Ministerul Afacerilor Externe, prin Directia Agent Guvernamental, a luat nota de hotararea Curtii Europeane a Drepturilor Omului (CEDO) s-a pronuntat in cauza Georgel si Georgeta Stoicescu impotriva Romaniei, constatand incalcarea art. 8 si 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care garanteaza dreptul la viata privata si dreptul la un proces echitabil.

In fapt, Curtea de la Strasbourg a retinut ca la data de 24 octombrie 2000, reclamanta Georgeta Stoicescu, a fost atacata, muscata si aruncata la pamant de 7 caini comunitari, in fata casei sale din cartierul Pajura, Bucuresti. In urma atacului, reclamanta a fost ranita la cap si picior (femur fracturat). Dupa atacul suferit, starea de sanatate a reclamantei s-a deteriorat, astfel incat la 4 iunie 2003 ea a fost incadrata in categoria persoanelor cu handicap. Instanta europeana a subliniat, de asemenea, ca reclamanta a inceput sa sufere de amnezie, dureri de umeri si picioare si sa prezinte dificultati in ceea ce priveste alimentatia. S-a aratat ca reclamanta traia intr-o stare continua de anxietate si n-a mai parasit domiciliul de teama unui alt atac.

Raportat la starea de fapt din speta, CEDO a retinut ca, potrivit relatarilor mass-media, la momentul incidentului, numarul cainilor comunitari era deja o problema veche, semnalata inca din anii 1990. De asemenea, potrivit aceleiasi surse, in anul 2000 numarul cainilor din Bucuresti se ridica la 200.000.

Cu privire la incalcarea articolului 8 din Conventie, CEDO a retinut ca, in urma atacului cainilor comunitari si a consecintelor sale, reclamanta a suferit, in mod incontestabil, atat din punct de vedere fizic cat si psihic. Instanta europeana a observat ca autoritatile nationale dispuneau la momentul incidentului de informatii abundente si detaliate cu privire la problema cainilor comunitari si a pericolului pe care acestia il reprezentau pentru populatie. Mai mult, s-a retinut ca, inca inainte de atacul suferit de reclamanta, exista o baza legala pentru crearea unei structuri specifice de supraveghere a cainilor comunitari, iar aceste reglementari in materie au fost de mai multe ori modificate, in principal in ceea ce priveste organizarea si controlul acestei structuri. S-a constatat ca in ciuda reglementarilor legale existente, problema cainilor comunitari nu s-a imbunatatit.

Subliniem ca CEDO a acceptat argumentul Guvernului Romaniei potrivit caruia responsabilitatea pentru problema cainilor comunitari revine si societatii civile. Sub acest aspect, s-a aratat ca nu trebuie sa se impuna autoritatilor o sarcina excesiva sau insuportabila in ceea ce priveste prioritatile si resursele.

Curtea a remarcat insa ca nu s-a mentionat nicio masura concreta pe care autoritatile ar fi luat-o la momentul respectiv in vederea solutionarii problemei cainilor comunitari si nu s-a demonstrat ca legislatia si practica din acest domeniu ar fi fost de natura sa acorde un remediu adecvat victimelor atacurilor cainilor comunitari.

Cu privire la situatia particulara a reclamantei, s-a aratat ca, in ciuda faptului ca printr-o hotarare nedefinitiva i s-a recunoscut dreptul la despagubire, aceasta nu si-a vazut satisfacut dreptul la repararea prejudiciului, instantele respingandu-i actiunea din motive procedurale.

In concluzie, CEDO a apreciat cu majoritate (6 contra 1) ca insuficienta masurilor luate de catre autoritati pentru a solutiona problema cainilor comunitari, combinata cu lipsa unui remediu efectiv pentru prejudiciul produs, conduc la incalcarea articolului 8 din Conventie .

In ceea ce priveste incalcarea articolului 6¹din Conventie, s-a constatat ca sarcina impusa reclamantei, de a identifica autoritatea responsabila cu supravegherea organismului competent in ceea ce priveste cainii comunitari, a fost disproportionata, in conditiile in care potrivit legislatiei interne consiliile municipale sunt insarcinate sa creeze structuri care sa gestioneze situatia cainilor comunitari si primariile sunt insarcinate cu punerea in aplicare a politicilor consiliilor municipale.

In consecinta, Curtea a considerat in unanimitate ca reclamanta nu a putut cere repararea prejudiciului pentru atacul suferit si a concluzionat ca nu a beneficiat de un drept de acces efectiv la un tribunal.

In temeiul articolului 41 din Conventie, Curtea a obligat statul roman sa plateasca reclamantei 9.000 EUR cu titlu de daune morale si 20 EUR pentru cheltuieli de judecata .

In opinia sa separata, Judecatorul Lopey Guerra a aratat ca, desi chestiunea cainilor comunitari reprezinta o problema serioasa, nu intra in competenta CEDO sa determine daca aceasta problema necesita o atentie preferentiala in raport de alte probleme. Dupa parerea sa, apartine autoritatilor nationale competenta de a stabili prioritatile in privinta alocarii eforturilor si resurselor, iar in speta, constatarea incalcarii articolului 6 din Conventie si acordarea satisfactiei echitabile ar fi reprezentat un remediu suficient pentru incalcarea drepturilor reclamantei.