Actiune. Restituirea imobilelor cultelor religioase. Caracterizare. Temei de drept.

Drept procesual civil. Caracterizare. Temei de drept .

C.pr.civ. art. 130

Instanta, investita cu o actiune in revendicare, motivata pe dispozitiile art. 480 C.civ., in masura in care considera ca, in raport cu obiectul actiunii, temeiul juridic este altul, are indatorirea, in virtutea rolului sau activ, conform art. 130 C.pr.civ., sa dea calificarea juridica exacta.



Prin actiunea din 29 mai 2002, reclamanta Parohia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Lapus a solicitat obligarea Parohiei Ortodoxe Romane II „Balta” sa-i restituie biserica si cimitirul din „Balta”, inscrise in CF nr. 474, Lapus, nr.top. 1074.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat, in esenta, ca imobilele sunt proprietatea sa, conform mentiunilor din cartea funciara, in care nu s-a operat nici o modificare, desi in fapt ele se afla in posesia paratei care refuza sa le restituie, invocand dispozitiile Decretului nr. 358/1948.
Actiunea a fost admisa in parte, prin sentinta nr. 1043 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Maramures, sectia Civila. S-a hotarat numai restituirea bisericii, retinandu-se ca: potrivit extrasului de CF, asupra imobilelor, constand in biserica si cimitir, este intabulat dreptul de proprietate al reclamantei; parata se afla in posesia imobilelor, dupa ce, prin Decretul nr. 358/1948 s-a interzis functionarea Bisericii Romane Unita cu Roma; acest act normativ a fost insa abrogat prin Decretul-Lege nr. 9/1989 care a recunoscut oficial Biserica Romana Unita cu Roma; prin art. 2 al Decretului nr. 126/1990 s-a prevazut ca bunurile preluate de stat, prin efectul Decretului nr. 358/1948, aflate in prezent in patrimoniul statului, cu exceptia mosiilor, se restituie, in starea lor actuala, Bisericii Romane Unite cu Roma Greco-Catolica; art. 3 din Decretul nr. 126/1990 stabileste ca situatia juridica a lacasurilor de cult, care au apartinut Bisericii Romane Unite cu Roma si au fost preluate de Biserica Ortodoxa Romana, se va stabili de catre o comisie mixta, formata din reprezentanti ai celor doua culte, tinand seama si de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri; dreptul de proprietate al reclamantei asupra bisericii nu a trecut la parata printr-un acord de vointa valabil exprimat; parata nu a opus reclamantei un titlu, astfel ca aceasta din urma este indreptatita, in temeiul art. 480 Cod civil, sa revendice lacasul de cult; Cimitirul apartine insa domeniului public, ca urmare a aparitiei Legii nr. 213/1998, neexistand suport legal pentru restituirea lui.
Apelul declarat de parata a fost admis prin decizia nr. 86/23 mai 2003 a Curtii de Apel Cluj, sectia civila; sentinta a fost schimbata in tot, respingandu-se actiunea, pe considerentul esential ca, in privinta lacasurilor de cult, nu exista un act normativ care sa instituie regimul juridic al retrocedarii lor, astfel ca instantele nu au temei legal pentru a solutiona actiunea . S-a retinut ca Decretul nr. 358/1948, chiar daca poate fi socotit discutabil sub aspectul justetei sale, el a produs totusi efectul pierderii de catre cultul greco-catolic a dreptului de proprietate asupra intregului sau patrimoniu. Ca, in aceste circumstante, sunt incidente dispozitiile art. 8 al. 2 din Legea nr. 10/2001 potrivit carora regimul juridic al acestor imobile va fi reglementat prin acte normative speciale si, cum, pana in prezent, nu a fost adoptat un astfel de act normativ, actiunea se respinge pentru lipsa temeiului legal.
Prin recursul declarat, reclamanta sustine ca, in lipsa unei legi speciale de retrocedare a lacasurilor de cult, instantele nu pot refuza solutionarea cauzelor cu acest obiect, atata vreme cat exista dispozitii de drept comun, in lumina carora se poate pronunta o solutie, asa cum a facut instanta de fond .
Recursul este fondat.
Instanta de apel a schimbat solutia instantei de fond, respingand actiunea cu motivarea ca nu exista lege in materie, ceea ce inseamna o incalcare esentiala a principiului legalitatii, echivaland cu o denegare de dreptate.
Reclamanta a investit instantele cu o actiune in revendicare, motivata pe dispozitiile art. 480 Cod civil si, in masura in care instanta de apel considera ca, in raport de obiectul actiunii, temeiul juridic era altul, avea indatorirea, in virtutea rolului sau activ, sa dea calificarea juridica exacta; in caz contrar, instanta era obligata sa examineze cauza pe temeiul dreptului comun, daca a stabilit ca nu exista dispozitii speciale in materie.
In consecinta, recursul a fost admis, s-a casat decizia si s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului.