Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice a fost modificata

Potrivit noilor reglementari, pacientii cu afectiuni psihice au dreptul de a desemna un reprezentant conventional, o persoana cu capacitate deplina de exercitiu, care sa ii asiste sau sa ii reprezinte pe durata tratamentului medical.
In premiera, organizatiile non-guvernamentale au primit dreptul de a avea acces in toate unitatile de psihiatrie

A fost reglementata si procedura de internare nevoluntara, prin scurtarea termenelor de internare si modificarea prevederilor legale in acest sens

Noua prevedere legislativa nu modifica reglementarile conform carora bolnavii psihici monitorizati prin sistemul de asistenta ambulatorie beneficiaza, pe langa asistenta medicala gratuita, de medicamente,care vor fi suportatedin Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate.

In sedinta de Guvern, s-a aprobat modificarea Legii privind sanatatea mintala si protectia persoanelor cu tulburari psihice, astfel incat sa poata fi prevenite situatiile limita sau chiar tragice, uneori, in care sunt implicate persoanele cu tulburari psihice.

Pacientii cu afectiuni psihice au dreptul de a desemna, ca reprezentant conventional, o persoana cu capacitate deplina de exercitiu, care sa ii asiste sau sa ii reprezinte pe durata tratamentului medical.

Personalul medical este obligat sa informeze persoana prevazuta cu privire la acest drept si sa ii puna la dispozitie o conventie-model pentru desemnarea reprezentantului conventional.

Reprezentarea conventionala se realizeaza numai dupa incheierea in forma scrisa a conventiei-model, cu respectarea urmatoarelor conditii:

a) o persoana poate avea in acelasi timp un singur reprezentant conventional;

b) reprezentarea conventionala este limitata numai cu privire la asistarea sau reprezentarea persoanei in ceea ce priveste internarea si tratamentul medical, inclusiv drepturile acesteia pe durata tratamentului;

c) reprezentarea poate fi numai cu titlu gratuit;

d) conventia-model trebuie sa fie semnata atat de catre pacient, cat si de catre reprezentantul conventional;

e) este necesara prezenta unui martor, atestata prin semnarea conventiei-model si de catre acesta;martor nu poate fi o persoana din personalul medical al unitatii psihiatrice;

f) conventia-model trebuie sa cuprinda declaratia expresa a celui reprezentat referitoare la imputernicirea data reprezentantului conventional de a decide cu privire la aplicarea tratamentului prin electrosocuri.

Reprezentantul conventional are urmatoarele drepturi si obligatii:

a) de a asista pacientul in relatiile cu unitatea medicala, cu institutiile publice sau cu orice alte persoane numai in legatura cu internarea si tratamentul medical, inclusiv drepturile acesteia pe durata tratamentului si numai pentru perioada in care pacientul nu are dificultati in a aprecia implicatiile unei decizii asupra ei;

b) de a reprezenta interesele pacientului pe langa conducerea spitalului de psihiatrie, precum si in fata organelor judiciare, dupa caz, numai in legatura cu internarea si tratamentul medical, inclusiv drepturile acesteia pe durata tratamentului si numai pentru perioada in care persoana reprezentata are dificultati in a aprecia implicatiile unei decizii asupra ei;

c) de a fi informat cu privire la asistenta medicala acordata pacientului.

Pacientul sau reprezentantul conventional poate denunta oricand, in mod unilateral, conventia de reprezentare . Un nou reprezentant conventional poate fi numit cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.

Existenta unui reprezentant legal sau conventional nu inlatura obligatia serviciului de sanatate mintala de a informa pacientul cu privire la drepturile si obligatiile sale.

In cazul in care persoana internata a fost declarata ca fiind lipsita de capacitate deplina de exercitiu, aceasta va beneficia de sprijinul reprezentantului legal, desemnat potrivit dispozitiilor legale.

In cazul in care pacientul nu are un reprezentant legal ori nu a desemnat un reprezentant conventional din cauza lipsei capacitatii psihice, unitatea sanitara este obligata sa sesizeze, de indata, autoritatea tutelara sau, in cazul minorilor, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului din unitatea administrativ-teritoriala in care pacientul isi are domiciliul sau resedinta ori in cazul in care acestea nu sunt cunoscute, pe cele in a caror circumscriptie teritoriala se afla unitatea medicala, in vederea instituirii masurilor de ocrotire.

Prin prezentul act normativ se reglementeaza si intreaga procedura privind internarea nevoluntara.

A. Persoanele care pot solicitainternarea nevoluntara sunt:

a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are in ingrijire aceasta persoana;

b) familia persoanei;

c) reprezentantii serviciilor abilitate ale administratiei publice locale;

d) reprezentantii politiei, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum si procurorul

e) instanta de judecata civila, ori de cate ori apreciaza ca starea sanatatii mintale a unei persoane aflate in cursul judecatii ar putea necesita internare nevoluntara

B. Medicul psihiatru, dupa evaluarea starii de sanatate mintala a persoanei aduse, in termen de cel mult 24 de ore de la evaluare, trimite documentatia necesara propunerii de internare nevoluntara unei comisii, alcatuita din 3 membrii numiti de managerul spitalului, si anume: 2 psihiatri si un medic de alta specialitate sau un reprezentat al societatii civile.

C. Comisia analizeaza propunerea in termen de 48 de ore de la primirea acesteia

Daca decizia comisiei este de internare nevoluntara, aceasta va fi inaintata de catrecomisie,in termen de 24 de ore, judecatoriei in a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara, cu propunerea de confirmare a acesteia.

D.Judecarea se va face in regim de urgenta, in camera de consiliu .

Instanta hotaraste, dupa caz, confirmarea sau incetarea internarii medicale nevoluntare.

In cazul unor situatii de urgenta, daca medicul psihiatru, dupa evaluarea starii de sanatate mintala considera necesara internarea unei persoane, o poate dispune chiar fara acordul pacientului. In aceasta situatie, medicul trebuie sa informeze reprezentantul legal sau conventional al pacientului sau, dupa caz, autoritatea tutelara, precum si comisia special constituita de catre managerul spitalului. Comisia analizeaza si poate confirma sau revizui, in 24 de ore, decizia internarii nevoluntare. In cazul in care comisia confirma decizia de internare nevoluntara, va fi urmata procedura explicata anterior.

Proiectul de lege, adoptat de Guvern, va fi transmis spre dezbatere si adoptare Parlamentului.