Tentativa constituie o cauza de reducere a pedepsei ce nu se ia in considerare la stabilirea pedepsei prevazute de lege

In conformitate cu dispozitiile art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen., fata de minorul care, la data savarsirii infractiunii, avea varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani, se poate lua o masura educativa privativa de libertate - internarea intr-un centru educativ sau internarea intr-un centru de detentie - in cazul in care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viata.

Potrivit art. 125 alin. (2) C. pen., internarea intr-un centru de detentie se dispune pe o perioada cuprinsa intre 2 si 5 ani, in cazul in care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea sub 20 de ani si pe o perioada cuprinsa intre 5 si 15 ani, in cazul in care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viata.

In acceptiunea dispozitiilor art. 187 C. pen., prin ``pedeapsa prevazuta de lege" se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

In raport cu dispozitiile art. 114 alin. (2) lit. b), ale art. 125 alin. (2) si ale art. 187 C. pen., in cazul tentativei la infractiunea de omor prevazuta in art. 32 raportat la art. 188 C. pen., savarsita in timpul minoritatii, instanta poate lua masura educativa privativa de libertate a internarii intr-un centru de detentie, pe o perioada cuprinsa intre 5 si 15 ani, intrucat tentativa constituie o cauza de reducere a pedepsei, care nu se ia in considerare la stabilirea ``pedepsei prevazute de lege", in sensul dispozitiilor art. 114 alin. (2) lit. b) si art. 125 alin. (2) C. pen.

Prin sentinta nr. 649 din 18 decembrie 2013 pronuntata de Tribunalul Giurgiu, Sectia penala, in baza art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 si urm. C. pen. anterior si art. 320¹C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul P.N. la 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor calificat.

In baza art. 71 C. pen. anterior, pe durata executarii pedepsei i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsa accesorie.

In baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 si urm. C. pen. anterior si art. 320¹C. proc. pen. anterior, a fost condamnat acelasi inculpat la o luna inchisoare pentru savarsirea infractiunii de port ilegal de arma alba (cutit) in loc public.

In baza art. 71 C. pen. anterior, pe durata executarii pedepsei i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsa accesorie.

In baza art. 33 lit. a) si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate si s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani inchisoare.

In baza art. 71 C. pen. anterior, pe durata executarii pedepsei i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsa accesorie.

In baza art. 86¹C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata inculpatului P.N. sub supraveghere si s-a fixat termen de incercare pe o durata de 5 ani, in conditiile art. 110 C. pen. anterior.

S-a facut aplicarea art. 86³alin. (1) C. pen. anterior.

In baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere a fost suspendata si executarea pedepsei accesorii.

In drept, s-a apreciat ca fapta inculpatului P.N., care in data de 6 martie 2013, pe fondul geloziei excesive, i-a abordat pe numitii G.N., S.M. si N.A. in Parcul ``A." si l-a lovit pe S.M. cu un cutit pe care-l avea asupra sa, cauzandu-i acestuia o plaga injunghiata penetranta in zona toracica posterioara dreapta, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativa la omor calificat prevazuta in art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior si ale infractiunii de port ilegal de arma alba (cutit) in loc public prevazuta in art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

In cauza au fost aplicate dispozitiile art. 99 si urm. C. pen. anterior, avandu-se in vedere starea de minorat a inculpatului la data savarsirii faptei, precum si dispozitiile art. 33 lit. a) C. pen. anterior privind concursul de infractiuni .

Anterior inceperii cercetarii judecatoresti, inculpatul P.N. a declarat ca recunoaste savarsirea faptelor pentru care a fost trimis in judecata, asa cum au fost descrise prin rechizitoriu si a solicitat ca judecata sa se faca pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, probe pe care si le-a insusit; nu a solicitat administrarea de noi probe si a declarat ca doreste sa beneficieze de prevederile art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. anterior privind reducerea limitelor de pedeapsa cu o treime.

Prin decizia nr. 361 din 20 martie 2014, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala, a admis apelul formulat de procuror impotriva sentintei nr. 649 din 18 decembrie 2013 a Tribunalului Giurgiu, Sectia penala

A desfiintat, in parte, sentinta apelata si in fond, rejudecand, a schimbat incadrarea juridica a faptelor in art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. si art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 113 C. pen.

In baza art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. si art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 113 C. pen., art. 129 C. pen. si art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului P.N. masura educativa privativa de libertate a internarii intr-un centru de detentie pe o perioada de 7 ani.

S-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul P.N. impotriva aceleiasi sentinte.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs in casatie inculpatul P.N. si, in motivarea acestuia, a criticat hotararea instantei de apel sub aspectul perioadei pentru care s-a dispus masura educativa fata de acesta, apreciind ca, potrivit art. 125 alin. (2) C. pen., internarea intr-un centru de detentie poate fi dispusa pe un interval de la 2 la 5 ani, astfel incat internarea intr-un centru de detentie pe o perioada de 7 ani este nelegala.

Prin incheierea nr. 251/RC din 14 octombrie 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis, in principiu, cererea de recurs in casatie formulata de inculpatul P.N. impotriva deciziei nr. 361 din 20 martie 2014 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia I penala si a trimis cauza in vederea judecarii recursului in casatie.

Analizand recursul in casatie declarat de inculpatul P.N. prin prisma motivului invocat de acesta, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ``s-au aplicat pedepse in alte limite decat cele prevazute de lege", Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca este nefondat.

Recurentului P.N., instanta de apel, prin decizia nr. 361 din 20 martie 2014, ca urmare a apelului formulat de procuror (apel declarat in defavoarea inculpatului), i-a aplicat masura educativa privativa de libertate a internarii intr-un centru de detentie pe o perioada de 7 ani pentru infractiunea prevazuta in art. 32 raportat la art. 188 C. pen. si in art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 113 C. pen., art. 129 C. pen. si art. 5 C. pen.

Asa cum rezulta din prevederile art. 188 C. pen., ``uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi . Tentativa se pedepseste."

Art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen. sanctioneaza portul sau folosirea fara drept de obiecte periculoase, care se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 1 an sau amenda.

Ca urmare a intrarii in vigoare a noului Cod penal, in cazul minoritatii este eliminata posibilitatea aplicarii pedepsei inchisorii sau a amenzii si este consacrata exclusiv solutia luarii unei masuri educative fata de minorul care a savarsit o infractiune si care raspunde penal.

In cauza, hotararea primei instante, prin care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa inchisorii de 3 ani a carei executare a fost suspendata sub supraveghere, a fost atacata de procuror, printre alte motive, solicitandu-se reindividualizarea pedepsei, in sensul aplicarii unei pedepse intr-un cuantum mai mare si a carei executare sa fie in regim de detentie .

Instanta de apel, avand de solutionat un apel, cale devolutiva de atac, declarat in defavoarea inculpatului, a apreciat, raportat si la imprejurarile comiterii faptei, la persoana inculpatului, ca legea noua este legea mai favorabila, aplicandu-i masura educativa a internarii intr-un centru de detentie pe o perioada de 7 ani, cuantum ce a fost stabilit prin raportare la circumstantele reale ale faptei si personale ale inculpatului.

Raportand aceasta solutie la cazul de casare invocat, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ``s-au aplicat pedepse in alte limite decat cele prevazute de lege", instanta constata ca masura educativa a internarii intr-un centru de detentie pe o perioada de 7 ani nu este aplicata in alte limite decat cele prevazute de lege (5-15 ani este perioada prevazuta in art. 125 alin. 2 C. pen. pentru luarea masurii educative a internarii intr-un centru de detentie).

Conform art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen., in cazul in care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viata, se poate dispune fata de minor o masura educativa privativa de libertate.

Prin ``pedeapsa prevazuta de lege" se intelege, conform art. 187 C. pen., pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. In consecinta, chiar daca minorul a savarsit infractiunea in forma tentativei, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata este inchisoare de 7 ani sau mai mare (in cazul infractiunii de omor prevazuta in art. 188 C. pen. pedeapsa este de la 10-20 ani), instanta poate lua fata de minor o masura educativa privativa de libertate.

Dispozitiile art. 125 C. pen. reglementeaza masura educativa privativa de libertate a internarii intr-un centru de detentie ce consta in internarea minorului intr-o institutie specializata in recuperarea minorilor, cu regim de paza si supraveghere, in cadrul careia urmeaza programe intensive de reintegrare sociala, precum si programe de pregatire scolara si formare profesionala potrivit aptitudinilor minorilor.

Potrivit art. 125 alin. (2) C. pen., perioada pentru care se dispune internarea intr-un centru de detentie este cuprinsa intre 2 si 5 ani, in cazul in care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea sub 20 de ani si intre 5 si 15 ani, in cazul in care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viata (de exemplu, infractiunea de omor prevazuta in art. 188 C. pen., retinuta in sarcina inculpatului, pentru care legea prevede maximul special al pedepsei inchisorii de 20 de ani).

Fata de cele retinute, constatand ca inculpatul P.N. a savarsit infractiunea de omor, prevazuta in art. 188 C. pen., in forma tentativei, instanta putea lua fata de acesta masura educativa privativa de libertate (conform art. 114 alin. 2 lit. b C. pen.) a internarii intr-un centru de detentie pe o perioada cuprinsa intre 5 si 15 ani (art. 125 alin. 2 C. pen.).

Astfel, perioada internarii intr-un centru de detentie, stabilita de instanta de control judiciar, de 7 ani, se incadreaza in limitele prevazute in art. 125 alin. (2) C. pen. (5-15 ani), motiv pentru care nu se poate sustine ca este aplicata in afara limitelor prevazute de lege.

Cazul de casare prevazut in art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, este corespondentul fostului art. 385⁹alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudenta referitoare la acest caz de casare poate fi valorificata pentru a stabili incidenta cazului de recurs in casatie prevazut in art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din aceasta perspectiva, se constata ca pot fi incadrate in dispozitiile legale mentionate erorile care se produc in legatura cu aplicarea pedepsei de catre instanta de fond prin stabilirea unei pedepse neprevazuta de lege sau prin depasirea limitelor legale .

Astfel, orice critici sau constatari care ar viza gresita aplicare a dispozitiilor tranzitorii din noua lege, respectiv a legii penale mai favorabile, care nu se raporteaza la pedepsele aplicate in alte limite decat cele prevazute de lege, nu pot fi analizate, recursul in casatie fiind o cale de atac extraordinara ce poate fi exercitata doar in cazuri exceptionale si numai pentru anumite motive de nelegalitate.

Fata de cele retinute, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins, ca nefondat, recursul in casatie declarat de inculpatul P.N. impotriva deciziei nr. 361 din 20 martie 2014 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia I penala.