Apararea dreptului de administrare

Autoritatea locala a administratiei publice, titulara a dreptului de administrare a unui teren, proprietate publica a statului, are actiune, conform art.1 din Legea nr.29/1990, pentru anularea certificatului de atestare a proprietatii, emis in beneficiul unei regii autonome in baza Hotararii Guvernului nr.834/1991.

-----------

Orasul Ocnele Mari, reprezentat prin primar, a chemat in judecata Ministerul Industriei si Resurselor si Societatea Nationala a Sarii – Sucursala E.M.Ramnicu Valcea, pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr.4404 din 14 octombrie 1998, recunoasterea dreptului sau de proprietate asupra terenului in suprafata de 35.190 mp situat in intravilanul orasului si obligarea paratilor la repararea pagubei cauzata prin nefolosirea terenului respectiv.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca actul administrativ contestat este nelegal deoarece vizeaza un teren al sau, proprietate privata, cu privire la care Ministerul Industriei si Resurselor nu putea sa decida, iar discutiile de principiu avute cu Societatea Nationala a Sarii – Sucursala E.M. Ramnicu Valcea, privitoare la o eventuala concesionare, nu justifica acordarea certificatului de atestare conform H.G. nr.834/1991.
Curtea de Apel Pitesti, Sectia comerciala si de contencios administrativ, prin sentinta nr.188 din 5 decembrie 2001, a admis in parte actiunea in sensul ca a anulat actul administrativ atacat numai pentru suprafata de 28.390 mp, retinand ca acesta s-a aflat din anul 1963 in administrarea reclamantului care, ulterior, „in temeiul art.4 din H.G. nr.834/1991, republicata, (. . . ) a trecut in proprietatea privata a acestuia”.
Sucursala E.M.Ramnicu Valcea a declarat recurs sustinand ca hotararea este netemeinica si nelegala intrucat instanta care a pronuntat-o a retinut, nejustificat, existenta dreptului vatamat in favoarea reclamantului. Acesta, in opinia recurentei, nu a dobandit proprietatea asupra terenului in discutie prin simpla pastrare; dimpotriva, in anul 1991 cand a acceptat efectuarea de investitii, reclamantul a pierdut si posesia terenului, care a trecut asupra investitorului.
Recursul este nefondat.
Prin Ordinul nr.870 din 31 octombrie 1963 emis de ministrul Transporturilor si Telecomunicatiilor, in baza Decretului nr.409/1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor proprietatea statului, s-a transmis in administrarea fostului Sfat popular Ocnele Mari suprafata de 113.700 mp teren cu constructiile aferente.
Din acest teren, expertul tehnic a constatat ca o suprafata de 28.390 mp, identificata in schita anexa la raportul de expertiza, se regaseste in suprafata celor 35.190 mp ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis in favoarea Societatii Nationale a Sarii SA – E.M. Ramnicu Valcea.
Pe aceasta suprafata, care nu s-a aflat in administrarea recurentei parate la data transformarii sale in regie autonoma, regia a construit salina – sediul administrativ – in baza acordului de principiu pentru concesionarea terenului pentru 100 de ani.
Cu alte cuvinte, din terenul incredintat, potrivit legii, autoritatii locale, o parte a fost afectata cu acordul respectivei autoritati de investitia unei persoane de drept privat si, apoi, trecuta in proprietatea acesteia.
Dreptul de administrare este un drept prevazut de lege, in primul rand, de Constitutie (art.135 alin.5); el este un drept real, este opozabil erga omnes, in raporturile de drept civil.
Titularul dreptului de administrare poate sa posede, sa foloseasca bunul si sa dispuna de a acesta, in conditiile in care i-a fost dat in administrare, asa incat trebuie sa aibe la dispozitie si mijloacele legale necesare pentru apararea acestui drept .
Intre mijloacele de aparare sunt actiunile posesorii si actiunea in revendicare; atunci cand dreptul de administrare este vatamat printr.un act administrativ, titularul are actiunea in anulare intemeiata pe dispozitiile art.1 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ.
In cauza, dreptul de administrare al reclamantului asupra terenului in litigiu, chiar daca nu s-a convertit in drept de proprietate, cum evoca recurenta, legitimeaza actiunea in contencios administrativ a reclamantului, intrucat acesta s-a considerat vatamat, prin actul administrativ atacat, in dreptul sau de administrare, recunoscut de lege.
Pe de alta parte, in mod corect prima instanta a constatat ca parata-recurenta, la data transformarii sale in regie autonoma, nu avea in administrare suprafata de 28.390 mp si, prin urmare, conditiile cerute de art.1 din H.G. nr.834/1991 pentru emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu sunt indeplinite.
Asa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.