Orientarea europeana ref. raspunderea magistratiilor

Dreptul comunitar se opune unei reglementari nationale care exclude raspunderea statului, intr-o maniera generala, pentru prejudiciile cauzate particularilor printr-o incalcare a dreptului comunitar imputabila unei instante judeca in ultima instanta ca urmare a faptului ca incalcarea in discutie rezultatele de la o interpretare a prevederilor de lege sau o apreciere a faptelor sau a probelor efectuata de acea instanta.
Astfel, dreptul comunitar se opune, de asemenea, legislatia nationala care limiteaza aceasta raspundere doar la cazurile de dol si abatere grava din partea instantei, in cazul in care o astfel de limitare ar duce la excluderea de raspundere a statului membru in cauza, in alte cazuri in care o incalcare vadita a fost comisa legea aplicabila, astfel cum se prevede la punctele 53-56 din hotararea in cauza C-224/01 Kobler [2003], p. I-10239.
In motivarea deciziei se arata ca, aprecierea faptelor, a probelor si interpretarea dispozitiilor de drept sunt inerente in functia judiciara, excludere, in astfel de cazuri, a raspunderii statului pentru prejudiciile cauzate particularilor ca urmare a exercitarii acestei sume de functii, in practica, la exonerarea de stat de la orice raspundere pentru incalcari ale dreptului comunitar care pot fi atribuite sistemului judiciar.
Mai mult, cu privire la limitarea acestei raspunderi doar la cazurile de dol sau de culpa grava din partea instantei, care este, de asemenea, de natura sa conduca la excluderea de facto de orice responsabilitate de stat, deoarece, in primul rand, instanta chemata de regula pe o actiune de despagubire pentru daunele cauzate de o hotarare judecatoreasca nu este lasat liber sa interpreteze conceptul actual de "grave abateri" in sine, ci este obligat prin definitie stricta prevazuta de legiuitorul national, care stabileste in avans - si exhaustiv - ceea ce constituie o abatere grav.
In aceasta privinta, trebuie amintit ca, in KA�bler hotarari pronuntate dupa data la care instanta nationala a facut referire la Curte, Curtea a statuat principiul conform caruia un stat membru este obligat sa repare prejudiciile cauzate de persoanele fizice, ca urmare a incalcarilor dreptului comunitar pentru care este responsabil, oricare ar fi autoritatea din statul membru a carui actiune sau omisiune a fost responsabil pentru incalcarea (a se vedea punctul 31 din care judecata).
Dupa cum Curtea a statuat, raspunderea statului poate fi angajata decat in cazul exceptional in care instanta nationala judeca in ultima instanta a incalcat in mod vadit legea aplicabila. In scopul de a stabili daca aceasta conditie este indeplinita, instanta nationala sesizata cu o cerere de despagubire trebuie sa tina seama de toate elementele care caracterizeaza situatia inainte, care includ, in special, gradul de claritate si de precizie al normei incalcate, daca incalcarea a fost intentionata, daca eroarea de drept a fost scuzabila sau nu, pozitia adoptata, daca este cazul, de catre o institutie comunitara si nerespectarea de catre instanta de judecata in cauza, cu obligatia de a face o pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul treilea paragraf al articolului 234 CE ( KA�bler , punctele 53-55).
Consideratii analoage legate de necesitatea de a garanta o protectie jurisdictionala efectiva a persoanelor de drepturile care le sunt conferite de dreptul comunitar se opune la fel raspunderea statului nu sunt suportate numai din cauza unei incalcari a dreptului comunitar imputabila unei instante nationale judeca in ultima instanta rezulta din interpretarea de dispozitii de drept facute de catre aceasta instanta.
Pe de o parte, interpretarea dispozitiilor formelor de drept face parte din insasi esenta activitatii judiciare, deoarece, indiferent de domeniul de activitate considerata, o instanta se confrunta cu argumente divergente sau conflictuale trebuie sa interpreteze in mod normal de norme juridice relevante - la nivel national si / sau dreptul comunitar - in scopul de a solutiona litigiul cu care este sesizata.
Pe de alta parte, nu este exclus ca o incalcare vadita a dreptului comunitar ar putea fi comise tocmai in exercitarea de astfel de activitati de interpretare, daca, de exemplu, Curtea da o norma de fond sau de procedura a dreptului comunitar, un sens vadit incorecte, in special in lumina de jurisprudenta relevanta a Curtii in materie (a se vedea, in acest sens, KA�bler , punctul 56), sau in cazul in care se interpreteaza dreptul national in asa fel incat, in practica, conduce la o incalcare a aplica legislatia comunitara .
Tot atsfel, o astfel de evaluare constituie, ca interpretarea dispozitiilor de drept, un alt aspect esential al functiei judiciare, deoarece, indiferent de interpretarea adoptata de catre instanta nationala sesizata cu un caz particular, aplicarea acestor dispozitii in acest caz va depinde adesea de evaluare care Curtea a facut a faptelor si valoarea si relevanta de probele administrate in acest scop de catre partile la diferend.
Asadar, o astfel de evaluare - care, uneori, necesita analize complexe - poate duce, de asemenea, in anumite cazuri, la o incalcare vadita a legii aplicabile, indiferent daca aceasta evaluare este facuta in contextul punerii in aplicare a dispozitiilor specifice referitoare la sarcina probei sau greutatea sau admisibilitatea probelor, sau in contextul aplicarii dispozitiilor care necesita o calificare juridica a faptelor.
Prin urmare, dreptul de a obtine despagubiri vor aparea, in cazul in care acesta din urma conditie este indeplinita, in cazul in care sa stabilit ca statul de drept incalcata urmareste sa confere drepturi particularilor si ca exista o legatura de cauzalitate directa intre incalcarea revine obligatia statului si prejudiciul suferit de persoanele vatamate (a se vedea, printre altele, in aceasta privinta, Francovich si altii , punctul 40, Brasserie du pA�cheur si Factortame , punctul 51, si KA�bler , punctul 51). Astfel cum reiese, in special, la punctul 57 din KA�blerjudecata, aceste trei conditii sunt necesare si suficiente pentru un drept in favoarea persoanelor fizice pentru a obtine despagubiri, desi acest lucru nu inseamna ca statul nu ar putea fi angajata in conditii mai putin stricte in conformitate de legislatia nationala.
In egala masura, Curtea a considerat drept o "Neindeplinire a obligatiilor - Principiul general al raspunderii statelor membre pentru incalcarea dreptului Uniunii de catre o instanta de ultim grad lor - de excludere a raspunderii statului pentru orice interpretarea dispozitiilor de drept sau de apreciere a faptelor si a probelor de catre un tribunal de ultima instanta - de catre legiuitorul national a raspunderii statului in caz de intentie sau neglijenta grava a instantei aceeasi``

Referinte:
Traghetti del Mediterraneo SpA, contra Italiei, Cauza C-173/03
Hotararea Curtii (Camera a treia) 24 noiembrie 2011, in cauza C-379/10,

Av. Artin Sarchizian
Societatea Romana pentru Drepturile Omului.
www.srdo.ro