Repartitia sprijinului pentru venituri acordat fermierilor din noile state membre ar trebui reanalizata

Curtea subliniaza necesitatea unei reforme pentru a asigura utilizarea sprijinului pentru venituri in beneficiul fermierilor activi care efectueaza activitati agricole precise, cu caracter regulat. In special, entitatile publice care doar gestioneaza terenuri aflate in proprietatea statului si care nu sunt angajate in activitati agricole ar trebui excluse de la sprijinul acordat de UE pentru exploatatiile agricole. De asemenea, nu ar trebui sa se efectueze plati pentru parcele neutilizate sau pentru terenuri destinate in principal unor activitati cu caracter neagricol.

Schema de plata unica pe suprafata (Single Area Payment Scheme - SAPS) a fost conceputa cu scopul de a permite statelor membre care au aderat la UE in 2004 si in 2007 sa sprijine veniturile fermierilor. In prezent, schema este aplicata in zece state membre ale UE, iar cheltuielile aferente s-au ridicat la 5 miliarde de euro in 2011. Raportul Curtii este axat pe beneficiarii politicii, pe aspectul privind eligibilitatea terenurilor si pe contributia acestei scheme la indeplinirea obiectivului de sprijinire a veniturilor fermierilor.

Concluzia generala a auditului a fost ca implementarea schemei a generat o serie de elemente discutabile, dupa cum urmeaza:

• definitia beneficiarilor schemei este inadecvata, deoarece permite acordarea de sprijin unor beneficiari care nu desfasoara nicio activitate agricola sau care desfasoara doar activitati agricole neglijabile. Printre acesti beneficiari se afla, de exemplu, societati imobiliare, aeroporturi, asociatii de vanatori, cluburi de pescuit sau cluburi de schi;


• in plus, in unele dintre tarile vizate, ajutorul SAPS a fost platit in mod legal unor entitati publice (venind astfel in sprijinul veniturilor acestora) care doar gestioneaza terenuri aflate in proprietatea statului, fara sa fie angajate in activitati agricole. In Ungaria, statul este cel mai mare beneficiar de plati in cadrul SAPS (14 milioane de euro in 2010 pentru 82 000 ha de terenuri);


• statele membre nu au identificat in mod fiabil suprafata totala agricola eligibila pentru sprijinul SAPS, aceasta suprafata fiind insa acceptata de Comisie. Acest lucru a influentat cuantumul ajutorului per hectar care s-a platit fiecarui fermier in parte si care a fost, uneori, mai mare sau mai mic decat ar fi trebuit sa fie. Unele tari au revizuit suprafetele agricole totale fara o justificare corespunzatoare. Aceasta a permis statelor membre in cauza sa utilizeze in integralitate pachetele lor financiare anuale;


• in ciuda eforturilor depuse de statele membre vizate, s-a platit ajutor pentru parcele pe care nu se desfasura nicio activitate agricola;


• in modul in care este conceput SAPS se regasesc inerent elemente contradictorii, in sensul ca, pe de o parte, SAPS are rolul de a sprijini veniturile fermierilor la nivel individual si, pe de alta parte, repartitia sprijinului SAPS catre exploatatiile agricole este bazata pe suprafata parcelelor de teren aflate la dispozitia fermierilor;


• de sprijinul SAPS beneficiaza in principal fermele de mari dimensiuni: per ansamblu, 0,2 % din beneficiari au incasat, in total, 24 % din fondurile platite (fiecare dintre acesti fermieri primind o suma de peste 100 000 de euro);


• in fine, chiar daca SAPS a fost conceput ca un sistem tranzitoriu, majoritatea statelor membre nu s-au pregatit pentru introducerea (prevazuta a avea loc in 2014) a sistemului (bazat pe drepturi la plata) care este deja instituit in statele membre UE-15. Acest lucru poate avea drept rezultat, in viitor, intarzieri semnificative in efectuarea platilor catre fermieri.

Curtea recomanda o politica mai bine directionata si orientata spre rezultate, prin care sprijinul pentru veniturile fermierilor sa fie utilizat in beneficiul fermierilor activi care efectueaza activitati agricole precise, cu caracter regulat si prin care entitatile publice sa fie excluse de la sprijinul SAPS. Eligibilitatea pentru sprijin a terenurilor ar trebui definita mai clar si ar trebui limitata la parcelele pe care trebuie sa se efectueze activitati agricole precise, cu caracter regulat. Ar trebui sa se aiba in vedere obtinerea unei repartitii mai echilibrate intre fermieri a sprijinului, de exemplu prin stabilirea de limite maxime pentru platile individuale de valori ridicate sau prin luarea in considerare a circumstantelor individuale ale exploatatiilor din diferitele regiuni . Comisia ar trebui sa abordeze deficientele structurale din sectorul agricol si ar trebui sa sprijine in mod activ statele membre si sa monitorizeze mai indeaproape pregatirile lor vizand introducerea unei scheme viitoare bazate pe drepturi la plata .

Propunerile legislative ale Comisiei pentru politica agricola comuna de dupa 2013 nu trateaza decat partial observatiile formulate de Curte (Avizul nr. 1/2012 al Curtii de Conturi Europene referitor la o serie de propuneri de regulamente privind politica agricola comuna pentru perioada 2014-2020). La dezbaterea si adoptarea acestor propuneri, Parlamentul si Consiliul ar putea sa analizeze posibilitatea de a proceda la o revizuire a acestora luand in considerare recomandarile formulate de Curte .