Admisibilitatea actiunii in despagubiri formulata impotriva asiguratorului de raspundere civila in situatia in care a intervenit incetarea procesului penal prin impacarea partilor

In conformitate cu dispozitiile art. 46 alin. (1) pct. 1 din Ordinul CSA nr. 5/2010, in cazul in care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despagubirile se stabilesc pe cale amiabila, daca, potrivit legii, actiunea penala a fost stinsa sau poate fi stinsa prin impacarea partilor.
Impacarea partii vatamate cu invinuitul in procesul penal, in conditiile art. 132 C. pen., nu are relevanta cu privire la raspunderea asiguratorului RCA al autoturismului condus de invinuit, fata de daunele provocate partii vatamate de catre autorul accidentului, si, ca atare, este admisibila actiunea civila in despagubiri formulata de partea vatamata impotriva asiguratorului de raspundere civila.

Prin sentinta civila nr. 80/C/2014 pronuntata de Tribunalul Brasov, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal,a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii invocata de parata SC E.R.A.R. SA; a fost admisa in parte actiunea formulata si precizata de reclamantul S.D. in contradictoriu cu parata SC E.R.A.R. SA si, in consecinta: a fost obligata parata sa plateasca reclamantului suma de 2.378,5 in lei reprezentand daune materiale si suma de 18.000 euro, in echivalent lei la data platii, reprezentand daune morale; s-au respins restul pretentiilor reclamantului formulate in contradictoriu cu parata SC E.R.A.R. SA; a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul S.G.B.; a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul S.D. in contradictoriu cu paratul S.G.B.

Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parat a fost admisa retinandu-se inexistenta identitatii intre persoana acestuia si subiectul obligat in raportul juridic dedus judecatii, fata de faptul ca reclamantul nu a inteles sa solicite obligarea sa la plata vreunei sume de bani . Ca si consecinta a admiterii exceptiei invocata prin intampinare, cererea reclamantului formulata in contradictoriu cu paratul S.G.B. a fost respinsa ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parata a fost respinsa ca nefondata retinandu-se, in conformitate cu art. 132 alin. (1) C. pen., ca se stinge actiunea civila pornita in cadrul procesului penal si in contradictoriu cu inculpatul, dispozitiile invocate in sustinerea exceptiei nefiind incidente in cauza dedusa judecatii.

In ce priveste fondul cauzei s-a retinut ca potrivit art. 2223 alin. (1) C. civ., in cazul asigurarii de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde potrivit legii fata de tertele persoane prejudiciate si pentru cheltuielile facute de asigurat in procesul civil.

In conformitate cu art. 2224 alin. (2) C. civ., asiguratorul poate fi chemat in judecata de persoanele pagubite in limitele obligatiilor ce ii revin acestuia din contractul de asigurare.

Conform art. 2225 C. civ., daca nu se prevede altfel prin lege, despagubirea se stabileste prin conventie incheiata intre asigurat, terta persoana prejudiciata si asigurator sau, in caz de neintelegere, prin hotarare judecatoreasca.

Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri (art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995).

Potrivit art. 24 alin. (2) lit. b) din Ordinul CSA nr. 5/2010, in vigoare la data producerii accidentului rutier, pentru vatamari corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste, pentru accidente produse in anul 2011, la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei.

De asemenea, s-a retinut ca, potrivit art. 49 pct. 1 lit. a) - f) din acelasi act normativ, la stabilirea despagubirilor se au in vedere in cazul vatamarii corporale criteriile reglementate de aceasta dispozitie.

In speta, a rezultat un prejudiciu material dovedit in valoare de 2.378,5 lei, restul pretentiilor materiale formulate de reclamant fiind respinse ca nedovedite.

Referitor la cuantumul daunelor morale solicitate, raportat la prejudiciul moral efectiv suferit s-a dat eficienta criteriului unei satisfactii suficiente si echitabile, cererea fiind admisa pentru suma de 18.000 euro.

Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanta a admis in parte actiunea formulata de reclamantul S.D. in contradictoriu cu parata SC E.R.A.R. SA dispunand conform dispozitivului sentintei.

Impotriva acestei solutii a declarat apel parata SC E.R.A.R. SA.

Curtea de Apel Brasov, Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie, de conflicte de munca si asigurari sociale, prin decizia civila nr. 645/Ap din 7 octombrie 2014,a admis apelul declarat de parata SC E.R.A.R. SA impotriva sentintei civile nr. 80/C/05.03.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, pe care a schimbat-o in parte; a admis exceptia inadmisibilitatii; a respins actiunea civila formulata de reclamantul S.D. in contradictoriu cu parata SC E.R.A.R. SA; a pastrat neschimbate celelalte dispozitii ale sentintei apelate.

Pentru a dispune astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele :

Gresit a rationat tribunalul ca dispozitiile art. 132 alin. (1) C. pen. nu sunt incidente in speta intrucat impacarea stinge actiunea civila in intregul sau, iar in cazul producerii unui accident de circulatie, avand ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a incheiat contract de asigurare obligatorie de raspundere civila, coexista raspunderea civila delictuala, bazata pe art. 998 C. civ., a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele pagubitoare, cu raspunderea contractuala a asiguratorului, intemeiata pe contractul de asigurare incheiat in conditiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

Ori, daca raspunderea penala a invinuitului S.G.B. a fost inlaturata, ca efect al impacarii partilor, partea vatamata S.D. nu poate, in conditiile art. 57 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, sa exercite direct impotriva asiguratorului de raspundere civila actiune civila in despagubiri, intrucat raspunderea contractuala a asiguratorului a existat doar pe durata existentei raspunderii civile delictuale a invinuitului, actiunea civila privind conflictul in integralitatea sa.

Intrucat angajarea raspunderii asiguratorului in baza contractului de asigurare intervine dupa stabilirea vinovatiei asiguratului, sens in care a statuat decizia nr. l din 28 martie 2005 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, iar raspunderea penala a asiguratului a fost inlaturata, actiunea civila in despagubiri indreptata impotriva asiguratorului fiind inadmisibila.

Fiind o impacare realizata in conditiile art. 132 C. pen., ea are efecte atat asupra laturii penale, cat si asupra laturii civile, prin stingerea actiunii civile, care este un accesoriu al actiunii penale si, din moment ce partile s-au impacat, nu se mai continua actiunea civila, neavand relevanta momentul la care s-a formulat cerere pentru acordarea de despagubiri, dosarul de daune nr. JOO131471 fiind deschis la 19.04.2012, anterior incetarii procesului penal, ori data introducerii actiunii civile, 22.05.2012.

In conditiile art. 137 C. proc. civ., intrucat exceptia inadmisibilitatii se sustine, cercetarea motivelor de apel privitoare la fondul pricinii, privitoare la cuantumul ridicat al daunelor morale acordate, nu au mai fost analizate.

Impotriva acestei decizii a declaratrecursreclamantul S.D., prin care a solicitat admiterea acestei cai de atac, modificarea deciziei atacata in sensul respingerii apelului formulat de parata si respingerea exceptiei de inadmisibilitate a actiunii.

Cererea de recurs a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ.

In temeiul motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurentul-reclamant a sustinut ca hotararea cuprinde motive straine de natura pricinii.

Astfel, instanta de apel a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii, in raport de dispozitiile deciziei nr. I/2005, si a retinut ca raspunderea contractuala a asiguratorului este atrasa atunci cand s-a stabilit vinovatia asiguratului, considerente care sunt straine de natura pricinii.

In raport de motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant sustine ca pornind de la temeiul actiunii, respectiv dispozitiile art. 2223-2226 C. civ., coroborat cu normele speciale in materia asigurarilor, prezenta actiune este eminamente in raspundere contractuala, si nicidecum una in stabilirea vinovatiei delictuale a unei parti.

In raport de motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant sustine ca s-au aplicat gresit dispozitiile legale in materia asigurarilor, respectiv art. 49-50 din Legea nr. 36/1995 si Norma din 29 noiembrie 2011 publicata in Monitorul Oficial nr. 858/2011, conditiile impuse de lege fiind indeplinite.

Prin concluzii scrise, intimata-parata SC E.R.A.R. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizand actele si lucrarile dosarului, Inalta Curte a apreciat intemeiate criticile recurentului incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru urmatoarele considerente :

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotararii se poate cere cand aceasta este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Din aceasta perspectiva, precum si din perspectiva criticilor aduse deciziei recurate, Inalta Curte retine ca instanta de apel a interpretat gresit dispozitiile art. 132 C. pen., raportat la considerentele deciziei nr. I din 28 martie 2005 a Sectiilor Unite a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit carora a retinut ca impacarea partilor in procesul penal stinge actiunea civila in intregul sau.

Problema de drept care se ridica in speta este guvernata de dispozitiile Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania si ale Ordinului C.S.A. nr. 5/2010 (in vigoare la data producerii accidentului) pentru punerea in aplicare a normelor privind asigurarea obiectiva de raspundere civila pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule. De asemenea, sunt incidente si dispozitiile Codului civil privitoare la asigurarea de raspundere civila reglementata de art. 2223-2226 C. civ.

Analizand apelul declarat de catre parata, instanta a retinut ca prin sentinta penala nr. 815/S/2013 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul penal nr. xx067/197/2012 s-a mentinut Ordonanta din data de 12.12.2012 a Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov, mentinuta prin Ordonanta prim procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov din data de 9.01.2013, apreciindu-se ca impacarea intervenita intre partea vatamata S.D. si invinuitul S.G.B. este valabila, intruneste conditiile cerute de lege, iar "revocarea impacarii", mentionata in declaratii si plangeri, nu produce efecte, atat timp cat lipsa consimtamantului nu a fost viciat in vreun fel.

In raport de aceste considerente, instanta de apel a apreciat intemeiata exceptia de inadmisibilitate a actiunii, in raport de dispozitiile art. 137 C. proc. civ., considerand incidente dispozitiile art. 132 C. pen.

Desi se retine aplicabilitatea in cauza a Ordinului CSA nr. 5/2010, instanta de apel ignora dispozitiile art. 46 alin. (1) pct. 1 ale aceluiasi act normativ, potrivit carora ``In cazul in care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despagubirile se stabilesc pe cale amiabila, daca:1. potrivit legii, actiunea penala a fost stinsa sau poate fi stinsa prin impacarea partilor".

Din interpretarea dispozitiilor mentionate se constata ca impacarea partii vatamate cu invinuitul in procesul penal nu are relevanta cu privire la raspunderea asiguratorului RCA al autoturismului condus de invinuit, fata de daunele provocate de autorul accidentului reclamantului, atat timp cat legiuitorul a prevazut in mod expres acest fapt .

De asemenea, se constata ca impacarea partilor prezinta relevanta numai in ceea ce priveste stabilirea despagubirilor pe cale amiabila, situatie care nu s-a realizat in cauza de fata, parata opunand refuzul la plata al acestora.

In aceste conditii, impacarea partilor realizata in conditiile art. 132 C. pen. produce efecte numai fata de latura penala solutionata in cadrul procesului penal si nicidecum cu privire la raspunderea asiguratorului RCA, care poate fi analizata in cadrul actiunii civile.

Avand in vedere aceste considerente, constatand intemeiate criticile aduse hotararii anterior pronuntata si, de asemenea, ca modificarea acesteia nu este posibila intrucat este necesar a se reconsidera situatia de fapt, precum si aplicarea concreta a dispozitiilor legale aplicabile spetei, pentru stabilirea pe cale judiciara a despagubirilor, conform art. 312 alin. (3) raportat la art. 314 C. proc. civ., s-a admis recursul, s-a casat decizia atacata cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de apel.

Nota: * In acelasi sens este si Decizia nr. 1342 din 2 aprilie 2014 publicata in Buletinul Casatiei nr. 11/2014. In sens contrar este Decizia nr. 217/2014.

** Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor a fost abrogat de Ordinul nr. 14/2011 la data de 6 decembrie 2011.