Prezentarea intr-un local a unor emisiuni care cuprind meciuri de fotbal care contin opere protejate necesita autorizarea de catre autorul acestor opere

Football Association Premier League (denumita in continuare ``FAPL``) administreaza ``Premier League``, principalul campionat de fotbal profesionist din Anglia si comercializeaza drepturi de difuzare televizata a meciurilor din campionat. Aceasta acorda organismelor de radiodifuziune, printr-o procedura de licitatie deschisa, un drept exclusiv de difuzare in direct a meciurilor din ``Premier League`` pe o baza teritoriala. Cum baza teritoriala corespunde in general unui singur stat membru, telespectatorii nu pot urmari decat meciurile difuzate de organismele de radiodifuziune stabilite in statul membru in care acestia au resedinta.

Pentru a proteja o astfel de exclusivitate teritoriala si a impiedica publicul sa receptioneze transmisiunile in afara statului membru in cauza, fiecare organism de radiodifuziune se angajeaza, in contractul de licenta incheiat cu FALP, sa cripteze semnalul sau satelit si sa il transmita prin satelit, astfel criptat, numai abonatilor de pe teritoriul care i-a fost atribuit. In consecinta, contractul de licenta interzice organismelor de radiodifuziune sa furnizeze cartelele de decodor persoanelor care doresc sa urmareasca emisiunilor lor in afara statului membru pentru care este acordata licenta . Litigiile care se afla la originea prezentelor cauze vizeaza tentativele de a eluda aceasta exclusivitate. Astfel, anumite localuri au inceput sa utilizeze, in Regatul Unit, cartele de decodor straine, furnizate de un organism de radiodifuziune elen abonatilor care sunt stabiliti in Grecia, pentru a putea urmari meciurile din ``Premier League``. Acestia achizioneaza de la un distribuitor cartele si un decodor la preturi mai avantajoase decat cele solicitate de Sky, titularul drepturilor de difuzare in Regatul Unit.

Considerand ca astfel de activitati aduc atingere exclusivitatii drepturilor de difuzare televizata si valorii acestor drepturi, FALP incearca sa obtina incetarea acestora pe cale judiciara. Prima cauza (C-403/08) priveste o actiune civila a FALP impotriva localurilor care au prezentat meciuri din ``Premier League`` utilizand cartele de decodor elene si impotriva furnizorilor unor astfel de cartele de decodor catre localuri. A doua cauza (C-429/08) isi are originea intr-o actiune penala impotriva doamnei Karen Murphy, proprietara unui bar care prezenta meciuri din ``Premier League`` utilizand o cartela de decodor elena. In aceste doua cauze, High Court (Regatul Unit) a sesizat Curtea de Justitie cu mai multe intrebari preliminare privind interpretarea dreptului Uniunii.

Prin hotararea pronuntata azi, Curtea constata ca o legislatie nationala care interzice importul, vanzarea si utilizarea de cartele de decodor straine incalca libera prestare a serviciilor si nu poate fi justificata nici in raport cu obiectivul protectiei drepturilor de proprietate intelectuala, nici prin obiectivul incurajarii prezentei publicului pe stadioanele de fotbal.

In ceea ce priveste posibilitatea de a justifica aceasta restrictie in raport cu obiectivul protectiei drepturilor de proprietate intelectuala, Curtea arata ca FALP nu poate invoca un drept de autor asupra meciurilor din ``Premier League``, aceste evenimente sportive neputand fi considerate creatii intelectuale proprii unui autor si, prin urmare, ``opere`` in sensul dreptului de autor al Uniunii. In continuare, chiar in ipoteza in care dreptul national ar acorda o protectie comparabila evenimentelor sportive - fapt care ar fi in principiu compatibil cu dreptul Uniunii - o interdictie de a utiliza cartele de decodor straine ar depasi ceea ce este necesar pentru asigurarea unei remuneratii corespunzatoare a titularilor drepturilor respective.

In aceasta privinta, Curtea arata, pe de o parte, ca pentru a calcula o astfel de remuneratie corespunzatoare, este posibil sa se tina cont de audienta efectiva si potentiala atat in statul membru de emisie, cat si in orice alt stat membru in care sunt receptionate emisiunile si ca nu este astfel necesar sa se limiteze libera circulatie a serviciilor in cadrul Uniunii. Pe de alta parte, plata unui supliment de catre canalele de televiziune pentru a se asigura o exclusivitate teritoriala absoluta depaseste ceea ce este necesar pentru asigurarea unei remuneratii corespunzatoare a titularilor intrucat o astfel de practica poate conduce la existenta unor diferente de pret artificiale intre piete nationale impartite. Or, o astfel de impartire si o astfel de diferenta artificiala de pret sunt inconciliabile cu obiectivul esential al tratatului care consta in realizarea pietei interne.

Pentru motive similare, un sistem de licente exclusive este de asemenea contrar dreptului concurentei al Uniunii in cazul in care contractele de licenta interzic furnizarea unor cartele de decodor straine telespectatorilor care doresc sa urmareasca emisiunile in afara statului membru pentru care este acordata licenta .

In mod cert, dreptul concurentei al Uniunii nu se opune in principiu faptului ca un titular al unui drept sa poata acorda unui licentiat unic dreptul exclusiv de a difuza prin satelit, pe o perioada determinata, un obiect protejat numai din unul sau din mai multe state membre de emisie. Cu toate acestea, contractele de licenta nu trebuie sa interzica organismelor de radiodifuziune orice prestatie transfrontaliera de servicii legate de evenimentele sportive in cauza, intrucat un astfel de contract ar permite sa se acorde fiecarui organism de radiodifuziune o exclusivitate teritoriala absoluta in zona care face obiectul licentei, ar elimina astfel orice concurenta intre diferite organisme de radiodifuziune in domeniul serviciilor mentionate si ar imparti in consecinta pietele nationale in functie de frontierele nationale.

In sfarsit, in ceea ce priveste intrebarile adresate legate de interpretarea Directivei privind dreptul de autor¹, Curtea subliniaza cu titlu preliminar ca numai secventele video de deschidere, imnul ``Premier League``, filmele preinregistrate care prezinta momentele cele mai importante din meciurile recente din ``Premier League``, precum si anumite elemente grafice pot fi considerate ``opere`` si sunt astfel protejate de dreptul de autor. In schimb, meciurile in sine nu sunt opere care ar beneficia de o astfel de protectie .

Avand in vedere aceste consideratii, Curtea statueaza ca prezentarea intr-un local a unor emisiuni care contin opere protejate, precum secventa video de deschidere sau imnul ``Premier League`` constituie o ``comunicare publica`` in sensul Directivei privind dreptul de autor, pentru care este necesara autorizarea din partea autorului operelor. Astfel, in situatia in care un local prezinta aceste opere clientelei prezente, operele sunt urmarite de un public suplimentar care nu a fost luat in considerare de autori cand a fost autorizata difuzarea operelor lor.

¹ Directiva2001/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si drepturilor conexe in societatea informationala (JO L 167, p. 10, Editie speciala, 17/vol. 1, p. 230).