Opinia juridica a unui cabinet de avocatura sau decizia unei autoritati nationale de concurenta nu exonereaza o intreprindere de comportamentul sau anticoncurential

Societatea Schenker si alte 30 de societati erau membre ale Spediteur Sammelladungs Konferenz (Conferinta austriaca a expeditorilor de marfuri in regim de grupaj, denumita in continuare ``SSK``), o comunitate de interese care reunea o parte dintre membrii Zentralverband der Spediteure (Uniunea centrala a expeditorilor). Aceasta din urma reprezenta interesele colective ale expeditorilor si ale prestatorilor de servicii logistice care detin licenta de transport .

In 1994, SSK a fost constituita sub forma unei societati de drept civil, sub conditia suspensiva a autorizarii sale de catre Kartellgericht (instanta austriaca competenta in materie de concurenta). SSK avea drept obiectiv sa ofere expeditorilor si consumatorilor finali tarife mai avantajoase pentru transportul rutier si feroviar de marfuri in regim de grupaj. Scopul sau era ca, prin crearea unor conditii concurentiale identice, sa favorizeze concurenta loiala intre membrii sai.

Printr-o decizie din 1996, Kartellgericht a constatat ca SSK era o intelegere de importanta redusa in sensul dreptului austriac. Un cabinet de avocatura austriac specializat in dreptul privind intelegerile in materie de concurenta, la care s-a facut apel pentru a obtine consultanta, a apreciat de asemenea ca SSK reprezenta o intelegere de importanta redusa si ca nu era, prin urmare, o intelegere interzisa.

La 11 octombrie 2007, Comisia a anuntat ca cativa dintre agentii sai efectuasera controale inopinate la sediile comerciale ale diferitor operatori de transport international si ca avea motive sa considere ca intreprinderile in cauza ar putea sa fi incalcat dispozitiile dreptului Uniunii care interzic practicile comerciale de restrangere a concurentei.

Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena) a considerat ca intreprinderile in cauza nu au savarsit o incalcare prin faptul ca au incheiat intelegeri de stabilire a preturilor, intrucat s-au intemeiat pe ordonanta prin care Kartellgericht constatase ca acordul lor constituia o intelegere de importanta redusa. In opinia aceleiasi instante, comportamentul SSK nu a produs efecte asupra comertului dintre statele membre si nu exista, asadar, nicio incalcare a dreptului Uniunii. Nerecunoasterea unei vinovatii a intreprinderilor in cauza se explica prin faptul ca ele solicitasera in prealabil o opinie juridica privind legalitatea comportamentului lor din partea unui cabinet de avocatura.

In ceea ce priveste societatea Schenker, care formulase o cerere de clementa si cooperase cu autoritatile administrative in procedura de investigatie, BundeswettbewerbsbehA�rde (Consiliul Federal al Concurentei) a solicitat constatarea unei incalcari a dreptului Uniunii si a dreptului austriac in materie de intelegeri, fara obligarea la plata unei amenzi. Aceasta cerere a fost respinsa pentru motivul ca doar Comisia are competenta de a constata savarsirea unor incalcari fara aplicarea unei amenzi.

Oberster Gerichtshof (Curtea Suprema), sesizata cu litigiul, a decis sa adreseze Curtii doua intrebari preliminare. Mai intai, se solicita Curtii clarificari cu privire la aspectul daca o intreprindere care a incalcat normele de concurenta ale Uniunii poate evita aplicarea unei amenzi atunci cand incalcarea mentionata isi are originea in eroarea acestei intreprinderi cu privire la legalitatea comportamentului sau ca urmare a continutului unei opinii juridice a unui avocat sau al unei decizii a unei autoritati nationale de concurenta . A doua intrebare cu care este sesizata Curtea vizeaza sa se clarifice aspectul daca autoritatile nationale de concurenta pot constata o incalcare a dreptului concurentei fara a aplica totusi o amenda atunci cand intreprinderea in cauza a participat la un program national de clementa.

Mai intai, Curtea aminteste ca faptul ca o intreprindere a calificat in mod eronat din punct de vedere juridic comportamentul sau nu poate avea drept efect scutirea acesteia de aplicarea unei amenzi decat in cazuri exceptionale, atunci cand, de exemplu, un principiu general al dreptului Uniunii, precum principiul protectiei increderii legitime, se opune aplicarii unei asemenea amenzi. Cu toate acestea, nu se poate invoca o incalcare a principiului increderii legitime in cazul in care administratia competenta nu a furnizat asigurari precise. Prin urmare, o opinie juridica furnizata de un avocat nu poate sustine in niciun caz increderea legitima a unei intreprinderi in sensul ca comportamentul sau nu incalca normele de concurenta ale Uniunii sau nu va conduce la aplicarea unei amenzi.

In ceea ce priveste autoritatile nationale de concurenta, intrucat nu sunt competente sa adopte o decizie negativa in care sa concluzioneze ca nu exista o incalcare a dreptului Uniunii, ele nu pot crea intreprinderilor o incredere legitima in sensul ca comportamentul lor nu incalca normele de concurenta . In plus, in speta, autoritatea nationala a examinat comportamentul intreprinderilor exclusiv din perspectiva dreptului national al concurentei.

In consecinta, Curtea decide ca dreptul Uniunii in materie de concurenta trebuie interpretat in sensul ca o intreprindere care a incalcat acest drept nu poate evita aplicarea unei amenzi atunci cand incalcarea mentionata isi are originea in eroarea savarsita de intreprindere cu privire la legalitatea comportamentului sau ca urmare a continutului unei opinii juridice a unui avocat sau al unei decizii a unei autoritati nationale de concurenta .

Intr-o a doua etapa, Curtea aminteste ca dreptul Uniunii nu prevede in mod expres, insa nici nu exclude, competenta autoritatilor nationale de a constata o incalcare a normelor europene de concurenta fara a aplica o amenda.

Curtea precizeaza ca un astfel de beneficiu privind neaplicarea unei amenzi nu poate fi acordat in temeiul unui program national de clementa decat in masura in care el este pus in aplicare intr-un mod care sa nu aduca atingere cerintei privind aplicarea eficienta si uniforma a normelor de concurenta ale Uniunii.

Astfel, in ceea ce priveste puterea Comisiei de a reduce amenzile in temeiul propriului program de clementa, Curtea aminteste ca reducerea unei amenzi in caz de cooperare a intreprinderilor care participa la incalcari ale dreptului Uniunii in materia concurentei este justificata numai daca o astfel de cooperare faciliteaza sarcina Comisiei. De asemenea, intreprinderea trebuie ca, prin comportamentul sau, sa dea dovada de un veritabil spirit de cooperare.

In sfarsit, beneficiul imunitatii sau al neaplicarii unei amenzi nu poate fi acordat decat in situatii strict exceptionale, precum cele in care cooperarea unei intreprinderi a fost determinanta pentru descoperirea si pentru sanctionarea efectiva a intelegerii, pentru a nu se aduce atingere aplicarii efective si uniforme a dreptului Uniunii.

In consecinta, Curtea decide ca autoritatile nationale de concurenta pot in mod exceptional sa se limiteze la a constata aceasta incalcare fara a aplica o amenda atunci cand intreprinderea in cauza a participat la un program national de clementa