru a-si apara drepturile, conform art. 6 din CEDO, in conditiile in care prin anularea Hotararii AGA nr. 1 din 2.02.2010 ar fi putut fi in mod direct prejudiciat, prin incalcarea unui drept legitim.

Fata de aceste considerente, s-a retinut faptul ca nici exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor nu este intemeiata.

Analizand pe fond petitul privind nulitatea absoluta a hotararii adunarii generale a SC E. Sibiu SRL din 2.02.2010, a actului constitutiv intocmit in baza acestei hotarari si a tuturor inregistrarilor efectuate la Oficiul Registrului Comertului sau la alte autoritati dupa data de 11 decembrie 2009, precum si a tuturor actelor subsecvente intocmite de SC E. Sibiu SRL, instanta a retinut ca o hotarare AGA va putea fi atacata doar atunci cand contravine unei dispozitii legale imperative prevazuta in orice act normativ din dreptul roman, de natura societara sau extra-societara; contravine unei prevederi legale din legea societatilor comerciale si legislatiei cu incidenta in aceasta materie, iar actul constitutiv al societatii nu prevede vreo clauza derogatorie si este contrara actului constitutiv, nerespectand anumite clauze statutare, cu conditia ca dispozitiile respective din actul constitutiv sa nu fie invalidate pe motiv de incalcare a unei norme legale imperative.

Or, reclamantul nu a inteles sa invoce nici unul din motivele de nulitate absoluta care ar putea atrage nulitatea hotararii adunarii generale a SC E. Sibiu SRL din 2.02.2010, motiv pentru care cererea se dovedeste a fi neintemeiata.

In situatia in care reclamantul ar fi inteles sa invoce ca motiv de nulitate absoluta a hotararii AGA incidenta dispozitiilor art. 229 alin. (1) si (3) din Legea nr. 31/1990, mentionate in petitul 1 din precizarea de actiune, nici acest argument nu ar fi avut temei legal in conditiile aratate prin considerentele expuse mai sus.

De altfel, nulitatea absoluta a hotararii AGA, formulata in petitul 2 din precizarea de actiune, urmeaza a se constata a fi invocata pro cauza, ca urmare a faptului ca alin. (3) din art. 132 din Legea nr. 31/1990 prevede ca dreptul la actiune cand se invoca motive de nulitate absoluta este imprescriptibil, in timp ce, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv, prin invocarea motivelor de nulitate relativa pot fi atacate in justitie in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, situatie in care reclamantul nu s-ar mai fi incadrat in termenul de prescriptie .

In ceea ce priveste starea conflictuala existenta intre parti, de natura a determina imposibilitatea continuarii activitatii societatii SC E. Sibiu SRL, se va retine ca aceasta a fost pe deplin dovedita atat prin raspunsurile la interogatoriile administrate, coroborate cu declaratiile martorilor A.V. si S.G., precum si plangerile penale formulate de parati impotriva reclamantului prin care acesta a fost acuzat ca a fraudat societatea si a folosit credite destinate acestuia, cu rea-credinta.

Prin raportul de expertiza efectuat in cauza, societatea a efectuat plati in suma de 209.524,84 lei fara a avea la baza documente justificative.

Rezulta, asadar, ca lipsa unor documente justificative care sa ateste legalitatea unor operatiuni inregistrate in contabilitate, generatoare de cheltuieli, atrage dupa sine responsabilitatea administratorului societatii, conform prevederilor art. 6 alin. (1) si (2) din Legea contabilitatii, nr. 82 din 1991, cu modificarile si completarile ulterioare.

Avand in vedere considerentele expus mai sus, instanta a constatat ca in cauza s-a facut dovada indeplinirii conditiilor prevazute de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 privind excluderea din societate a administratorului care comite fraude in dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora, prejudiciind in acest fel patrimoniul societatii pentru care avea mandat de administrare.

Pentru aceleiasi considerente s-a dispus si respingerea petitelor din actiunea principala, retinand, totodata, ca dispozitiile art. 227 pct. 1 lit. e) din Legea nr. 31/1990 nu sunt incidente in cauza, aceasta cu atat mai mult cu cat in sustinerea actiunii nu pot sa iti invoci propria culpa, conform principiuluinemo auditur propriam turpitudinem allegans.

In conditiile in care instanta a retinut ca indeplinite prevederile art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, conform art. 224 alin. (1) din lege, are obligatia de a se pronunta si in ceea ce priveste dreptul la beneficii pe care-l are asociatul exclus, pana in ziua excluderii sale.

Pe cale de consecinta, paratii au fost obligati la plata catre reclamant a beneficiilor reprezentand profitul nerealizat la data de 31.12.2010 in cuantum de 519.367,46 lei.

In baza art. 274 C. proc. civ., constatandu-se ca reclamantul se afla in culpa procesuala, a fost obligat la plata catre parati a sumei de 16.326,85 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .

Impotriva acestei sentinte au declaratapelatat reclamantul C.J.E., cat si paratii reclamanti reconventional M.B.M. si M.A.M.

Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate, instanta de apel a constatat urmatoarele:

S-a apreciat ca in mod intemeiat prima instanta, constatand indeplinite conditiile textului art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicata, in persoana paratului reconventional C.J.E. a dispus excluderea acestuia fara a mai da eficienta in general gravelor neintelegeri dintre asociati care ar fi condus la dizolvarea societatii.

Cat priveste temeiurile solutiei de excludere a asociatului parat reconventional retinute de catre prima instanta in contextul art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicata s-a constatat, in primul rand, ca acest text are in vedere doar pe asociatii care au si calitatea de administrator si care, in exercitarea atributiilor lor sau in legatura cu acestea, au comis o frauda in dauna societatii sau au folosit capitalul societatii sau semnatura sociala, in mod abuziv ori neindreptatit, in folosul lor sau al altora.

Sub acest aspect, este dovedit in cauza ca paratul-reconventional C.J.E. a detinut in perioada de referinta inclusiv calitatea de administrator in cadrul societatii SC E. SRL, astfel incat, sub acest aspect, critica acestuia privind necesitatea formularii a doua actiuni in raspundere, in functie de fiecare dintre calitatile acestuia - de asociat si administrator - a fost respinsa.

Cat priveste continutul faptei sanctionate cu excluderea prin textul art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, aceasta implica incalcarea de catre asociatii administratori, cu vinovatie, a interdictiilor legale sau statutare care le impun sa lucreze in interesul societatii, cu respectarea in acest context a drepturilor celorlalti asociati ori administratori si sa manifeste diligenta, independenta si probitate in exercitarea atributiilor lor, astfel cum acestea sunt prevazute, in principal, in textul art. 70-82 din lege.

Din aceasta perspectiva, s-a retinut ca indeplinesc cerintele mentionate faptele paratului-reconventional C.J.E. : de a fi cedat fara pret catre SC C.T. SRL spatiul de la ferma Apoldu de Sus, de a fi desfasurat un comert concurent prin aceasta societate raportat la care obiectul de activitate a fost schimbat doar ulterior demararii prezentului litigiu, in perioada anterioara obiectul de activitate al acesteia fiind identic, astfel cum rezulta din certificatul ORC din 29.04.2010; inchirierea de catre parat a unui spatiu catre S.B. SA, societate concurenta in care actionari sunt fiii apelantului-reclamant, fosti angajati, precum si fosti clienti; un numar de 10 bovine apartinand SC E. SRL au fost exportate si vandute de catre Cooperativa Agricola S.B., societate in care asociati sunt fii paratului reconventional, astfel cum dovedesc acte ale Garzii financiare.

Tot astfel, paratul reconventional a facut o plata nejustificata contabil, potrivit legii, in suma de 7.650 euro catre C.T.I.E., a decontat cheltuieli de protocol de 34.324,03 lei fara a exista documente justificative in acest sens, a retras, de asemenea, suma de 65.590 lei din evidentele societatii.

In acelasi context, paratul reconventional nu a facut dovada contrara lipsurilor din gestiune semnalate in inventarul intocmit de noul administrator al SC E. SRL, numitul S.L., depus la 24.06.2014 in apel.

Toate aceste fapte sunt de natura sa puna in umbra chiar eventuale rezultate financiare bune in perioada in care a administrat societatea, dar care nu pot justifica faptele ilicite mai sus retinute.

Asa fiind, fata de cele mai sus retinute, este evident ca paratul reconventional C.J.E. a savarsit o serie de fapte ilicite, de natura a atrage excluderea sa din cadrul SC E. SRL pe temeiul art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, cum in mod intemeiat a retinut prima instanta, asa incat, sub acest aspect, a fost respins ca nefondat apelul acestuia.

Cat priveste drepturile asociatului exclus in conformitate cu prevederile art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicata, acestea se datoreaza in functie de activul net al societatii, si nu in functie de profitul nerepartizat cum in mod gresit au fost stabilite de catre prima instanta. Sub acest aspect, sunt destul de evidente prevederile art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicata mentionate, care prevad ca asociatul exclus are dreptul la o suma de bani care sa reprezinte contravaloarea partii din patrimoniul societatii in conformitate cu cota sa parte din capitalul acesteia, in speta de 50%.

Valoarea activului net ce revine reclamantului raportat la cota sa din capitalul SC E. SRL de 50% o reprezinta suma de 209.559 lei calculata potrivit expertizei si a suplimentului de expertiza efectuate in apel.

Asa fiind, in considerarea celor mentionate,Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia a II-a Civila, prin Decizia nr. 455/2014 din 11 noiembrie 2014 aadmis apelul declarat de paratii M.B.M., M.A.M. si SC E. SRL Sibiu impotriva Sentintei nr. 1559/2011/C pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr. xx21/85/2010; a schimbat sentinta atacata, in sensul ca a stabilit la 209.559 lei suma datorata asociatului exclus C.J.E. pe temeiul art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicata in sarcina paratei SC E. SRL Sibiu, cu raportare la data de referinta 28.02.2013 si fara a avea in vedere ferma de la Zabrani; a respins apelul declarat de reclamantul C.J.E impotriva aceleiasi sentinte; a obligat pe intimatul C.J.E. sa plateasca apelantilor M.B.M. si M.A.M. suma de 8.000 lei cheltuieli de judecata .

Impotriva acestei decizii a declaratrecursreclamantul C.J.E. prin care a solicitat, in principal, modificarea deciziei atacate si, in consecinta, admiterea cererii de dizolvare formulata de catre recurent cu obligarea la plata cotei parti care ar reveni acestuia in calitate de asociat din activul net al societatii, in principal suma de 339 lei si, in subsidiar, la suma de 330.169 lei si inlaturarea cheltuielilor de judecata stabilite in sarcina recurentului.

In subsidiar, recurentul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., hotararea nefiind motivata in ceea ce priveste chestiunile de drept si fapt invocate de catre recurent si nici sub aspectul motivelor care au format convingerea instantei ca in speta sunt intemeiate cauzele de natura a justifica excluderea din cadrul societatii, precum si necesitatea completarii raportului de expertiza. Cererea de recurs a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ.

Sub aspectul motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., raportat la art. 261 alin. (5) C. proc. civ., recurentul pune in discutie faptul ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra motivelor de dizolvare invocate prin cererea de apel.

Din considerentele hotararii rezulta ca instanta de apel a analizat doar preeminenta sanctiunii excluderii unui asociat in detrimentul unei solutii de dizolvare, insa aceasta nu a fost sustinuta de probe verosimile.

In continuare, recurentul-reclamant a sustinut ca decizia recurata este lipsita de temei legal, intrucat nu au fost analizate temeinic cererile formulate de parti si probele administrate in cauza.

In sustinerea nelegalitatii, recurentul invoca dispozitiile art. 221 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, avand in vedere urmatoarele aspecte: nu au fost dovedite aspectele de frauda, respectiv de folosire a semnaturii sau a capitalului social in interes propriu de catre intimati, de natura a justifica excluderea recurentului din cadrul societatii.

In dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate se prezinta intelesul notiunilor de frauda in dauna societatii, iar aprecierea recurentului este in sensul ca, potrivit raportului de expertiza intocmit in cauza, este de competenta adunarii generale sa stabileasca vinovatia persoanei in ceea ce priveste lipsa unor documente justificative care sa ateste legalitatea unor operatiuni inregistrate in contabilitate .

In continuare, recurentul prezinta apararile care nu au fost analizate si nici inlaturate de catre instanta de apel, raportat la concluziile raportului de expertiza, si anume, cele legate de cheltuielile de protocol, cheltuieli cu declasarea, cheltuieli cu despagubiri, amenzi si penalitati, utilaje agricole second-hand si suma reprezentand depasire consum furaje.

A aratat recurentul ca potrivit Ordonantei Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu pronuntata in dosar nr. xx46/P/2011 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a reclamantului pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 271 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. De asemenea, prin rezolutia pronuntata la data de 25 iunie 2012 in dosarul nr. xx5/P/2011 s-a dispus neinceperea urmaririi penale pentru infractiunea prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

In consecinta, nu a fost probata afirmatia potrivit careia recurentul detine calitatea de administrator intr-o alta societate cu obiect de activitate identic sau asemanator.

Recurentul prezinta un istoric al fondarii societatii si puncteaza aspectul legat de necesitatea dizolvarii societatii, avand in vedere imprejurarile care au dus la litigiile dintre parti, motivat de disparitia luiaffectio societatis.

Recurentul admite faptul ca intre asociati exista grave neintelegeri, insa apreciaza ca este necesar sa fie indeplinita si cea de a doua conditie si anume ca aceste neintelegeri sa impiedice functionarea societatii.

Recurentul critica, de asemenea, si solutia instantei de apel in ceea ce priveste cota parte ce i-ar reveni din activul net al societatii, prin retinerea datei de 28 februarie 2013. Aceasta data retinuta de catre instanta este in contradictie cu data de 17 mai 2012, care se impune a fi avuta in vedere in conditiile in care orice alte operatiuni desfasurate dupa aceasta data sunt imputabile celor doi asociati care au procedat la excluderea nelegala din societate a recurentului.

Din acest punct de vedere, recurentul apreciaza incidente dispozitiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Inalta Curte, examinand decizia atacata in contextul criticilor formulate si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, a constatat ca recursul este nefondat pentru considerentele ce urmeaza:

Cu privire la motivul prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. criticile formulate de recurent sunt nefondate:

Motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. are in vedere trei ipostaze care vizeaza nemotivarea hotararii si anume ``cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau ea cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii".

Referirea recurentului la omisiunea instantei de a analiza in mod concret motivele de dizolvare si apararile formulate, raportat la concluziile raportului de expertiza, precum si cu privire la respingerea cererii recurentului de acordare a despagubirilor de la data de 17 mai 2012, nu poate impune concluzia de nemotivare, iar din examinarea motivelor de apel nu rezulta ca instanta de apel nu a analizat aceste aspecte.

Considerentele instantei de apel sunt clare si explicite, ele exprimand ratiunile avute in vedere la adoptarea solutiei astfel ca, nu se poate sustine cu temei, ca motivarea deciziei este ineficienta sau ca apararile partilor cu privire la motivele de dizolvare nu au fost efectiv analizate de vreme ce instanta a analizat in considerente aceste aparari, argumentandu-si opinia cu privire la solutia adoptata.

Cu privire la celelalte sustineri ale recurentului, subsumate motivului prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., referitoare la situatia de fapt relevanta dovedita in cauza si la ignorarea dovezilor administrate si a concluziilor pe care acestea le impuneau, prin continutul lor concret, argumentele aduse tind la o critica de netemeinicie, pe situatia de fapt .

Altfel spus, recurentul, sub pretext de nemotivare, pune in discutie o reapreciere a probelor administrate, pentru a atrage, cu privire la situatia de fapt, alte concluzii decat cele statuate la fond si confirmate, in parte, de instanta de apel.

Stabilirea si interpretarea situatiei de fapt constituie atributul suveran al instantei fondului, cu conditia ca aceasta sa isi motiveze solutia adoptata, conditie indeplinita in cauza.

Instanta de apel, mentinand in parte sentinta fondului, a adoptat o motivare expresa si explicita, asa incat repunerea in discutie a situatiei de fapt prin reaprecierea probelor, in cadrul acestui motiv de nelegalitate este fara temei legal.

Inalta Curte constata ca pot fi analizate din punct de vedere al controlului de legalitate, criticile subsumate motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin raportare la dispozitiile legale care au fost gresit aplicate si interpretate.

Astfel, motivul prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., teza a II-a invocata de recurent, vizeaza aplicarea gresita a legii. Din aceasta perspectiva s-a pus in discutie aplicarea gresita a art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, care a constituit o aparare in sprijinul sustinerilor facute prin cererea reconventionala, prin care s-a solicitat excluderea reclamantului.

In esenta, recurentul a invocat in sustinerea acestei sanctiuni, a dizolvarii societatii, lipsa luiaffectio societatis, ca element psihologic care constituie sufletul si esenta contractului de societate .

Este de mentionat caaffectio societatisse fundamenteaza pe convergenta de interese care trebuie sa uneasca toti asociatii unei societati, pe intentia acestora de a colabora, in conditii de egalitate juridica, la indeplinirea scopului pentru care a fost procurata asocierea.

Cu privire la acest motiv, Inalta Curte va avea in vedere o chestiune de esenta si anume ca obiectul cererii reconventionale dedus judecatii il constituie excluderea recurentului-reclamant derivand din existenta gravelor neintelegeri intre asociati, aspect necontestat de catre recurent.

In al doilea rand, cererea de dizolvare a societatii a reprezentat o aparare fata de cererea reconventionala, iar, sub acest aspect, s-a confirmat corect de catre instantele anterioare faptul ca se impune luarea sanctiunii prevazuta de art. 222 lit. d) C. proc. civ., fara a se da eficienta gravelor neintelegeri dintre asociati care ar fi condus la dizolvarea societatii.

Dizolvarea societatilor comerciale este definita ca o faza a inceperii procesului de incetare a personalitatii juridice, iar cazurile de dizolvare sunt prevazute in Legea nr. 31/1990 si actul constitutiv.

Chestiunea de drept dedusa judecatii este reprezentata de preeminenta sanctiunii excluderii unui asociat in detrimentul unei solutii de dizolvare a societatii, in raport de care Inalta Curte constata legalitatea solutiei pronuntata de catre instanta de apel, care a retinut ca faptele pentru care aceasta solutie este reglementata dobandesc caracter special in economia cazurilor pentru care o societate nu mai poate functiona, data fiind gravitatea acestora.

Dispozitia legala care a constituit temeiul cererii reconventionale art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 stabileste ca ``Poate fi exclus din societatea in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata: ...d)asociatul administrator care comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora".

Abordarea dispozitiilor mai sus redate, in privinta aplicarii lor, vizeaza aspectul legat de excluderea asociatului care are calitatea de administrator vinovat de frauda in dauna societatii sau care foloseste capitalul social sau semnatura sociala, in mod abuziv sau neindreptatit, in folosul sau sau al altora.

Revenind la sustinerile recurentului, care a pornit de la existenta neintelegerilor grave intre asociati, care in opinia sa constituie un principal motiv de dizolvare, Inalta Curte constata ca dispozitiile art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990 pun in valoare caracterul judiciar al sanctiunii care vizeaza dizolvarea, care conduce la incetarea activitatii acesteia.

Deci, prin cererea reconventionala, paratii au pus problema caracterului clauzelor de excludere in incercarea de a proteja societatea prin excluderea reclamantului.

Fiind in discutie o sanctiune societara, analiza aplicarii acesteia a fost efectuata de catre instanta de apel raportat la ideea de culpa, in conditiile in care s-a sustinut incalcarea grava a obligatiilor societare. Concluzia se desprinde din indatoririle asumate la constituirea societatii, care se sprijina pe contractul de societate, consimtamantul pentru incheierea acestui pact societar bazandu-se pe un element esential care esteaffectio societatis.

Or, lipsa acestui element, in speta, s-a tradus prin cedarea fara pret catre SC C.T. SRL a spatiului de la ferma Apoldu de Sus, desfasurarea unui comert concurent prin aceasta societate raportat la obiectul identic de activitate, inchirierea unui spatiu catre S.B. SA, societate concurenta in care actionari sunt fiii reclamantului, efectuarea unei plati nejustificate contabil catre C.T.I.E., decontarea unor cheltuieli de protocol de 34.324,03 lei fara a exista documente justificative in acest sens, retragerea sumei de 65.590 lei din evidentele societatii, neefectuarea dovezii contrare privind lipsa din gestiune semnalata de inventarul intocmit de noul administrator.

In consecinta, constatandu-se savarsirea unor fapte ilicite, in legatura cu ideea de culpa, sanctiunea societara care se impune este cea prevazuta de art. 222 din Legea nr. 31/1990 si anume excluderea, si nu dizolvarea . Neintelegerile grave dintre asociati isi gasesc raspunsul, in ce priveste functionarea societatii, in dispozitiile art. 227 alin. (1) lit. e) expres prevazute pentru astfel de situatii, care nu pot fi asimilate sau adaugate la cazurile de excludere.

Prin urmare, se constata ca nu sunt motive de nelegalitate care sa duca la modificarea solutiei pronuntata de catre Curtea de apel din acest punct de vedere.

Cat priveste critica recurentului privind drepturile asociatului exclus, prin raportare la data de referinta de 28 februarie 2013, potrivit vointei partilor si excluderea fermei de la Zabrani, se constata ca aceasta este nefondata.

Desi recurentul invoca nemotivarea in sensul neprezentarii de catre instanta de apel a argumentelor pentru care cererea reclamantului de acordare a despagubirilor a fost respinsa, Inalta Curte constata ca prin decizia recurata a fost analizat acest capat al cererii.

Astfel, instanta de apel s-a raportat in mod corect cu ocazia stabilirii despagubirilor la data de 28 februarie 2013, potrivit intelegerii partilor exprimata prin inscrisul incheiat la data de 13 martie 2013, astfel cum prevad dispozitiile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Data propusa de catre recurent, respectiv data pierderii calitatii de administrator, in raport de care trebuia stabilita cota parte din activul net nu poate fi retinuta, fiind contrara dispozitiilor legale evocate, care reglementeaza stabilirea drepturilor asociatului exclus.

In ceea ce priveste neincluderea in calculul activului net a fermei de la Zabrani, se constata ca pentru a dispune astfel instanta a analizat proba cu expertiza administrata in cauza si suplimentul la expertiza, aspect care excede controlului judiciar in aceasta etapa procesuala, prin care instanta poate efectua numai un control de legalitate al deciziei atacate.

Pentru toate aceste considerente, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantului a fost respins ca nefondat.