Natura necontencioasa si consecintele cererii de autorizare a convocarii adunarii generale a asociatilor formulata in temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

C. proc. civ. din. 1865, art. 304 pct. 5, art. 331 � art. 339
Potrivit dispozitiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, in cazul in care consiliul de administratie, respectiv directoratul, nu convoaca adunarea generala, instanta de la sediul societatii, cu citarea consiliului de administratie, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunarii generale de catre actionarii care au formulat cererea . Prin aceeasi incheiere instanta aproba ordinea de zi, stabileste data de referinta prevazuta la art. 123 alin. (2), data tinerii adunarii generale si, dintre actionari, persoana care o va prezida.

Intrucat scopul cererii de autorizare a convocarii adunarii generale a asociatilor nu tinde la stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana, ci concorda cu domeniul cererilor necontencioase definit de art. 331 C. proc. civ., rezulta ca aceasta cerere trebuie solutionata in prima instanta printr-o incheiere, potrivit art. 336 C. proc. civ., impotriva solutiei tribunalului putandu-se promova numai calea de atac a recursului.

Prin cererea inregistrata sub nr. xx1/118/2013 pe rolul Tribunalului Constanta reclamanta SC E.D. (Schweiz) AG a chemat in judecata pe paratul D.C. in calitate de administrator statutar al SC E.D. SRLsi a solicitat instantei ca in temeiul prevederilor art-331-339 C. proc. civ. coroborat cu art. 119 alin. (3), art. 195 din Legea nr. 31/1990, sa dispuna autorizarea convocarii AGA SC E.D. SA, stabilirea datei de referinta, data tinerii adunarii generale si, dintre asociati, persoana ce o va prezida, cu urmatoarea ordine de zi:

- promovarea actiunii in raspundere a administratorului SC E.D. SRL, D.C., pentru daune cauzate societatii prin savarsirea faptelor ilicite mentionate in petitul actiunii;

- imputernicirea domnului C.K. sa promoveze actiunea in raspundere;

- constatarea incetarii mandatului administratorului D.C. prin efectul legii, potrivit art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 si inlocuirea acestuia cu domnul C.K.

In cauza a fost formulata cerere de interventie in interes alaturat paratului de catre SC C.T. SRL.

Admiterea in principiu a acestei cereri a fost respinsa prin incheierea motivata din data de 5.02.2013.

Prin incheierea pronuntata la 12.02.2013, instanta a respins cererea de suspendare a judecatii in temeiul prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentinta civila nr. 649 din 26.02.2013, Tribunalul Constanta a respins exceptiile: de inadmisibilitate a actiunii, de prematuritate a actiunii si lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, invocate de parata si a respinsca nefondata actiunea formulata de reclamanta SC E.D. (Schweiz) AG in contradictoriu cu paratul D.C.

Pentru a pronunta astfel, prima instanta a retinut ca exceptia de inadmisibilitate a cererii de convocare a adunarii generale asociatiilor SC E.D. SRL nu este intemeiata.

Cererea de autorizare a convocarii AGA in conditiile art. 119 din Legea nr. 31/1990 nu se judeca in conditiile reglementate de procedura necontencioasa. Modificarea textului intervenita prin dispozitiile Legii nr. 441/2006 care a inlaturat trimiterea expresa la normele unei proceduri speciale, respectiv cea necontencioasa, nu poate avea decat semnificatia aplicarii dreptului comun, respectiv a procedurii contencioase. In aceste conditii, motivarea exceptiei de inadmisibilitate prin prisma incidentei prevederilor art. 335 C. proc. civ. este neintemeiata.

Exceptia de prematuritate a cererii a fost respinsa avand in vedere dreptul asociatului de a cere autorizarea instantei pentru convocarea adunarii generale, fiind nascut la data sesizarii instantei. Exercitarea acestuia nu esteconditionata de indeplinirea conditiilor de admisibilitate a actiunii in angajarea raspunderii administratorului statutar, ce urmeaza a face obiectul analizei in cadrul adunarii generale si, mai apoi, in fata instantei investita cu solutionarea actiunii respective.

Exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei a fost invocata de parat prin prisma efectelor executarii silite asupra reclamantei, finalizata prin incheierea procesului verbal de executare din data de 12.09.2011 in cadrul careia au fost adjudecate partile sociale detinute de reclamanta la SC E.D. SRL, ceea ce, in opinia paratului, constituie o pierdere a calitatii de asociat. Astfel cum s-a retinut si in incheierea pronuntata asupra cererii de suspendare a judecatii in temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reclamanta figureaza inregistrata in registrul comertului ca asociat ce detine 95% din capitalul social. Mentionarea in registrul comertului face dovada deplina a calitatii de asociat si justifica, totodata, calitatea procesual activa a reclamantei in formularea cererii de fata, conform prevederilor art. 119 din Legea nr. 31/1990.

Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca toate punctele inscrise in petitul actiunii, pe care reclamanta urmareste sa le supuna analizei adunarii generale in cadrul sedintei la a carei convocare solicita a fi autorizata, au fost inscrise pe ordinea de zi a sedintelor desfasurate la 28.05.2012 si 21.08.2012.

Prin ambele hotarari s-a aprobat promovarea actiunii in tragere la raspundere a administratorului statutar si s-a desemnat persoana care va exercita actiunea . In hotararea adoptata la 28.05.2012, la pct. 5, adunarea generala a decis ca urmare a incidentei dispozitiilor art. 155 din Legea nr. 31/1990, se impune inlocuirea din functie a administratorului statutar. In aceste conditii, chiar daca legea a oferit asociatilor posibilitatea de a solicita convocarea AGA, acestia nu pot exercita dreptul decat in conditiile in care nu le-a fost recunoscut.

Ori, in cauza, toate punctele din ordinea de zi propusa fiind anterior analizate in cadrul adunarilor generale, cererea de convocare a unei noi adunari pentru a le repune in discutie nu este intemeiata. Asociatii nu pot exercita discretionar, ori de cate ori doresc, dreptul de a supune aprobarii adunarii generale aceleasi aspecte, motiv pentru care cererea a fost respinsa, ca nefondata.

Impotriva acestei hotarari in termen legal a formulat apel SC E.D. (Schweiz) AG.

Prin note scrise, intimatul-parat D.C. a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de apel, in temeiul art. 331 - 339 C. proc. civ.

Curtea de Apel Constanta, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, prin decizia civila nr. 88 din 10 februarie 2014, a admis apelul formulat de apelanta-reclamanta SC E.D. (Schweiz) AG, impotriva sentintei civile nr. 649 din 26 februarie 2013 pronuntata de Tribunalul Constanta, in dosarul nr. xx1/118/2013; a schimbat in parte hotararea in sensul ca a admis actiunea si a autorizat pe reclamanta sa convoace Adunarea Generala a Asociatilor societatii comerciale E.D. SRL Constanta; a mentinut celelalte dispozitii ale hotararii.

Pentru a dispune astfel, Curtea de apel a retinut, in esenta, urmatoarele :

Apelul este admisibil. Reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, instanta de fond coroborand aceste dispozitii cu art. 195 din Legea 31/1990.

Textele vizate nu prevad in mod expres ca hotararea judecatoreasca pronuntata poate fi atacata cu recurs, iar in lipsa unei dispozitii in sensul stabilirii caii de atac a recursului sunt aplicabile normele generale, sentinta tribunalului fiind astfel susceptibila de a fi atacata cu apel.

Pe fondul cauzei problema dedusa judecatii o constituie dreptul asociatilor dintr-o societate cu raspundere limitata de a cere convocarea adunarii generale.

In ceea ce priveste societatea cu raspundere limitata, legiuitorul nu a stabilit expres solutia care poate fi adoptata in ipoteza in care administratorii refuza sa-si indeplineasca obligatia de convocare atunci cand au primit cererea unor asociati in acest sens.

Curtea apreciaza ca intemeiate sustinerile apelantei-reclamante. Astfel, art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 da dreptul unuia sau mai multor asociati sa ceara convocarea adunarii generale. Acest text reglementat expres de legiuitor la capitolul referitor la societatile cu raspundere limitata se completeaza cu dispozitiile art. 119 referitoare la societatile pe actiuni . Atat timp cat nu s-a prevazut expres faptul ca aceste dispozitii sunt aplicabile numai societatilor pe actiuni, art. 119 creeaza cadrul legal si pentru asociatul din cadrul societatii cu raspundere limitata de a se adresa instantei cu cerere de autorizare a convocarii adunarii generale.

In cauza este reala sustinerea intimatului-parat in sensul ca au mai avut loc adunari in care au fost adoptate Hotararile AGA din 1.03.2012; 29.05.2012; 21.08.2012, insa ordinea de zi pusa in discutia asociatilor nu este identica cu cea mentionata in actiunea dedusa judecatii si care a fost transmisa administratorului statutar D.C. prin notificarile 76 si 77/2012.

Prin urmare, s-a retinut ca in prezent nu exista o hotarare AGA valida care sa aprobe aceleasi solicitari ce fac obiectul cererii de fata, iar, din aceasta perspectiva, reclamanta a dovedit ca isi poate exercita dreptul recunoscut de catre art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul D.C., prin care a solicitat, in principal, admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei atacata si trimiterea cauzei spre competenta solutionare, iar in subisdiar a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacata in sensul respingerii apelului si a actiunii.

Cererea de recurs a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ.

In principal, recurentul-parat invoca exceptia inadmisibilitatii actiunii de fata, sustinand ca prevederile pentru societatile pe actiuni nu sunt aplicabile si societatii cu raspundere limitata. Cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe dispozitiile art. 112 si art. 331-339 C. proc. civ., raportat la art. 119 alin. (3) si art. 195 din Legea nr. 31/1990.

Recurentul a apreciat ca instanta a fost investita cu o cerere de natura necontencioasa, iar fata de dispozitiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, aceasta era supusa recursului.

In continuare, recurentul dezvolta motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu trimitere la considerentele de fond ale deciziei recurate.

Inalta Curte, analizand recursul il gaseste fondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare:

Prealabil, este de observat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., constatandu-se intemeiate criticile recurentului-parat cu privire la caracterul actiunii de fata, care pot fi incadrate in motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat ca in temeiul art. 331 si art. 339 C. proc. civ. sa se autorizeze convocarea A.G.A., cu ordinea de zi mentionata, stabilirea datei de referinta si de tinere a adunarii generale precum si persoana ce o va prezida.

Tribunalul Constanta a dispus respingerea actiunii formulata de catre reclamanta, apreciind ca cererea este neintemeiata intrucat toate punctele dezvoltate in petitul actiunii au fost inscrise pe ordinea de zi a sedintelor desfasurate la data de 1 martie 2012, 29 mai 2012 si 21 august 2012.

Curtea de Apel Constanta, analizand apelul declarat de reclamanta a constatat ca acesta este fondat, reclamanta dovedind faptul ca isi poate exercita dreptul recunoscut de catre art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Atat in fata instantei de fond, cat si in fata instantei de apel paratul D.C. a invocat inadmisibilitatea actiunii de fata, in raport de dispozitiile art. 335 C. proc. civ., cererea capatand caracter contencios ca urmare a apararilor invocate.

Ambele instante au respins exceptia de inadmisibilitate invocata de parat, retinand faptul ca prezenta cerere de autorizare a convocarii A.G.A. nu se judeca in conditiile reglementate de procedura necontencioasa. Pe cale de consecinta, dispozitiile art. 119 alin. (3) coroborat cu art. 195 din Legea nr. 31/1990 nu prevad in mod expres ca hotararea poate fi atacata cu recurs, in lipsa unei dispozitii care sa prevada aceasta cale de atac, fiind aplicabile normele generale.

Prin urmare, avand in vedere obiectul si temeiul juridic al cererii de chemare in judecata, in mod gresit ambele instante au retinut caracterul actiunii.

Sub aspectul dispozitiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 care isi gasesc aplicabilitatea in speta, Inalta Curte retine urmatoarele:

Dreptul actionarilor unei societati pe actiuni de a se adresa instantei de la sediul societatii parate cu o cerere de autorizare a convocarii adunarii generale le este recunoscut prin analogie si asociatilor unei societati cu raspundere limitata, cata vreme intre cele doua forme de societati exista numeroase asemanari, iar legiuitorul a inteles sa precizeze in mod expres care anume sunt dispozitiile de la societatile pe actiuni care nu se aplica si societatilor cu raspundere limitata.

De altfel, a aprecia in sensul ca dispozitiile art. 119 din Legea nr. 31/1990 se aplica numai la societatile pe actiuni inseamna a lipsi de consistenta prevederile art. 195 din lege si a recunoaste administratorilor unui SRL un drept discretionar si unic in sensul de a da sau nu curs cererii pe care o formuleaza asociatii interesati in convocarea unei AGA.

Art. 119 alin. (3) prevede ca, in situatia in care consiliul de administratie, respectiv directoratul nu convoaca adunarea generala la cererea actionarilor reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social sau o cota mai mica, daca in actul constitutiv se prevede astfel, instanta de la sediul societatii va putea autoriza convocarea adunarii generale de catre actionarii care au formulat cererea, instanta aproband prin aceeasi incheiere si ordinea de zi, data de referinta prevazuta de art. 123 alin. (2), data tinerii adunarii generale si, dintre actionari, persoana care o va prezida.

Este de mentionat ca art. 119 a suferit, in timp, mai multe modificari. Initial era mentionata competenta de solutionare a cererii, insa nu era mentionata procedura . Ulterior, prin modificarea adusa prin Legea nr. 161/2003, s-a prevazut explicit ca cererea se va solutiona in conformitate cu art. 331-339 C. proc. civ. Prin Legea nr. 441/2006 a fost eliminata aceasta referire la procedura necontencioasa.

Problema de drept dedusa judecatii este reprezentata de stabilirea caracterului actiunii de fata, Inalta Curte constatand ca nu se poate defini aceasta cerere altfel decat necontencioasa, pentru urmatoarele argumente:

Din interpretarea gramaticala a textului de lege care face referire la autorizarea convocarii se constata ca scopul actiunii nu tinde la stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana, ceea ce concorda cu domeniul cererilor necontencioase definit de art. 331 C. proc. civ.

Un alt argument este reprezentat de faptul ca procedura necontencioasa asigura premisele solutionarii sale cu celeritate.

In acest sens a fost si interpretarea data art. 119 de catre instantele judecatoresti anterior modificarii Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 161/2003, in situatia in care legea nu prevedea expres caracterul necontencios (decizia nr. 2456/2000 a Curtii de Apel Bucuresti).

Este de mentionat ca acest mod de interpretare al art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a fost statuat si prin jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ulterior modificarii textului de lege prin Legea nr. 161/2003, in sensul ca nu a fost afectata natura procedurii si anume aceea de a fi considerata necontencioasa.

Prin urmare, cererea reclamantei privind autorizarea convocarii A.G.A. trebuia solutionata in prima instanta printr-o incheiere potrivit cu art. 336 C. proc. civ., iar impotriva solutiei tribunalului se putea promova numai calea de atac a recursului.

Instanta de control judiciar trebuia la randul ei sa judece calea de atac in complet legal constituit, format din trei judecatori, potrivit cu art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.

Fata de considerentele expuse, vazand si dispozitiile legale invocate, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia atacata si sentinta pronuntata in cauza si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanta.

Celelalte critici formulate de catre recurentul-parat vor fi avute in vedere de catre instanta de fond in rejudecare.