Reorganizarea activitatii prin desfiintarea doar a postului de director. Angajatorul nu a reusit sa dovedeasca masura reorganizarii societatii doar prin desfiintarea unui singur post de director

A obligat contestatorul la plata catre contestator a sumei 7.500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata .

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Galati, contestatorul a�� a formulat in contradictoriu cu intimata a�� contestatie impotriva deciziei de concediere nr.106/29.11.2016, solicitand anularea acesteia, reintegrarea in functia detinuta anterior si plata drepturilor salariale indexate, actualizate si majorate cu indicele de inflatie din momentul concedierii si pana la reintegrarea efectiva.

A mai solicitat si obligarea intimatei la plata sumei de 4.263,84 euro, reprezentand contravaloare bonusuri fiscale.

In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca intre parti s-a incheiat contractul individual de munca nr. a��/23.04.2007, avand functia de director executiv la Sucursala G., cu un salariu lunar brut de 4.848 lei, care prin act aditional a fost majorat la suma de 5.746 lei.

Prin decizia contestata s-a dispus incetarea contractului individual de munca in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, decizie pe care o apreciaza ca fiind nelegala si netemeinica, intrucat au fost incalcate dispozitiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii.

Astfel, sustine ca decizia este lovita de nulitate absoluta, intrucat nu a fost semnata de reprezentantul legal a paratei-unicul administrator si nici nu cuprinde motivele care au determinat concedierea, care sa fie supuse controlului legalitatii si temeiniciei instantei de judecata .

Desi prin actul contestat s-au invocat motive de optimizare si eficientizare a cheltuielilor pentru mentinerea profitabilitatii societatii in noile conjuncturi ale pietii, reorganizarea activitatii la nivelul societatii si la nivelul Departamentului comercial prin reducerea costurilor, contestatorul arata ca aceste motive sunt determinate generic, fara a fi indicate schemele de personal la nivelul societatii, profitul realizat de societate, modalitatea efectiva de reducere a costurilor.

Mai arata ca ultima organigrama a Departamentului comercial a fost comunicata la data de 29.02.2016, fara a fi efectuata vreo mentiune privind desfiintarea vreunui post de director de magazin, precum si faptul ca decizia contestata a fost inregistrata in evidentele societatii anterior informarii salariatului, aspect de natura sa dovedeasca faptul ca toate inscrisurile emise in justificarea luarii deciziei de concediere au caracter formal, aceasta decizie fiind luata anterior emiterii vreunei justificari sau a informarii salariatului.

O alta neregularitate vizeaza faptul ca angajatorul a invocat reorganizarea si eficientizarea activitatii la nivelul intregii societati, aspect de natura sa atraga incidenta in cauza a dispozitiilor art. 76 lit. c si d din Codul muncii.

In ceea ce priveste fondul cauzei, arata ca au fost incalcate dispozitiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii, in sensul ca desfiintarea locului de munca nu a fost efectiva, intrucat in prezent postul de director magazin G. nu a fost desfiintat, ci atributiile au fost transferate catre un alt director de magazin, fara a se explica ratiunea preluarii managementului punctului de lucru de la G. de catre cel de la B. si nu invers, fara a se face vreo departajare obiectiva intre candidati.

Mai sustine ca pana la data de 21.06.2016 functia de manager magazin de la punctul de lucru B. a fost vacanta, interimatul fiind asigurat de el, iar dupa ocuparea postului a continuat sa asigure suport de specialitate datorita experientei sale bogate, precum si faptul ca reorganizarea invocata de intimata se putea face in cursul anului 2016 prin desfiintarea posturilor vacante.

Mai mult, la momentul concedierii sale existau posturi de manageri in cadrul a�� T. si P. vacante, insa acestea nu au fost desfiintate si nici propuse pentru a le ocupa.

Contestatorul mai arata ca activitatea pe care a desfasurat-o a condus la atragerea de venituri suplimentare pentru a�� - asociat unic al intimatei a��, atat la Sucursala G., cat si la cea din B., astfel ca in cursul anului 2016 au fost negociate si semnate, prin implicarea sa directa, contracte de inchiriere ale unor spatii comerciale, au fost efectuate demersuri pentru inchirierea altor spatii generatoare de venituri din chirii, aportul sau ducand la realizarea de venituri anuale in suma totala de 106.596 euro. Prin urmare, apreciaza ca desfiintarea locului de munca nu are o cauza reala si serioasa.

In ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere, sustine ca intimata a initiat acordarea unui bonus financiar reprezentand 4% din contravaloarea aferenta primului an din contractele de inchiriere, insa desi au fost stabilite conditiile incheierii unor noi contracte cu noi parteneri, nu i s-au stabilit si acordat, acestea fiind in cuantum de 4.263,84 euro.

Mai mult, nu au fost respectate nici dispozitiile art. 67 din Codul muncii, in sensul acordarii unor compensatii financiare pentru intreaga activitate depusa, aproximativ 10 ani.

In drept, au fost invocate dispozitiile din Codul muncii.

Legal instiintata, intimata a�� a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata si obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata .

In motivarea cererii, a aratat in esenta ca a�� este o societate care detine in proprietate 14 centre comerciale si o cladire de birouri in Romania, fiind si beneficiara tuturor veniturilor obtinute in urma activitatii desfasurate in cadrul acestora. In baza contractului de administrare din data de 01.07.2007, a�� indeplineste exclusiv activitati de administrare si supraveghere, avand o structura proprie de angajati.

In aceste conditii, rezultatele economice ale societatii a�� conduc la stabilirea politicii de personal a a��, performantele economice ale centrelor comerciale fiind in legatura directa cu numarul de salariati.

Mai sustine ca la data de 20.03.2007, intre a��, in calitate de angajator, si contestator, in calitate de salariat, a intervenit contractul individual de munca nr. 1028/20.03.2007, fiind incadrat pe pozitia de ``Director executiv (sucursala G.)``, acesta fiind modificat prin acte aditionale succesive, ultimul din data de 23.04.2013, prin care contestatorul a fost incadrat pe pozitia ``Director magazin`` pentru punctul de lucru din G.

Potrivit fisei postului, anexa la contractul de munca, atributiile si responsabilitatile contestatorului erau in legatura cu administrarea centrului comercial din Municipiul G, precum si faptul ca relatiile de munca s-au caracterizat prin buna-credinta, dialog si colaborare, chiar si in contextul necesitatii implementarii proiectului de reorganizare a activitatii societatii, in scopul organizarii si eficientizarii acesteia.

In ceea ce priveste desfiintarea efectiva a postului ocupat de catre contestator, arata ca este reala si serioasa, ca a intervenit in contextul reorganizarii activitatii societatii, in urma analizei economico-financiare realizate, fiind astfel desfiintat din schema organizationala pozitia de ``Director Magazin`` pentru punctul de lucru din Municipiul G, post ocupat de catre contestator.

Din cuprinsul deciziei prin care s-a aprobat reorganizarea societatii reiese ca au fost avute in vedere motive obiective cu fundament pur economic, inclusiv particularitatile structurii organizatorice a societatii de la nivelul anului 2016, prin raportare la punctele de lucru cele mai apropiate. Astfel, pentru ratiuni de eficientizare a cheltuielilor, persoana care ocupa postul de Director al magazinului din B. urma sa aiba responsabilitati extinse, inclusiv in ceea ce priveste punctul de lucru din G, urmarindu-se practic crearea unei organizatii performante, eficiente si suple.

In ceea ce priveste apararea contestatorului in sensul ca decizia nu cuprinde semnatura reprezentantului legal a intimatei, a aratat ca decizia de concediere poarta semnatura persoanei imputernicite sa semneze un asemenea act, in acord cu prevederile art. 10.13 din Actul constitutiv al societatii, respectiv numita a��, iar existenta unei imputerniciri exprese pentru semnarea deciziei de concediere rezulta in mod incontestabil din mandatul acordat prin corespondenta la data de 29.11.2016.

Mai arata ca in cuprinsul deciziei sunt indicate motivele care au justificat concedierea, ca pot fi identificate si ratiunile care au impus reorganizarea efectiva a activitatii, precum si faptul ca motivarea deciziilor de concediere nu implica transcrierea tuturor documentelor interne ale societatii ori reiterarea, in amanunt, a tuturor studiilor si analizelor examinate, aceste cerinte fiind vadit excesive fata de prevederile art. 76 din Codul muncii.

Nu sunt intemeiate nici sustinerile contestatorului privind modalitatea de inregistrare a deciziei de concediere in evidentele societatii, intrucat este vorba de o operatiune materiala inexacta, iar pe de alta parte ambele acte au fost inregistrate in aceeasi zi, iar ordinea in care contestatorul a luat cunostinta de acte nu are relevanta.

Referitor la sustinerile ca desfiintarea pozitiei ocupate de contestator in cadrul societatii nu ar fi efectiva arata ca sunt neintemeiate, intrucat aceasta masura s-a impus ca urmare a implementarii deciziei de reorganizare a societatii, decizie prin care s-a dispus desfiintarea postului ocupat de catre contestator, din schema organizationala fiind eliminata functia de ``Director Magazin`` punct de lucru G, atributiile acestui post fiind preluate de Directorul de magazin de la punctul de lucru din B, aspect dovedit cu fisa postului corespunzatoare noii pozitii ``Director Magazin B si G``.

Mai arata ca la momentul concedierii contestatorului la a�� nu existau posturi vacante si mai mult societatea nu avea obligatia de a comunica lista locurilor de munca disponibile contestatorului si nici nu era necesara efectuarea de catre societate a unei selectii, intrucat pe de o parte aceasta cerinta se refera exclusiv la ipoteza concedierii colective potrivit art. 68-74 din Codul muncii, nu la concedierea intemeiata pe prevederile art. 65 din Codul muncii, iar pe de alta parte decizia de concediere a avut la baza rezultatul evaluarii performantelor economice ale societatii si ale punctelor de lucru.

Se sustine ca justetea masurii concedierii este dovedita inclusiv prin tabelul cuprinzand situatia contractelor de locatiune incheiate in perioada 2014-2016 la nivelul punctelor de lucru B. si G. (cel de la B. obtinand rezultate favorabile), prin tabelul privind situatia incasarilor la nivelul celor doua puncte de lucru in aceeasi perioada (cel de la B. venitul obtinut fiind in crestere, in timp ce la G. a fost in continua scadere), precum si prin rapoartele analitice privind veniturile si cheltuielile din cadrul celor doua puncte de lucru (cel de la B. fiind mai eficient si profitabil).

Cu privire la oportunitatea reorganizarii activitatii societatii, arata ca instanta de judecata nu poate face o analiza in acest sens, intrucat s-ar incalca principiul fundamental al liberei initiative economice, astfel ca singura persoana indreptatita sa se pronunte asupra oportunitatii unei astfel de masuri este angajatorul, in acest sens fiind si dispozitiile art. 40 alin. 1 lit. a din Codul muncii.

In ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere referitor la plata unor bonusurile financiare, arata ca societatea si-a indeplinit toate obligatiile de plata fata de contestator, ca acest sistem de motivare este reglementat prin prevederile Hotararii unicului administrator al societatii nr. 1/07.01.2016, fiind stabilite cumulativ mai multe conditii, care in cazul contestatorului nu au fost indeplinite.

Astfel, era necesar ca termenul contractului de locatiune sa depaseasca un an, locatorul nu trebuia sa inregistreze debite si sa constituie in favoarea societatii garantia obligatorie, inclusiv conditia existentei calitatii de salariat . In cauza, nu au fost indeplinite cumulativ aceste conditii, intrucat raporturile de munca au incetat la data de 03.01.2017, iar conditiile au fost indeplinite la data de 17.01.2017, data la care locatorul a�� a prezentat garantia obligatorie, respectiv scrisoarea de garantie bancara.

Nici sustinerea potrivit careia la momentul incetarii contractului de munca nu i-au fost acordate compensatii financiare nu este intemeiata, intrucat nu exista temei legal pentru astfel de pretentii si nici vreo obligatie stabilita in acest sens prin contract colectiv de munca, neexistand la nivelul societatii un astfel de contract . Mai mult, arata ca dand dovada de buna-credinta fata de contestator, i-a achitat acestuia doua salarii brute (in cuantum de 14.709 lei).

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 205-208 C.pr.civ., art. 65, 76 lit. a, 40 alin. 1 lit. a si art. 275 Codul muncii, art. 216 alin. 1 Legea nr. 62/2011, art. 45 Constitutia Romaniei.

In temeiul dispozitiilor art. 258 C.pr.civ., instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri, iar pentru contestator si proba cu interogatoriu intimatei.

Analizand si coroborand materialul probator administrat in prezenta cauza, instanta a retinut urmatoarele:

In fapt, se retine ca la data de 20.03.2007, intre ..., in calitate de angajator, si contestatorul a��, in calitate de salariat, a intervenit contractul individual de munca nr. 1028/20.03.2007, acesta fiind incadrat pe functia de ``Director executiv la sucursala G``.

Prin acte aditionale succesive, contractul individual de munca a fost modificat, iar prin cel din data de 23.04.2013 contestatorul a fost incadrat pe functia de ``Director magazin`` pentru punctul de lucru din G., cu un salariu de baza lunar brut de 5.746 lei.

Prin decizia unicului administrator al a�� din data de 29.11.2016 s-a constatat ca se impune reorganizarea activitatii societatii, desfiintare postului ocupat de contestator si implicit concedierea acestuia. Prin urmare, in noua organigrama nu mai este prevazuta aceasta functie, motiv pentru care se retine ca in mod corect intimata a dispus concedierea individuala a salariatului in baza dispozitiilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii.

Fata de cele retinute anterior, fata de dispozitiile art. 65 alin. 1, art. 68 din Codul muncii, fata de faptul ca a fost concediat un singur salariat raportat la numarul tuturor salariatilor societatii, se retine ca in mod corect in cauza nu se poate vorbi de o concediere colectiva . In aceste conditii, nu trebuia respectata procedura reglementata de dispozitiile art. 69 si urm. din Codul muncii.

In drept, se retine astfel ca sunt incidente dispozitiile art. 65 din Codul muncii, potrivit carora ``(1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.

(2) Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa``.

De altfel, prin decizia contestata, respectiv decizia nr. 106/29.11.2016 emisa de intimata ..., s-a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatorului ... in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, ca urmare a reorganizarii activitatii comerciale a companiei.

In ceea ce priveste modul de organizare a societatii angajatoare ..., instanta retine ca in baza contractului de administrare a proprietatii incheiat cu ...la data de 01.09.2007 si a actelor aditionale ulterioare, aceasta indeplineste doar activitatile de administrare si supraveghere a bunurilor pe care le detine in proprietate, respectiv 14 centre comerciale si o cladire de birouri in Romania.

Pentru indeplinirea activitatilor, intimata ... are o structura proprie de angajati, printre care a fost contestatorul din prezenta cauza, aspect care este confirmat si prin faptul ca in cauza contractul individual de munca a fost incheiat cu aceasta societate .

Un motiv al contestatiei vizeaza faptul ca decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta, intrucat nu a fost semnata de reprezentantul legal a paratei-unicul administrator, ci de consilierul juridic, a��, care nu avea o procura speciala.

In acest sens, se retine ca potrivit art. 11.1 din Actul constitutiv al intimatei ... printre atributiile administratorului unic in prezenta cauza, se regaseste si cea privind angajarea si concedierea personalului, iar potrivit art. 10.13 din acelasi act se constata ca administratorul unic poate transmite puterile stabilite in sarcina acestuia, putand nominaliza mandatari care sa actioneze in numele si/sau in folosul societatii, eliberandu-se in acest sens o procura speciala in cazurile necesare.

Referitor la mandatul consilierului juridic ..., se constata ca acesta a fost acordat printr-un e-mail din data de 29.11.2016, mandat apreciat de instanta de judecata ca fiind suficient, avand in vedere natura actului juridic emis, precum si faptul ca pentru valabilitatea deciziei de concediere nu era necesara forma autentica a acesteia, pentru a se solicita forma autentica si pentru mandat .

Mai mult, se constata ca printre cauzele care atrag sanctiunea nulitatii absolute nu se regaseste si aspectul invocat, astfel ca ar putea fi apreciat cel mult ca un caz de nulitate relativa, iar in prezenta cauza contestatorul nu a dovedit nicio vatamare pentru a se putea retine ca ar interveni aceasta sanctiune.

In ceea ce priveste sustinerea ca decizia de desfacere a contractului de munca nu cuprinde motivele care au determinat concedierea, ca au fost incalcate dispozitiile art. 76 din Codul muncii, instanta constata ca este neintemeiata, intrucat din cuprinsul acesteia se pot retine aspectele care au fost avute in vedere si care au fost concludente, respectiv analiza activitatii pentru mentinerea profitului, necesitatea reorganizarii activitatii prin reducerea costurilor, inclusiv a celor de personal, pentru mentinerea profitabilitatii.

Un alt motiv de nemultumire a contestatorului vizeaza faptul ca angajatorul a invocat reorganizarea si eficientizarea activitatii la nivelul intregii societati, aspect de natura sa atraga incidenta in cauza a dispozitiilor art. 76 lit. c si d din Codul muncii, insa fata de faptul ca aceste dispozitiile legale vizeaza doar concedierea colectiva, instanta constata ca nu sunt incidente in prezenta cauza, unde este vorba de o concediere individuala. Mai mult, avand in vedere faptul ca a fost desfiintat singurul post existent la punctul de lucru din G. prevazut in vechea organigrama ocupat de contestator, se retine ca nu a avut loc o selectie pentru ocuparea vreunui post, intrucat in noua organigrama nu mai era prevazut un astfel de post. In concluzie, nu se justifica stabilirea de catre intimata a unor criterii ce ar fi trebuit avute in vedere pentru a se dispune concedierea contestatorului.

Referitor la incalcarea dispozitiilor art. 65 alin. 2 din Codul muncii, instanta retine ca desfiintarea locului de munca este efectiva atunci cand locul de munca este suprimat din structura angajatorului, cand nu se mai regaseste in organigrama acestuia, iar cauza este reala cand prezinta un caracter obiectiv, adica este impusa de dificultati economice si serioasa cand se impune din necesitati evidente privind imbunatatirea activitatii.

Analizand decizia contestata prin prisma motivelor invocate si prin prisma inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanta constata ca a fost emisa cu respectarea dispozitiilor Codului muncii.

Astfel, desfiintarea postului detinut de catre contestator a fost efectiva avand in vedere ca potrivit noii organigrame nu mai exista functia de ``Director magazin`` pentru punctul de lucru din Municipiul G.

Totodata, se apreciaza ca desfiintarea a avut o cauza reala si serioasa intrucat a avut un caracter obiectiv.

Astfel, se retine ca a fost avut in vedere tabelul cuprinzand situatia contractelor de locatiune incheiate in perioada 2014-2016 la nivelul punctelor de lucru B si G (cel de la B obtinand rezultate favorabile), tabelul privind situatia incasarilor la nivelul celor doua punte de lucru in aceeasi perioada (cel de la B venitul obtinut fiind in crestere, in timp ce la G a fost in continua scadere), precum si prin rapoartele analitice privind veniturile si cheltuielile din cadrul celor doua puncte de lucru, cel de la B. fiind mai eficient si profitabil, iar fata de modalitatea de organizare a societatii intimate nu are relevanta in cauza situatia economica a ...

Instanta retine ca nu era necesar ca intimata sa faca dovada existentei unei dificultati grave economico-financiare pentru a lua masuri de reorganizare a activitatii. Este esential ca desfiintarea locului de munca sa corespunda unei nevoi a angajatorului, concedierea putand fi determinata si de schimbarea politicii angajatorului, de necesitatea de a eficientiza activitatea societatii in scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalitatii in care isi organizeaza activitatea, nefiind necesara demonstrarea unei situatii economice dificile.

Angajatorul poate lua orice masura de ordin organizatoric vizand cresterea performantelor in activitate, fiind singurul indreptatit sa decida in acest sens, fiind liber sa gestioneze politica de personal in directiile pe care le considera oportune pentru rentabilizarea activitatii, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizarii activitatii sale.

Instanta retine ca nu este chemata sa analizeze oportunitatea desfiintarii locului de munca, ci doar legalitatea si temeinicia masurii.

Referitor la capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 4.263,84 euro, reprezentand contravaloare bonusuri fiscale, instanta retine ca acest sistem de motivare este reglementat prin prevederile Hotararii unicului administrator al societatii nr. 1/07.01.2016, hotarare prin care au fost stabilite mai multe conditii care trebuie indeplinite cumulativ de salariati.

Astfel, s-a stabilit un ``bonus de succes`` in cuantum de 4% din valoarea anuala a contractului de inchiriere pentru primul an de activitate, insa pentru a beneficia era necesar ca persoana sa aiba calitatea de salariat, termenul contractului de locatiune sa depaseasca un an, locatorul nu trebuia sa inregistreze debite si sa constituie in favoarea societatii garantia obligatorie.

In speta este avut in vedere contractul de inchiriere nr. 961/17.10.2016 incheiat cu societatea a��, insa instanta constata ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile stabilite in mod expres, intrucat la data de 17.01.2017, respectiv momentul depunerii garantiei obligatorii-scrisoarea de garantie bancara nr. .../05.01.2017, conditiile nu erau indeplinite, intrucat incepand cu data de 03.01.2017 contestatorul nu mai avea calitatea de salariat . Fata de toate acestea, se retine ca aceste pretentii nu sunt intemeiate.

Nici sustinerea potrivit careia la momentul incetarii contractului de munca contestatorul trebuia sa beneficieze de compensatii financiare nu este intemeiata, intrucat nu a fost indicat niciun temei conventional in acest sens, respectiv contract individual sau colectiv de munca, ori alte documente interne ale angajatorului, iar faptul ca i s-a acordat o suma cu acest titlu nu-l indreptateste sa mai solicite astfel de drepturi .

Fata de aceste considerente, instanta retine ca decizia contestata a fost emisa cu respectarea prevederilor art. 65 alin. 1 si 2 din Codul muncii, desfiintarea locului de munca al contestatorului fiind efectiva si avand la baza o cauza reala si serioasa, si prin urmare va respinge contestatia formulata ca fiind nefondata.

In ceea ce priveste cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de intimata, instanta constata ca acestea sunt in cuantum de 25.936,71 lei si reprezinta onorariu avocat.

Este adevarat ca potrivit art. 453 C.pr.civ. partea cazuta in pretentii va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, ca o sanctiune a culpei procesuale a acesteia. Pentru a fi acordate trebuie indeplinite mai multe conditii, respectiv sa fie facuta o cerere in acest sens (conditie indeplinita in speta, fiind solicitate atat prin cererea de chemare in judecata, cat si cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei), partea sa fi cazut in pretentii (conditie indeplinita, intrucat cererea a fost respinsa) si sa se faca dovada unor astfel de cheltuieli, conditie care a fost apreciata de instanta de fond ca fiind indeplinita (in acest sens au fost depuse ordinele de plata aferent privind plata onorariului aparatorului ales).

In ceea ce priveste cuantumul cheltuielilor de judecata, se retine in lumina jurisprudentei CEDO si a dispozitiilor art. 453 C.pr.civ., ca partea care a avut castig de cauza este indreptatita doar la recuperarea acelor cheltuieli de judecata in care se cuprind acele sume de bani care in mod real, necesar si rezonabil au fost platite de partea care solicita acordarea lor.

Astfel, in Hotararea din 19 octombrie 2006, in Cauza Raicu impotriva Romaniei (cererea nr. 28104/03), publicata in Monitorul Oficial nr. 597/29.08.2007, Curtea a statuat in sensul ca un ``reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului``.

O asemenea prerogativa a instantei este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmeaza a fi suportat de partea potrivnica, daca a cazut in pretentii, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este un tert in raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta insusirii sale de instanta prin hotararea judecatoreasca prin al carei efect creanta dobandeste caracter cer, lichid si exigibil .

Fata de cele mentionate, fata de obiectul procesului, fata de complexitatea cauzei, fata de faptul ca dosarul s-a solutionat intr-un termen rezonabil (doar trei termene de judecata), fara administrarea unui probatoriu complex, se retine ca suma de 7.500 lei reprezentand cheltuieli de judecata este rezonabila, astfel ca in cauza contestatorul, ca parte cazuta in pretentii, a fost obligat la plata catre intimata a sumei 7.500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata .

Impotriva acestei sentintei a declarat apel reclamantul ... criticand solutia instantei de fond ca fiind netemeinica si nelegala.

Apelantul-reclamant a adus urmatoarele critici solutiei pronuntate de Tribunalul Galati:

In mod eronat a apreciat Tribunalul Galati ca decizia de concediere indeplineste conditiile legale pentru valabilitate intrucat, in realitate, decizia nu contine motivele ce au dus la concedierea sa, acestea fiind consemnate generic si nu a fost semnata de reprezentantul legal al intimatei.

Decizia de concediere nr.106/29.11.2016 si informarea nr.107/29.11.2017 sunt lovite de nulitate pentru ca nu au fost semnate de catre administratorul paratei, ci de consilierul juridic ..., in lipsa unei procuri speciale emise in acest sens. Considera apelantul-reclamant ca emailul din 29.11.2016 nu echivaleaza un mandat expres pentru semnarea deciziei de concediere .

Instanta de fond nu a mentionat nimic in hotarare referitor la faptul ca in aceeasi zi- 29.11.2016, administratorul unic a semnat toate actele.

In ceea ce priveste motivarea deciziei de concediere Tribunalul Galati nu a cenzurat aspectul ca motivele concedierii au fost indicate generic, iar ultima organigrama a departamentului comercial a fost comunicata la 29.02.2016, fara a fi efectuata vreo mentiune privind desfiintarea vreun post de director de magazin.

Acest aspect, de asemenea, nu a fost analizat de instanta de fond . Cele retinute de Tribunalul Galati, respectiv situatia contractelor de locatiune, rapoartele analitice privind veniturile si cheltuielile, nu au constituit motive ale concedierii care sa fi fost invocate prin decizia de concediere . Considera apelantul - reclamant ca s-a incercat a fi completate motivele concedierii prin intampinare, motive insusite si de instanta de fond cu incalcarea dispozitiilor art. 79 din Codul muncii.

Referitor la inregistrarea deciziei de concediere in evidentele societatii, anterior informarii salariatului, instanta nu a facut absolut nicio analiza . Aceasta operatiune materiala inexacta reprezinta dovada faptului ca inscrisurile emise in justificarea luarii deciziei de concediere au caracter formal, decizia de concediere fiind luata practic anterior emiterii unei justificari sau a informarii salariatului.

Desfiintarea postului reclamantului nu a fost efectiva deoarece reorganizarea societatii s-a produs in realitate, dupa efectuarea concedierii reclamantului a�� Concedierea a avut loc pe 29.11.2016, iar noua organigrama a fost emisa la 04.01.2017. In realitate, postul de director magazin G. nu a fost desfiintat, ci doar atributiile au fost transferate catre un alt director de magazin, fara a se explica care a fost ratiunea preluarii management a punctului de lucru G. de catre cel de la B. si nu invers si fara a fi efectuata vreo departajare obiectiva intre candidati.

Parata a desfiintat postul de director magazin G. si a infiintat un post nou de director magazin B-G, in schimb a omis sa desfiinteze postul de director magazin B, parata incercand sa eludeze prevederile legale in materia Codului muncii.

Considera ca desfiintarea postului nu a avut un caracter real si obiectiv, ci unul subiectiv. Postul nu a fost desfiintat, ci doar atributiile predate unui alt director urmarindu-se in realitate inlaturarea reclamantului cu orice pret din unitate .

Referitor la conditia privind cauza reala si serioasa, Tribunalul Galati a retinut ca acest aspect rezulta din situatia contractelor de locatiune in perioada 2014 - 2016, tabelul privind situatia incasarilor la nivelul celor 2 puncte de lucru, rapoartele analitice privind veniturile si cheltuielile . Cu privire la acest aspect apelantul-reclamant critica solutia instantei de fond avand in vedere ca aceste aspecte de fapt sunt straine de decizia de concediere . Niciuna din scrisorile la care s-a facut referire de catre instanta de fond nu a facut obiectul deciziei de concediere .

Pe de alta parte instanta a omis sa precizeze faptul ca la punctul de lucru G. au avut investitii de peste 1.000.000 euro a caror amortizare, evident, ca scade nivelul profitului, insa incasarile nu au avut de suferit urmare a vreunei actiuni directe a apelantului contestator.

Indicatorii de performanta la nivel local nu au facut obiectul analizei deciziei de concediere, insa instanta de fond s-a raportat la situatiile intocmite de intimata

Intimatei a�� nu i-a fost impusa vreo restrictie bugetara, reducere de cheltuieli sau reorganizare care sa impuna eficientizarea cheltuielilor pentru mentinerea profitabilitatii societatii. Din situatiile financiare depuse la dosarul cauzei chiar de catre intimata rezulta faptul ca cifra de afaceri a crescut in mod continuu, iar profitul brut realizat in anul 2016 fata de anul 2015 s-a dublat.

Faptul ca nu putem discuta despre un caracter real si serios al concedierii rezulta si din minuta comerciala din 06.10.2016 care face o analiza a intregii societati, iar din datele prezentate in aceasta minuta se ajunge la concluzia ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 65 al. 2 teza finala din Codul muncii, in sensul ca, nu a fost facuta dovada cauzei reale si serioase a concedierii.

Referitor la bonusurile financiare instanta de fond a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile reglementate prin decizia administratorului unic nr.1/07.01.2016, deoarece la momentul depunerii garantiei de catre a��, 05.01.2017, contestatorul nu mai avea calitatea de salariat .

Apelantul-reclamant considera ca exista o stransa legatura intre primul capat de cerere si cel de-al doilea, deoarece in situatia anularii deciziei si repunerii partilor in situatia anterioara, in mod evident, este indeplinita si aceasta conditie. Conditiile stipulate in Hot. 1/07.01.2016 prevad astfel: ,,bonusul de succes se va acorda membrului echipei departamentului comercial care a stabilit si determinat conditiile care au dus la perfectarea contractului, inclusiv in cazul clientilor introdusi de consultantia��a��. Prezentarea de catre a�� a garantiei contractuale inainte sau dupa data de 04.01.2017 tine de conditii subiective ale activitatii sale comerciale, ceea ce nu influenteaza in niciun fel derularea contractului sau de inchiriere.

Plata sumei de 8.060 lei compensatie, si a sumei de 6649 lei, salariu aferent lunii decembrie 2016, considera apelantul ca echivaleaza cu o recunoastere partiala a pretentiilor, iar prin deducerea platilor efectuate dupa introducerea actiunii, contravaloarea bonusurilor financiare a fost diminuata la suma de 2472 euro, avand un curs de 4,5 lei.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, considera apelantul reclamant ca instanta a procedat corect la diminuarea acestora raportat la complexitatea cauzei.

A solicitat apelantul-reclamant admiterea actiunii, astfel cum a fost formulata, anularea Deciziei 106/29.11.2016, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului contestat, reincadrarea contestatorului in functia de manager centru comercial director magazin, obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate cu indicele de inflatie, pana la momentul reintegrarii efective, precum si obligarea paratei la 2472 Euro, echivalentul in lei la data platii, reprezentand contravaloarea bonusurilor si financiare.

Prin intampinare intimata, a��, a solicitat respingerea apelului declarat de catre a��, mentinerea in tot a sentintei apelate in sensul respingerii in integralitate a cererii de chemare in judecata ca nefondata si obligarea apelantului-reclamant la plata cheltuielilor de judecata .

In continutul intampinarii formulate intimata a aratat in esenta urmatoarele:

Din ratiuni obiective, in legatura cu necesitatea mentinerii profitabilitatii societatii, conducerea a��, in urma analizei economico-financiare a activitatii desfasurate la punctul de lucru din G., a decis reorganizarea societatii, respectiv desfiintarea din schema organizationala a pozitiei de director, urmand ca atributiile postului de director sa fie preluate de catre o alta persoana, directorul de magazin in cadrul punctului de lucru B. Decizia societatii a avut la baza analiza volumului de activitate al magazinului G. si a gradului de profitabilitate al acestui punct de lucru.

Desfiintarea s-a fundamentat exclusiv pe necesitati si ratiuni obiective. Motivele care au fundamentat decizia societatii sunt exprimate cu deosebita claritate in cuprinsul deciziei de reorganizare si dovedeste existenta unei analize obiective. Suprimarea postului a fost efectiva. A dat dovada de buna-credinta si corecta comunicare cu reclamantul, contrar celor sustinute de acesta in cererea de chemare in judecata . Masura luata de desfiintare a postului a fost strict necesara prin raportare la restrictiile bugetare existente si la necesitatea reducerii costurilor operationale privind punctul de lucru din G.

Fata de motivele de apel invocate de catre reclamant, considera ca se pune problema inadmisibilitatii motivelor invocate direct in apel potrivit dispozitiilor art. 478 al. 2 Codul de procedura civila.

La simpla analiza a cererii de apel rezulta elemente noi invocate in aceasta faza, apelantul-reclamant solicitand instantei de control judiciar o reanalizare a cauzei pe baza unor aspecte care nu au fost invocate la instanta de fond, ceea ce este inadmisibil. Astfel se sustine ca situatia contractelor de locatiune, tabelul privind situatia incasarilor la cele doua puncte de lucru, rapoartele analitice privind veniturile si cheltuielile nu ar fi constituit motive ale concedierii, conform deciziei emise cata vreme aceste documente nu se regasesc mentionate in cuprinsul deciziei contestate. De asemenea, apelantul-reclamant invoca si ataseaza pentru prima data in calea de atac a apelului documente care arata investitiile realizate in anul 2014 pentru deschiderea magazinului a��, sustinand ca amortizarea acestor investitii scade nivelul profitului. Aceste doua motive invocate sunt inadmisibile pentru ca sunt invocate pentru prima data in apel.

Cu privire la semnarea deciziei de concediere, intimata a sustinut ca din analiza prevederilor actului constitutiv si a corespondentei electronice din data de 29.11.2016, rezulta, dincolo de orice indoiala, existenta unei imputerniciri valid acordate de catre administratorul unic numitei ... pentru a semna decizia de concediere .

Pretinsele erori in inregistrare a deciziei de concediere, in evidentele societatii, nu reprezinta o conditie de valabilitate a actului mentionat. Decizia de reorganizare exprima insasi vointa sociala indeplinind toate conditiile de valabilitate pentru o decizie emisa de catre administratorul unic al a�� Decizia de concediere indica, in detaliu, motivele care au justificat masura concedierii. Motivarea deciziilor de concediere nu implica transcrierea tuturor documentelor interne ale societatii in amanunt.

Inregistrarea actelor in registru este doar o operatiune materiala si nu are nicio legatura cu ordinea intocmirii actelor ori cu momentele in care apelantul-reclamant a luat cunostinta de acestea. In legatura cu aceste aspecte considera intimata ca imprejurarea invocata este complet nerelevanta pentru solutionarea cauzei.

Corect instanta de fond a retinut ca decizia de concediere a fost emisa in temeiul art. 65 din Codul muncii, context in care nu se mai impune si prezentarea criteriilor de stabilire a ordinii de preferinta. Art. 69 din Codul muncii, invocat de catre reclamant este aplicabil doar in materia concedierii colective. Desfiintarea postului ocupat de catre apelantul reclamant este o masura efectiva.

Instanta de fond a decis corect ca realitatea organizarii se reflecta in structura organizatorica a societatii, ulterioara datei de 29.11.2016, in care postul ocupata de catre apelant nu se mai regaseste in organigrama a�� La momentul emiterii deciziei de concediere nu existau alte posturi vacante, in plus societatea nu avea obligatia de a comunica lista locurilor de munca disponibile la momentul concedierii. Analiza amanuntita facuta pentru punctul de lucru G. a dus la concluzia ca exista rezultate vadit nesatisfacatoare in contextul unei scaderi substantiale a profitabilitatii activitatii acestei unitati. Activitatea punctului de lucru din G. este confirmata si de extrasul din analiza lunara a veniturilor pentru perioada 2015-2016 pentru fiecare din sucursalele ..., prin urmare, desfiintarea functiei de director magazin din cadrul punctului de lucru din G a fost fundamentata exclusiv pe rezultatele economice ale punctelor de lucru si, in mod special tinand cont de activitatea redusa si neprofitabila a celui din municipiul G, context in care nu se mai justifica mentinerea acestui post.

Cata vreme rezultatele financiare de la punctul de lucru B. au fost mai bune decat cele din G., societatea a luat decizia de a suprima postul de director de magazin de la punctul de lucru din G., considerand ca atributiile acestui post pot fi exercitate de catre directorul de magazin de la B.

Din motivele de apel formulate de catre reclamant se intelege ca acesta urmareste ca instanta sa procedeze in mod nepermis la o analiza a oportunitatii masurii reorganizarii activitatii subscrise.

Literatura de specialitate si practica judiciara au stabilit in aceasta materie, in mod constant, ca singura persoana indreptatita sa se pronunte asupra oportunitatii adoptarii masurii de desfiintare a locului de munca in raport cu dificultatile economice, transformarile tehnologice, strategiile de dezvoltare organizare si reorganizare a activitatii, este angajatorul. Instanta nu poate sa cenzureze pe angajator sa pastreze o anumita schema organizationala a societatii pentru a da eficienta mai degraba intereselor salariatului afectat. Interventia instantei de judecata ar reprezenta o lezare directa a principiului liberei initiative economice, directiva de baza a societatii democratice si a economiei de piata . Nu este necesar ca intimata sa faca dovada existentei unei dificultati grave economico-financiare pentru a putea lua masuri de reorganizare a activitatii.

In mod corect instanta de fond a respins cel de al doilea capat de cerere pentru ca societatea si-a indeplinit toate obligatiile de plata fata de reclamant. In sustinerea pretentiilor reclamantului, acesta invoca pretinsa incheiere, in anul 2016, a unui contract de inchiriere in cadrul punctului de lucru G. cu Societatea ... Contractul de locatiune cu aceasta societate a fost incheiat la 06.10.2015, prin intermediul a��, in absenta oricarei implicari din partea apelantului-reclamant. Apelantul-reclamant nu prezinta nici o proba, nici in calea de atac, in sustinerea acestor pretentii, pretinzand in schimb ca ar fi procedat la negocierea in anul 2016 a unui contract perfectat in realitate in anul 2015. Politica de bonusare a societatii este reglementata de Hotararea administratorului unic nr. 1 din 12 ianuarie 2015, potrivit careia beneficiaza de un bonus de succes acel angajat din cadrul departamentului comercial care a stabilit si determinat conditiile care au condus la perfectarea contractului. Negocierile au fost initiate exclusiv de catre societatea intermediara a societatii, a�� Aceste imprejurari rezulta din corespondenta existenta cu privire la perfectarea contractului de locatiune. Cu toate acestea, cu buna-credinta intimata arata ca a procedat la plata catre apelantul-reclamant a unui bonus in cuantum de 260,93 euro, in acord cu dispozitiile art. 2 paragraful 8 din Hotararea unicului administrator al societatii nr. 1/2015, fiind astfel executate obligatiile pe care le avea fata de acesta.

Sustinerile privind contractul de locatiune incheiat cu locatarul a�� sunt neintemeiate, bonusurile financiare, precum si modalitatea concreta de calcul a acestuia sunt expuse pe larg in cuprinsul prezentarii privind modalitatea de calcul a bonusului aferenta anului 2016, respectiv termenul contractului de locatiune trebuie sa depaseasca un an, locatarul trebuie sa nu inregistreze debite, locatarul trebuie sa constituie in favoarea societatii o garantie obligatorie. Acestor conditii li se adauga o conditie suplimentara, respectiv existenta calitatii de salariat, fiind necesara, in mod firesc, mentinerea raporturilor de munca in temeiul unui contract de munca . Pentru reclamant conditiile de acordare a bonusului nu au fost niciodata indeplinite in perioada la care acesta face referire.

Sustinerile reclamantului privind pretinsa recunoastere partiala a pretentiilor de acordare a bonusului sunt nefondate. In fata instantei de fond intimata a aratat ca a efectuat aceasta plata din solidaritate si buna-credinta, in absenta oricarui temei legal pentru care intimatei i-ar reveni obligatia de a achita anumite compensatii financiare. Suma de 14.709 lei, ce a fost achitata reclamantului se compune din 4631 lei, valoare neta prin plafonarea CAS, suma a fost mai mare cu 601 lei decat intre o luna obisnuita a salariului aferenta lunii decembrie 2016, 8.060 lei reprezentand valoarea neta a compensatiei acordate de societate ca urmare a incetarii raporturilor de munca si 2.018 lei reprezentand suma neta pentru concediu de odihna neefectuat.

Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecata a apreciat intimata ca onorariul de avocat a fost unul rezonabil avand in vedere valoarea pricinii, munca efectiv depusa de catre avocat, criteriile subiective, respectiv pregatirea profesionala a avocatului, prestanta si notorietatea acestuia. Se impune a fi avut in vedere faptul ca societatea ce a reprezentat in cauza intimata este o societate de avocatura plasata de catre companiile si organizatiile internationale de evaluare a avocatilor pe prima pozitie in ceea ce priveste litigiile si arbitrajul .

Fata de aceste motive a solicitat intimata respingerea cererii de apel si mentinerea solutiei pronuntate de instanta de fond .

In drept, a invocat dispozitiile art. 471 al. 5 Cod procedura civila, art. 275 Codul muncii, art. 216 din Legea nr.62/2011, art. 40 din Codul muncii, art. 45 din Constitutia Romaniei.

Examinand sentinta apelata, prin prisma motivelor de apel invocate, cu aplicarea dispozitiilor legale incidente in cauza Curtea retine urmatoarele:

Referitor la primul motiv de apel:

Reclamantul-apelant, a��, a contestat decizia de concediere nr.106/29.11.2016, emisa de a�� pe exceptie si pe fond .

Pe exceptie, apelantul-reclamant a sustinut ca decizia de concediere este nula deoarece, pe de o parte nu a fost semnata de reprezentantul legal care este administratorul unic, ci de o persoana fara imputernicire, iar pe de alta parte, decizia nu contine motivele care au determinat luarea masurii, in asa fel incat acestea sa poata fi verificate de catre instanta, parata enumerand aceste motive doar intr-o maniera generica.

Tot referitor la forma actului contestat reclamantul-apelant a mai invederat ca inscrisurile intocmite in data de 29.11.2016 au un caracter formal, mai precis, informarea nr. 107 a fost inregistrata ulterior deciziei de concediere, ceea ce atrage neregularitatea acesteia.

Pe fondul cauzei, apelantul-reclamant a invocat nelegalitatea deciziei deoarece desfiintarea locului sau de munca nu a fost determinata de o cauza reala si serioasa, ca in realitate postul de director nu a fost desfiintat, ci doar au fost transferate atributiile catre un alt director de magazin, ca organizarea societatii nu a avut un caracter efectiv, criteriile indicate de parata nefacand referire la activitatea reclamantului de la momentul angajarii si pana la momentul emiterii deciziei, fiind evident ca reorganizarea a fost invocata in mod formal.

Analizand continutul deciziei de concediere nr. l06/29.11.2016 emisa de parata a�� prin prisma exceptiei nulitatii invocate de apelantul - reclamant, Curtea constata ca sustinerile acestuia nu sunt intemeiate pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art.78 Codul muncii, concedierea dispusa eu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.

Sub aspect formal decizia criticata nu prezinta elemente care sa atraga nulitatea acesteia.

Astfel, Curtea constata ca decizia cuprinde motivele care au determinat luarea masurii concedierii reclamantului conform art. 65 alin. 1 Codul muncii.

Asadar, din punct de vedere formal, motivele ce au determinat desfiintarea postului reclamantului sunt expuse in decizia de concediere, astfel ca nu se poate retine nulitatea deciziei pe motiv ca aceasta nu cuprinde motivarea in fapt si in drept a masurii luate.

Referitor la sustinerea ca motivele indicate in cuprinsul deciziei sunt de o maniera generica si nu concreta, instanta de apel apreciaza ca aceasta sustinere este neintemeiata, deoarece prin aceste motive angajatorul a aratat ca desfiintarea postului a fost determinata de analiza activitatii desfasurate la punctul de lucru al a��, ca structura organizatorica impune reorganizarea activitatii in cadrul departamentului comercial, ca exista necesitatea reducerii costurilor prin reducerea pozitiilor din organigrama si, mai ales, ca nu se mai justifica pozitia de manager-centru comercial pentru punctul de lucru G. in cadrul companiei.

Chiar daca motivele sunt prezentate de o maniera generala, aceasta nu echivaleaza cu nemotivarea deciziei de concediere, angajatorul nu ar fi putut sa prezinte in cadrul deciziei de concediere datele concrete, statisticile, cifrele, veniturile si cheltuielile, care au determinat luarea unei astfel de masuri de desfiintare a postului.

Nici continutul art. 65 Codul muncii nu impune o anumita forma de prezentare a motivelor deciziei de concediere .

Prin urmare, aceasta critica a apelantului-reclamant ce vizeaza conditia de forma a deciziei de concediere nu este intemeiata si nu va fi admisa.

Totodata, Curtea mai constata ca decizia de concediere este semnata in numele administratorului unic a�� cu un semn in fata, semnul care arata ca pentru acesta semneaza o alta persoana .

Avand in vedere e-mailul din dosarul de fond, prin care numita a�� ii solicita administratorului unic incuviintarea de a semna personal actele pentru concedierea reclamantului a��, iar administratorul unic a incuviintat acest mandat (si ulterior nu a contestat actul semnat), Curtea constata ca decizia indeplineste conditiile de forma privind semnatura administratorului, fiind respectate astfel clauzele actului constitutiv al societatii.

Astfel, decizia de concediere este semnata pentru administratorul unic a�� de o alta persoana, a��, persoana care insa a primit mandat din partea administratorului unic de a semna actele in numele sau.

Curtea mai retine, pe de alta parte ca eventual angajatorul prin administrator unic si nu

partea adversa putea contesta existenta acestui mandat .

Cum insa, ulterior acestei imputerniciri, administratorul a��nu a contestat mandatul dat salariatei sale pentru semnarea actelor de concediere, nici reclamantul a�� nu poate sa se prevaleze de o astfel de neregularitate ca afectand nulitatea deciziei sale de concediere .

Cu privire la inregistrarea deciziei de concediere inaintea inregistrarii actului denumit ``informare`` cu nr.107/29.11.2016, faptul ca intr-un registru al angajatorului a fost inregistrata initial decizia de concediere si abia ulterior informarea nr.107/29.11.2016, nu duce automat la concluzia ca acestea au fost si emise de angajator in aceeasi ordine, respectiv intai s-a emis decizia de concediere si abia mai apoi a fost emis actul de informare catre reclamantul a��

In concluzie, Curtea apreciaza ca exceptia nulitatii deciziei de concediere pentru motivele invocate de catre apelantul-reclamant nu este intemeiata, iar solutia primei instante sub acest aspect este legala si temeinica.

Cu privire la fondul cauzei Curtea nu achieseaza la opinia primei instante pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 65 alin. 1 si 2 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.

Asadar, Curtea retine ca, prima conditie prevazuta de textul de lege mai sus invocat este ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva la momentul luarii masurii concedierii salariatului.

Desfiintarea postului este efectiva atunci cand locul de munca este suprimat din schema de personal a angajatorului.

In cauza de fata reclamantul a invederat ca postul sau de director la punctul de lucru din G. nu a fost desfiintat in realitate. Curtea constata ca, intr-adevar, desi angajatorul l-a concediat pe reclamant in baza art. 65 Codul muncii, la data de 29.11.2016, nu a facut si dovada desfiintarii concomitente a postului ocupat.

In cauza de fata, la data concedierii reclamantului, postul sau de director la punctul de

lucru G nu a disparut din schema de personal.

Acest fapt s-a intamplat mult mai tarziu, - dupa promovarea in instanta a contestatiei de fata - respectiv incepand cu anul urmator, situatie care rezulta din corespondenta electronica si din noua organigrama depuse la dosar vol.I.

Referitor la cea de-a doua conditie legala - cauza desfiintarii postului sa fie reala si serioasa, de asemenea parata nu a facut dovada indeplinirii acesteia.

Din apararile paratei, sub acest aspect, Curtea retine ca masura concedierii a fost determinata din considerente pur economice, conform rezultatelor analizelor derulate in legatura cu eficientizarea activitatii.

Astfel, a sustinut parata ca, din ratiuni obiective, in legatura cu necesitatea de imbunatatire a activitatii, conducerea a�� a aprobat reorganizarea societatii si ca in contextul necesitatii transformarii structurii organizatorice s-a hotarat desfiintarea din schema unitatii a pozitiei de director magazin pentru punctul de lucru din municipiul G, post ocupat de catre reclamant.

Angajatorul a mai sustinut ca masura concedierii reclamantului prin desfiintarea postului a avut la baza decizia Unicului administrator al a�� din 29 noiembrie 2016.

Conform acestei decizii, a fost analizata activitatea desfasurata la punctul de lucru a�� din municipiul G, precum si toate liniile de business si de activitate in vederea optimizarii si eficientizarii cheltuielilor pentru mentinerea profitabilitatii societatii.

S-a mai aratat ca exista necesitatea organizarii si eficientizarii activitatii la nivelul intregii societati si, in particular, la nivelul departamentului comercial tinand cont de faptul ca structura organizatorica actuala impune o reorganizare a activitatii in cadrul departamentului comercial.

A rezultat astfel, necesitatea reducerii costurilor, inclusiv a celor de personal, prin reducerea pozitiilor din organigrama.

Prin aceeasi decizie s-a mai prevazut ca nu se mai justifica pozitia de manager centru comercial pentru punctul de lucru din Galati intrucat atributiile acestui post se vor preda catre un alt director care va gestiona activitatea punctului de lucru G.

Pe baza acestor argumente masura rezultata a fost desfiintarea postului de director al punctului de lucru a�� G si concedierea individuala a acestui angajat.

Prin urmare, imprejurarea pe care angajatorul o arata pentru masura de desfiintare a postului de director este aceea ca, in aceeasi zi, a fost analizata situatia punctului de lucru a�� situat in municipiul G. si s-a si hotarat desfiintarea postului de director.

Curtea constata ca in aceasta decizie a Unicului administrator, - decizie considerata a fi anterioara emiterii deciziei de concediere, - administratorul foloseste argumente complet generale si nu arata in concret deficientele punctului de lucru din G.

Foloseste termeni generici ca de exemplu, necesitatea reducerii costurilor, inclusiv a celor de personal prin reducerea pozitiilor din organigrama, dar concluzia acestei masuri este doar reducerea postului de director.

Instanta de apel considera astfel, ca nici circumstantele de fapt si nici contextul in care s-a ajuns la desfiintarea postului de director nu au fost prezentate de catre parata, in mod concret pentru a se putea intelege conditiile concrete in care s-a luat masura desfiintarii postului de director si care sa dea credibilitate tezei propuse de intimata.

Este adevarat ca angajatorul este singurul in masura sa-si reorganizeze societatea, in schimb instanta trebuie sa inteleaga imprejurarile concrete care au dus la luarea acestei masuri pentru a vedea daca masura desfiintarii postului in baza art. 65 din Codul muncii este o masura reala, determinata de anumite circumstante, intr-un anumit context sau, in realitate, este vorba doar de indicarea unui anumit termen juridic, respectiv art. 65 din Codul muncii, pentru a putea fi inlaturat un salariat, fara a putea fi exercitat un control din partea instantei de judecata .

Angajatorul, chiar daca nu poate fi verificat cu privire la oportunitatea si necesitatea luarii unui astfel de masuri, desfiintarea unui anumit post, aceasta nu inseamna ca nu trebuie sa faca dovada faptului ca masura a fost dispusa ca o concluzie a unor a unei situatii de fapt concrete si nu pentru inlaturarea unui anumit salariat prin desfiintarea postului.

Avand in vedere argumentele expuse mai sus, respectiv faptul ca angajatorul este cel care decide cu privire la o astfel de masura, se poate vorbi ipotetic la un moment dat ca un punct de lucru sa fie preluat de un alt director dintr-o alta localitate de la un alt punct de lucru. Nu se poate exclude de plano o astfel de posibilitate.

Pentru a parea credibila o astfel de masura din partea angajatorului, acesta trebuie sa expuna insa o ipoteza anterioara rezonabila si credibila care sa poata forma convingerea instantei ca, in realitate, nu s-a dorit desfiintarea postului, doar inlaturarea unui anumit angajat.

Or, aceasta situatie anterioara trebuia expusa de parata in cauza de fata prin intampinarea formulata.

In concluzie, analizand argumentele expuse in decizia de la fila 89, decizia emisa de Unicul administrator al a�� instanta de apel constata ca imprejurarile de fapt si circumstantele enumerate in decizie sunt expuse pur formal si nu se refera la un context care sa duca ulterior la o concluzie.

De asemenea, si aceasta decizie este semnata de aceeasi persoana care a semnat decizia de concediere, desemnata sa semneze acte in locul Unicului administrator.

Acest aspect duce la concluzia ca, in realitate, nu a existat o intalnire de lucru in care

sa fie analizate conditiile economice si concrete ale punctului de lucru G. in prealabil, din care sa rezulte ca managerul centrului comercial poate fi desfiintat si inlocuit cu un alt manager. Angajatorul nu a facut dovada unor circumstante anterioare emiterii deciziei, circumstante care sa arate ca a fost o intalnire de lucru la nivelul angajatorului si ca aceasta reprezinta o masura necesara pentru societate .

Din chiar continutul intampinarii rezulta ca angajatorul a luat decizia de desfiintare a postului reclamantului, dar si de reorganizare a societatii, respectiv a punctului de lucru din G. in ziua de 29 noiembrie 2016.

Nu au fost invocate alte imprejurari anterioare la nivel de conducere a paratei care sa duca la necesitatea organizarii punctului de lucru din G.

Prin urmare, in data de 29 noiembrie 2016 au fost luate si intocmite toate deciziile, care intr-un in final au avut efect doar asupra reclamantului, director al punctului de lucru G. Din semnarea actelor de catre o alta persoana, respectiv a��, toate in aceeasi zi, respectiv decizia de concediere individuala, decizia de reorganizare a punctului de lucru din G., rezulta ca a fost mai mult o decizie spontana a paratei.

Aceasta imprejurare formeaza premisele ideii potrivit careia parata a incercat doar sa inlature pe salariatul sau, prin desfiintarea postului de director.

Este, de altfel, putin credibil a ajunge la o astfel de masura, desfiintarea postului de director si pastrarea tuturor celorlalte posturi din cadrul punctului de lucru. Desi instanta este gata sa primeasca aceasta teza in anumite circumstante, - parata nu a reusit sa arate macar la nivel teoretic, imprejurarea si contextul care sa faca credibila si reala ipoteza propusa de ea prin intampinare, respectiv ca a existat aceasta masura si a fost o masura necesara.

Asadar, parata nu a reusit sa sustina o teza rezonabila care sa poata duce firesc la justificarea masurii luate in data de 29 noiembrie 2016.

Instanta de apel retine, de asemenea, si faptul ca, potrivit celor sustinute de parata, a avut loc o reorganizare a doua puncte de lucru, G. si B., si nu doar a celui din G., asa cum a inteles angajatorul. Odata ce atributiile directorului din G. au fost transferate catre directorul din B., in realitate vorbim de reorganizarea a doua puncte de lucru.

In aceste conditii se pune problema criteriilor aplicate de angajator pentru selectia celor doi directori, a celor doua puncte de lucru, criterii care trebuie sa fie obiective, transparente si care sa poata fi verificate de instanta de judecata ori, in cauza, angajatorul nu a facut vorbire de o astfel de selectie, desi din doua posturi de acelasi fel, a fost pastrata o singura persoana .

In realitate, angajatorul nici nu si-a pus problema necesitatii a unei astfel de selectii.

Acest aspect a fost reclamat de apelantul a��, prin cererea de chemare in judecata, dar si prin cererea de apel, astfel ca instanta de apel nu schimba cu nimic cadrul procesual analizat, respectiv motivele cererii de chemare in judecata . Imprejurarea de fapt potrivit careia, atributiile punctului de lucru G. au fost transferate directorului punctului de lucru B., nu este contestata de vreuna dintre parti, astfel ca pornind de la aceste date, instanta de apel considera ca, desi se sustine ca a avut loc o reorganizare a magazinului G., in realitate, au fost reorganizate doua puncte de lucru, G. si B.

Si din acest motiv invocat concedierea reclamantului a fost o masura nelegala, pentru ca, chiar daca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 76 din Codul muncii, criteriile de departajare trebuie aplicate si in cazul prevazut de art. 65 din Codul muncii, atunci cand pentru postul desfiintat exista mai multe persoane care ocupa acelasi fel de post.

Procedand altfel, la acest moment, angajatorul nu poate justifica cum a pastrat pe unul din cei doi directori, si nu a dat sansa celui inlaturat de a participa la o selectie.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel:

Acesta vizeaza respingerea de catre prima instanta a cererii de acordare a bonusurilor financiare pentru incheierea contractului cu a�� Prima instanta a considerat ca nu sunt intrunite cumulativ conditiile reglementate in mod expres prin decizia administratorului unic nr.1/07.01.2016 deoarece la momentul depunerii garantiei de catre a��, reclamantul nu mai avea calitatea de salariat .

Curtea apreciaza ca aceasta solutie nu se mai justifica fata de imprejurarea ca prin admiterea apelului reclamantului a fost admisa contestatia si anulata decizia de concediere, cu consecinta repunerii acestuia in situatia anterioara, respectiv cu reintegrarea salariatului apelant in vechiul sau loc de munca si cu recuperarea tuturor drepturilor de care ar fi beneficiat acesta.

Or, fata de aceasta situatie, nu mai constituie un impediment pentru acordarea bonusurilor faptul ca SC a�� a depus garantia la data 17.01.2017.

Potrivit Hotararii nr.1/07.01.2016 Unicul administrator a hotarat ca angajatii cu atributii de negociere a contractelor de inchiriere care se constituie in membrii echipei Departamentului comercial si anume Commercial Manager, Area manager si Branch, manager, vor primi un bonus de succes care va fi acordat pentru contractele de inchiriere nou semnate pe o durata de 1 an, in conformitate cu strategia comerciala a companiei, cu exceptia reinoirilor/a noilor conditii .

Bonusul de succes se va acorda membrului echipei departamentului comercial care a stabilit si determinat conditiile care au dus la perfectarea contractului, inclusiv in cazul clientilor introdusi de consultanti. Bonusul de succes este in cuantum de 4% din valoarea anuala a contractului (VAC=chirie anual-discount) fara TVA, prevazuta in contractul de inchiriere pentru primul an de activitate .

S-a mai hotarat de catre Administratorul Unic prin Hotararea nr.1/07.01.2016 ca bonusul de succes se acorda cu obligativitatea ca urmatoarele conditii sa fie indeplinite cumulativ:

- Contract cu durata minima de 1 an, care la momentul acordarii bonusului sa fie inca in vigoare;

- Garantiile constituite conform conditiilor contractuale;

- La momentul acordarii bonusului debitele contractului in speta sa nu fie in valoare mai mare de contravaloare a 1 luna de chirie si utilitati.

Asadar, la data de 17.01.2017 au fost indeplinite toate aceste conditii cumulative si in plus este indeplinita si conditia suplimentara a existentei unui raport de munca .

Urmare a celor de mai sus Curtea apreciaza ca fiind intemeiat si cel de-al doilea motiv de apel si, astfel, se impune schimbarea sentintei, in sensul admiterii acestei cereri si obligarea paratei la plata sumei de 2472 euro in echivalentul in lei reprezentand c/v bonusuri financiare cuvenite pentru incheierea contractului cu ...

In ceea ce priveste cel de-al treilea motiv de apel ce se refera la cuantumul cheltuielilor de judecata la care a fost obligat apelantul prin sentinta de fond Curtea constata ca in conditiile in care apelul reclamantului a fost admis pentru celelalte doua motive si admisa contestatia in totalitate, nu se mai impune a se face aplicarea dispozitiilor art.453 Cod procedura civila privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata catre intimata deoarece nu mai are calitatea de parte cazuta in pretentii.

In concluzie, fata de toate aceste considerente, Curtea apreciaza ca apelul este intemeiat si ca decizia de concediere este nelegala nefiind intrunite cerintele legii pentru masura concedierii salariatului in baza art. 65 Codul muncii.

Ca atare, se impune admiterea apelului si schimbarea sentintei in sensul admiterii contestatiei, anularea deciziei de concediere nr.106/29.11.2016 si conform art.80 Codul muncii reintegrarea reclamantului in postul avut inainte de concediere cu obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.