Curtea Constitutionala a Romaniei a declarat neconstitutionala sintagma "ori altor asemenea interese ale tarii", cuprinsa in dispozitiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991.
Dispozitia criticata stabileste ca ``subminarea, sabotajul sau orice alte actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani sau pot aduce atingere capacitatii de aparare ori altor asemenea interese ale tarii, precum si actele de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a structurilor necesare bunei desfasurari a vietii social-economice sau apararii nationale`` constituie amenintari la adresa securitatii nationale a Romaniei. Prin urmare, conform prevederilor legii nr. 51/1991, orice fapta de natura a se incadra in descrierea anterioara da dreptul organelor cu atributii in domeniul securitatii nationale sa efectueze activitati specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale ale omului desfasurate cu respectarea prevederilor legale.
Argumentul de neconstitutionalitate retinut a fost dat de faptul ca sfera de cuprindere a sintagmei "altor asemenea interese ale tarii" ramane la libera apreciere a organului abilitat sa aplice legea, fara a putea fi circumstantiata de destinatarul normei. Astfel, nu se mai poate determina limita de aplicare a dispozitiei de lege criticate. In acest mod, limitele de aplicare a dispozitiei de lege criticate nu mai pot fi cunoscute de destinatarii normei, care, astfel, nu isi pot corecta conduita si nu pot fi capabili sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat. Asadar, Curtea constata ca dispozitiile criticate nu instituie reguli clare pentru a oferi cetatenilor o indicatie adecvata cu privire la circumstantele si conditiile in care organele cu atributii in domeniul securitatii nationale sunt imputernicite sa recurga la masura supravegherii tehnice.
Avand in vedere aceste aspecte si caracterul intruziv al activitatilor specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului, Curtea constata ca este obligatoriu ca acestea sa se realizeze intr-un cadru normativ clar, precis si previzibil, atat pentru persoana supusa acestei masuri, cat si pentru organele de urmarire penala si pentru instantele de judecata . In caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea incalcarii intr-un mod aleatoriu/abuziv a drepturilor fundamentale, esentiale intr-un stat de drept, privind viata intima, familiala si privata si secretul corespondentei. Este indeobste recunoscut ca aceste drepturi nu sunt absolute, insa limitarea lor trebuie sa se faca cu respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, iar gradul de precizie a termenilor si notiunilor folosite trebuie sa fie unul ridicat, data fiind natura masurilor intruzive reglementate.
Prin aceeasi decizie Curtea a respins ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale argumentand ca fiind sesizata cu o critica identica referitoare la aceleasi dispozitii de lege, a respins exceptia de neconstitutionalitate ca inadmisibila, de exemplu, prin Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017 si Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017. In cadrul acestor Decizii Curtea a retinut caautorii exceptiilor nu formulau veritabile critici de neconstitutionalitate cu privire la aceste dispozitii ci erau nemultumiti, in realitate, de modul de interpretare si aplicare de catre instanta de judecata a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51 din 16 februarie 2016, respectiv a normelor de procedura penala ce reglementeaza regimul nulitatii relative. Or, Curtea a statuat in jurisprudenta sa ca nu este competenta sa se pronunte cu privire la aspectele ce tin de aplicarea legii .
CCR: Convertirea dreptului de folosinta in drept de proprietate in cazul cetatenilor straini si apatrizilor 17 Jun 2020 | 895
[CUM A FOST] UpDate Work (IV): Reorganizarea activitatii angajatorilor impusa de criza CoVID-19 29 Apr 2020 | 1448
Un alt Cod administrativ al Romaniei a fost propus in Senat pentru dezbatere 02 Nov 2019 | 1099
CCR: decontarea cheltuielilor de transport pentru elevi "pe baza de abonament" - neconstitutionala 19 Oct 2019 | 518
CCR: dispozitiile art. 62 alin. (1) si (3) din Legea notarilor publici (in forma anterioara) sunt neconstitutionale 09 Oct 2019 | 853
CCR: reluarea cauzei din faza judecatii in prima instanta ca urmare a redeschiderii procesului penal pentru persoanele condamnate judecate in lipsa - neconstitutionala 09 Oct 2019 | 516
Dobandirea calitatii de notar public de catre judecatorii Curtii Constitutionale. Studiu de caz Sursa: Dobre Ion
Discriminarea, victimizarea si hartuirea la locul de munca. Modificarile si completarile aduse Codului muncii prin Legea 151/2020 Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
Legalitatea sanctiunilor contraventionale/amenzilor aplicate pe durata starii de urgenta, conform OUG 1/1999 Sursa: avocat Gales Iulian | MCP Cabinet avocati
Incidenta Deciziei CCR nr. 279/2015 asupra contractelor de munca suspendate la data pronuntarii. Neretroactivitate si neconstitutionalitate Sursa: Irina Maria Diculescu
Cuantificarea prejudiciilor materiale si morale in cazul accidentelor de munca Pronuntaţă de: Judecatoria Sectorul 3 Bucuresti - Sentinta Penala nr. 358 din 25.04.2019
Perioada serviciului de permanenta al procurorilor fara prestarea activitatii nu constituie timp de lucru Pronuntaţă de: Tribunalul Valcea - Sentinta Civila nr. 867 din 24.09.2020.
Valabilitatea actelor aditionale de majorare a salariului nesemnate de salariat Pronuntaţă de: Curtea de Apel Timisoara - Decizia nr. 641 din 01.07.2019
Refuzul angajatorului de aproba cererea de concediu fara plata. Concediere ca urmare a neindeplinirii atributiilor Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti - Sentinta civila nr. 4839 din data de 01.10.2020