Prin sentinta civila nr.2379/29.09.2016, pronuntata de Tribunalul I__ - Sectia Civila in dosarul nr.x, s-a respins cererea formulata de contestatoarea R__ M_, in contradictoriu cu intimata __, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta a avut calitatea de salariata a paratei in baza unui contract individual de munca, avand functia de director general.
Prin decizia de concediere nr. 24/31.08.2015, parata a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantei incepand cu data de 01.09.2015.
S-a retinut in cuprinsul deciziei de sanctionare faptul ca reclamanta a lipsit nemotivat de la locul de munca in perioada 22.06.2015 - 22.07.2015.
In drept, s-a retinut in cuprinsul deciziei de concediere incalcarea de catre reclamanta a dispoz. art. 50 alin. 3 lit. n, art. 8 alin. 2 si 3, art. 25 alin. 2, art. 19 pct. 14, art. 51, art. 26 alin. 2 din Regulamentul Intern, Regulamentul intern si actele aditionale modificatoare, art. 19 pct. 8 pct. 19 si ultim alin. Din Actul aditional nr. 3 de modificare si completare a Regulamentului intern, dispoz. cap. H - Durata muncii si cap. M, pct. 2 lit a si b din Contractul individual de munca inregistrat la ITM I__ sub nr. x/2009, art. 148 Codul muncii.
Potrivit dispoz. art. 251 Codul muncii: `` (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
(4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este``.
Potrivit dispoz. art. 252 alin. 1 si alin. 2 Codul muncii: `` (1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei .
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata``.
Tribunalul a constatat ca parata a respectat dispozitiile art. 251 din Codul Muncii, in cauza efectuandu-se cercetarea disciplinara prealabila, nefiind incalcat dreptul la aparare al salariatei.
Contrar sustinerilor reclamantei, parata nu a incalcat nici dispozitiile art. 251 alin.4 Codul muncii, neexistand dovezi din care sa rezulte faptul ca parata ar fi refuzat solicitarea reclamantei in sensul ca aceasta sa fie asistata de un avocat cu ocazia cercetarii disciplinare.
Tribunalul a constatat ca decizia de sanctionare cuprinde toate dispozitiile prevazute de art. 252 Codul muncii, neexistand motive de nulitate ale acesteia.
Astfel, in cuprinsul deciziei este indicata fapta savarsita de salariata si care constituie abatere disciplinara, prevederile legale incalcate, motivele pentru care au fost inlaturate apararile reclamantei si toate celelalte dispozitii ale art. 252 Codul muncii.
Referitor la fapta pentru care a fost sanctionata reclamanta, Tribunalul a constatat ca gravitatea acesteia justifica masura dispusa de catre parata, respectiv desfacerea contractului individual de munca .
Potrivit dispozitiilor art. 148 alin.1-4 din Codul muncii: `` (1) Efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, pentru programarile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile individuale. Programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator.
(2) Prin programarile colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de munca .
(3) Prin programare individuala se poate stabili data efectuarii concediului sau, dupa caz, perioada in care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioada care nu poate fi mai mare de 3 luni.
(4) In cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) si (3) salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel putin 60 de zile anterioare efectuarii acestuia``.
Potrivit dispozitiilor art. 19 alin.4 si alin.14 din Regulamentul de ordine interioara, efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, pentru programarile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile individuale. Programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator.
Aprobarea eventualelor schimbari in programarea concediilor de odihna survenite in timpul anului, se face, la solicitarea salariatului sau din ini?iativa societatii, in baza unor motive intemeiate si aprobate de Directorul General al unitatii sau a persoanelor desemnate de acesta. Solicitarea trebuie facuta cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de data cand se dore?te plecarea sau trimiterea in concediu.
Ori, reclamanta nu a respectat aceste dispozitii legale.
Pe de alta parte, se observa ca reclamanta a inceput sa absenteze de la locul de munca incepand cu data de 22.06.2015, iar cererea de concediu a fost adresata paratei in data de 29.06.2016, iar pe de alta parte, reclamanta nu s-a aflat intr-o situatie de exceptie pentru a lipsi nemotivat de la serviciu, pentru ca mama acesteia a decedat la data de 24.05.2015, cu aproximativ o luna de zile inainte de primele absente nemotivate de la serviciu .
Fata de toate aceste considerente de fapt si de drept, tribunalul a constatat ca decizia de concediere a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale, astfel ca cererea de chemare in judecata a fost respinsa ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen legal si motivat contestatoarea R__ M_, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
Sustine ca, in fapt, reclamanta a aratat prin cererea de chemare in judecata ca la data de 31.08.2015, a fost emisa decizia de concediere nr. 24/31.08.2015 fata de aceasta, pe motiv ca aceasta ar fi absentat nemotivat de la serviciu in perioada 22.06.x15, desi a solicitat in mod legal aprobarea unui concediu, pentru motive personale grave si fiind plecata in Iran, pentru a se ocupa de inmormantarea mamei sale, nu i s-a aprobat concediul, mai mult, administratorii firmei, atat fostul sau sot, cat si semnatarul deciziei de concediere d-l. Poorsafar Ahmad au respins cererea acesteia de aprobare a concediului, au trimis raspunsul negativ pe e-mail-ul sau personal, stiind ca aceasta nu are acces la e-mail. Problemele personale grave ale salariatei reclamante au fost pe placul celor doi, pentru a hotari, fara dubiu concedierea sa, cand motivele pentru care a absentat erau foarte serioase si nici un angajator nu ar fi respins o astfel de cerere de concediu, cu atat mai mult cu cat nu salariata reclamanta nu a mai beneficiat de concediu, nici medical, nici de odihna de mai bine de 4 ani de zile .
Cu privire la cercetarea disciplinara, sustine ca a trimis cererea de concediu la data de 29.06.2015, intrucat mai intai trebuia sa se asigure ca dispune de banii necesari unei calatorii urgente cu avionul pana in Iran, fiind convinsa ca daca ar fi cerut salariul in avans sau banii pe concediu, nu ar fi primit nimic si ar fi fost impiedicata, prin diverse mijloace sa paraseasca tara. In nenumarate randuri a solicitat iesirea sa din aceasta firma, cu atat mai mult cu cat in urma comportamentului fostului sau sot, Nikou Sohbat Rahimi Saed Reza, atat fata de aceasta, cat si de copiii lor, a fost nevoita sa solicite un Ordin de protectie, potrivit sentintei nr. 1663/18.03.2015, pronuntata de Judecatoria B_, ramasa definitiva prin respingerea apelului de catre Tribunalul I__ la data de 08.06.2015, potrivit Deciziei nr. 2049/2015.
A fost convocata la cercetare disciplinara si s-a intocmit Raportul de cercetare disciplinara prealabila la data de 03.08.2015, in urma incheierii Procesului-verbal de audiere nr. 23/03.08.2015, prin care s-a stabilit desfacerea contractului individual de munca incheiat pe perioada nedeterminata, inregistrat la ITM sub nr. x/18.03.2009.
Aplicarea dispozitiilor art. 61 lit. "a" din Codul muncii: "in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara;" coroborat cu art. 62 alin.2 din Codul muncii, cu rea-credinta fata de reclamanta, raportat la imprejurarile cauzei, respectiv necesitatea obtinerii unui ordin de protectie pentru sine si copiii sai, este un abuz si o hartuire, cu atat mai mult, cu cat s-a retinut chiar in cuprinsul deciziei de concediere, ca pana la acel moment nu a mai avut vreo alta abatere disciplinara, patrimoniala si/sau penala.
Considera ca dispozitiile art. 251 alin. 4 Codul muncii, potrivit cu care: "in cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un avocat [...].", nu au fost aplicate, intrucat ar fi trebuit, cu respectarea dreptului la aparare, care este valabil in toate spetele, indiferent de natura lor (civila, penala, administrativa, disciplinara), sa i se acorde un termen, pentru a putea depune documentele pe care le-a invocat in cursul cercetarii disciplinare, respectiv si sa se amane cercetarea disciplinara, pentru a se putea lua o decizie corecta, dar si pentru a se putea aplica sanctiunea disciplinara pertinenta, in functie de datele situatiei, imprejurari si presupusa sa vinovatie.
Considera ca dreptul la aparare i-a fost grav si iremediabil incalcat, cu atat mai mult cu cat pusa in fata faptului implinit, trebuie sa intretina doi copii minori, fara a avea alte mijloace de existenta. Astfel considera ca trebuie sa se aiba in vedere si solicitarea din iunie 2015, prin care le-a cerut sa primeasca, prin cesiune cu titlu oneros, partile sociale pe care le detine, pentru a putea incheia situatia in mod onorabil si pentru a putea sa isi ingrijeasca cei doi copii. Concedierea pe care au dispus-o a fost si este doar o masura de a o forta sa le dau partea sa din firma, cu titlu gratuit si sa raman intr-o situatia pecuniara cat mai precara, pentru ca fostul meu sot, la finalul ordinului de protectie, emis pe 6 luni, respectiv septembrie 2015, o data cu finalizarea dosarului de divort inregistrat sub nr. x, pe rolul Judecatoriei B_, sa poata invoca lipsa mijloacelor materiale in privinta mea si sa ii fie incredintati lui copiii.
Sustine apelanta ca, in motivarea sentintei apelate se poate observa faptul ca, nu au fost respectate drepturile salariatei reclamante, mai mult decat atat nu s-a acordat atentie inscrisurilor depuse. Asa cum a precizat are calitatea de asociat al __, iar la data emiterii deciziei de concediere era administrator, situatie in care considera ca decizia de concediere este nula.
In consecinta, solicita admiterea apelului, casarea sentintei apelate, in sensul admiterii ccontestatiei impotriva Deciziei de concediere nr. 24/31.08.2015, emisa la data de 31.08.2015, prin care s-a desfacut unilateral contractul individual de munca al apelantei, in baza art. 268 alin. 1, lit."a" Codul muncii coroborat cu art. 269 Codul muncii si cu art. 95 alin.1 din Codul de procedura civila, solicitarea de a anula decizia de concediere si pe cale de consecinta, raportat la faptul ca nu i-a fost aprobata cererea de concediu, desi o formulase, avand motive intemeiate, respectiv decesul mamei sale, pentru a solicita o perioada de concediu, interval in care sa se ocupa de datinile aferente religiei de care apartine, i s-a aplicat sanctiunea cea mai aspra din cele prevazute de art. 248, respectiv art. 248 alin. 1, lit. "e" Codul muncii, solicita anularea deciziei de concediere nr. 24/31.08.2015 pentru incalcarea dispozitiilor legale, pe motiv ca este abuziva avand in vedere statutul sau in aceasta firma, precum si faptul ca este asociat al firmei cu un procent de 25%, respectiv aceasta decizie de concediere reprezinta doar o aversiune a fostului sau so?, asociat cu 25% in cadrul aceleiasi firme, Nikou Sohbat Rahimi Saed Reza; reintegrarea in functia detinuta anterior concedierii; obligarea la plata unei despagubiri egale cu drepturile salariale majorate si a tuturor drepturilor salariale, indexate si actualizate, care i se cuvin pana la reintegrarea efectiva detinuta anterior concedierii conform art. 80 Codul muncii; obligarea la plata cheltuielilor de judecata .
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin raportare la criticile formulate in apel, in conformitate cu prevederile art.477 alin.(1) din Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Prin decizia de concediere nr.24/31.08.2015, emisa de intimata S.C. Marhalls C__ S.R.L., s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al apelantei-reclamante R__ M_ in temeiul dispozitiilor art.61 lit.a), art.247 si art.248 alin.(1) lit.e) din Codul Muncii.
In concret, in cadrul deciziei ce formeaza obiect de analiza in cadrul prezentei proceduri judiciare se invedereaza drept temei faptic al desfacerii contractului de munca al apelantei imprejurarea absentei nemotivate a acesteia de la locul de munca in perioada cuprinsa intre 22.06.x15.
In legatura cu aspectele consemnate in decizia de concediere, Curtea noteaza ca la dosarul cauzei, fila 44 dosar fond, a fost depusa cererea de concediu formulata de apelanta R__ M_ pentru intervalul 22.06-22.07.2015. Cererea in cauza poarta nr. de inregistrare nr.18/30.06.2015, este semnata de apelanta si este vizata negativ de Poorsafar Ahmad. Din certificatul constatator eliberat de Oficiul national al Registrului comertului de pe langa Tribunalul I__, filele 29-35 dosar fond, rezulta ca persoana ce a vizat negativ cererea de concediu formulata de apelanta este unul dintre cei trei asociati persoane fizice ai societatii intimate, alaturi de Nikou Sohbat Rahimi Saeid Reza si de apelanta R__ M_.
Astfel, Curtea retine ca cerere de concediu susmentionata este formulata partial retroactiv si este vizata negativ de asociatul indicat, ce a mentionat simplu faptul ca nu este de acord . Nicio explicatie suplimentara nu a fost oferita pentru refuzul acordarii concediului solicitat de fosta salariata R__ M_, nici in cadrul altor inscrisuri intocmite la momentul respectiv, nici in cadrul prezentei proceduri judiciare.
Din actele dosarului, coroborate cu sustinerile apelantei, necontestate de reprezentantii societatii intimate, Curtea retine, de asemenea, ca in intervalul indicat in cererea de concediu formulata de apelanta, respectiv in intervalul 22.06-22.07.2015, aceasta din urma s-a deplasat in Iran pentru a putea participa la ceremoniile religioase prilejuite de moartea mamei sale.
Trecand peste pretinsele conflicte personale invocate de apelanta in legatura cu unul din ceilalti doi asociati ai societatii intimate, ce nu formeaza obiectul analizei prezentei cauze, Curtea constata ca, in conformitate cu dispozitiile art.144 alin. (1) din Codul Muncii, dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor. In acord cu alin. (2) al aceluiasi articol, dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.
De asemenea, in conformitate cu prevederile art.148 alin.(1) din Codul Muncii, efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, pentru programarile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile individuale. Programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator.
Aceasta din urma conditie sinand de planificarea concediilor de odihna nu a fost indeplinita in cauza. Societatea-intimata nu avea intocmita o planificare a concediilor de odihna pentru anul 2015, apelanta invederand ca acest lucru nici nu era uzual in raporturile dintre cei trei asociati, toti cetateni iranieni.
Pe cale de consecinta, Curtea constata ca abaterea disciplinara ce i se imputa apelantei-reclamante, desi reala, intrucat aceasta nu a formulat cererea anterior plecarii sale in concediu sau, daca aprecia ca nu era uzual intre asociati o astfel de cerere, nu i-a informat pe ceilalti doi asociati anterior plecarii sale din tara pentru o perioada mai indelungata de timp, prezinta, totusi, un grad scazut de gravitate prin raportare la circumstantele in care a fost savarsita.
Astfel, Curtea retine ca, pe de-o parte, societatea-intimata nu a negat faptul ca in cursul anului 2015 apelanta-reclamanta ar fi avut dreptul la numarul de zile de concediu de odihna solicitate prin cererea aflata la fila 44 a dosarului de fond, iar, pe de alta parte, nu a justificat in vreo modalitate motivul refuzului exprimat cu privire la acordarea concediului de odihna apelantei-salariate. Totodata, este adevarat, apelanta a formulat cererea de acordare a concediului dupa un numar de 8 zile de absenta din cadrul societatii, absenta ce poate fi considerata una nejustificata.
In acest context, Curtea retine ca, in cauza, devin aplicabile dispozitiile art.250 din Codul Muncii, in conformitate cu care, angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de catre salariat, avand in vedere urmatoarele: a) imprejurarile in care fapta a fost savarsita; b) gradul de vinovatie a salariatului; consecintele abaterii disciplinare; d) comportarea generala in serviciu a salariatului; e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.
De asemenea, relevante in cauza devin si statuarile expuse de Inalta Curte de Casatie si Justitie in cadrul Recursului in Interesul Legii nr.11/2013, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr.460/25.07.2013, in conformitate cu care in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 252 alin. (5) raportat la art. 250 din Codul Muncii, instanta competenta sa solutioneze contestatia salariatului impotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, constatand ca aceasta este gresit individualizata, o poate inlocui cu o alta sanctiune disciplinara.
Concluzionand asupra cauzei civile deduse judecatii si retinand argumentele expuse in cele ce preced, in mod special caracterul lipsit de o gravitate deosebita al faptei de natura disciplinara ce i se imputa apelantei-reclamante prin decizia examinata in cadrul prezentei proceduri, Curtea va admite in parte cererea de chemare in judecata, va anula in parte decizia de concediere nr.24/31.03.2015, emisa de societatea parat, pe care o va inlocui cu sanctiunea disciplinara de reducere a salariului de baza al reclamantei cu 5% pe durata de o luna de zile .
De asemenea, va dispune integrarea reclamantei in postul detinut anterior concedierii si va obliga societatea intimata la plata catre apelanta-reclamanta a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, incepand cu data concedierii sale si pana la data reintegrarii efective, din care va fi scazut, bineinteles, contravaloarea procentului de 5% din salariu conform celor statuate de Curte .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta R__ M_, avand CNP x, domiciliata in oras Otopeni, __, Judetul I__, cu resedinta in Bucuresti, _, __, sector 2 si cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat ``P_ L__ D_`` cu sediul in Mun. C_, __, _, __, impotriva sentintei civile nr. 2379 din data de 29.09.2016, pronuntata de Tribunalul I__ - Sectia Civila, in dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimata __, avand CUI x, cu sediul social in Comuna Afumati, _ Dreapta nr. 68, judet I__.
Schimba in parte sentinta civila atacata.
Admite in parte cererea de chemare in judecata .
Anuleaza in parte decizia de concediere nr.24/31.03.2015 emisa de societatea parat, pe care o inlocuieste cu sanctiunea disciplinara de reducere a salariului de baza al reclamantei cu 5% pe durata de o luna de zile .
Dispune integrarea reclamantei in postul detinut anterior concedierii si obliga societatea parata la plata catre reclamanta a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, incepand cu data concedierii sale si pana la data reintegrarii efective.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei civile apelate.
Definitiva.