Plata efectuata din eroare de catre o persoana pentru o datorie inexistenta sau de care nu era tinuta sa raspunda, avand ca urmare obligatia beneficiarului de a restitui cee ce a primit in mod necuvenit.
Plata nedatorata constituie una din modalitatile de realizare a imbogatirii fara justa cauza. Intinderea obligatiei de restituire veriaza dupa cum beneficiarul platii nedatorate a fost la data efectuarii ei de buna-credinta sau de rea-credinta. Cel care a primit plata necuvenita cu buna-credinta este tinut la restituire numai in masura in care s-a imbogatit, deci va restitui lucrul cert sau lucrurile generice ori suma de bani fara dobanzi; daca lucrul cert a pierit fara culpa sa, el este liberat de orice obligatie, iar daca l-a instrainat, el ramane obligat la restituirea pretului incasat; in toate cazurile, pastreaza fructele dobandite inainte de a afla ca plata nu este datorata. Beneficiarul de rea-credinta restituie sumele primite, inclusive dobanzile care curg din ziua platii; de asemenea el restituie lucrurile sau contravaloarea celor care au pierit sau au fost instrainate, chiar daca aceasta este superioara pretului incasat, precum si fructele culese; el este liberat numai daca dovedeste ca lucrul ar fi pierit chiar daca ramanea la cel care a efectuat plata necuvenita. Persoana incadrata in munca care a incasat o suma nedatorata este obligata sa restituie acea suma; de asemenea daca a primit bunuri ce nu I se datorau si care nu mai pot fi restituite in natura sau I-au fost prestate servicii la care nu era indreptatita, ea este obligata sa plateasca contravaloarea lor. Obligatia de restituire ce revine persoanei incadrate opereaza timp de un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de cand a beneficiat de serviciile nedatorate si poate fi stabilita prin decizie de imputare sau angajament de plata.
