Despre asistenta juridica de specialitate juridica acordata cu titlu gratuit, indiferent natura cauzei judiciare prevazute: penal, civil etc.

A. Consideratii generale

Dreptul de acces al justitiei este o garantie ce da expresie mecanismelor institutionale (de drept substantial si de procedura) care trebuie cultivate pentru a intari credinta nestramutata in dreptate - valoare fundamentala a increderii cetateanului in statul de drept .

Ameliorarea accesului la justitie pentru asigurarea caracterului efectiv al acestuia se realizeaza inclusiv prin obligatia pozitiva a statului de a asigura ``ajutorul jurisdictional`` celui care nu dispune de resurse financiare suficiente pentru ca dreptul de acces la justitie sa nu ramana un drept teoretic, iluzoriu, ci sa devina un drept concret, efectiv.

Fiecare dintre partile unui proces, indiferent de natura sa, are dreptul de a se apara ``util`` in propria cauza. ``Asistenta unui avocat`` este indispensabila in considerarea complexitatii procedurilor, dar si a proceselor, mai ales in contextul aplicarii Noilor Coduri.

Cheltuielile judiciare, in general, pot fi excesive sau disproportionate, astfel incat, asistenta gratuita a unui avocat pentru persoana care nu poate sa-si asume cheltuielile de asistenta calificata a fost si este un mijloc prin care, traditional, Baroul roman si-a indeplinit obligatia fundamentala a profesiei de avocat, aceea de a sprijini apararea celor aflati in nevoie. Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 sintetizeaza aceasta obligatie si prevede ca ``avocatul promoveaza si apara drepturile, libertatile si interesele legitime ale omului``.

Dreptul de acces la justitie, inteles ca drept efectiv, include si asistenta judiciara gratuita, acordata celor indreptatiti, in conditiile legii.

B. Dreptul exclusiv al decanului baroului de a aproba cu titlu gratuit asistenta de specialitate juridica

Pe linia traditiei, Legea nr. 51/1995, a reglementat expres competenta decanului baroului ``de a aproba cererile de asistenta juridica gratuita [art. 58 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995.]

Prin pct. 36 al Legii nr. 270/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 s-a introdus in corpul preexistent al legii Sectiunea I-a din Cap. VI , intitulata ``Cazurile si conditiile de acordarea a asistentei judiciare``.

Art. 71 din Legea nr. 51/1995 distinge intre ``formele asistentei judiciare`` asigurata de barou si dreptul ``decanului`` baroului de ``a acorda cu titlu gratuit`` asistenta de specialitatea juridica ``in cazuri de exceptie`` si daca ``drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate prin intarziere``.

Dreptul de apreciere al decanului baroului este, in aceasta materie, o ``constanta`` a reglementarilor profesiei de avocat. El a fost si este menit sa se evite acordarea discretionara a ``asistentei pro-bono``, care este specifica altor legislatii si care nu este reglementata de legislatia romana din ratiuni ce tin de ``asezarea`` constructiei institutionale realizata prin aplicarea Legii nr. 51/1995 care, in ansamblu, nu recunosc efecte valabile ``aprecierilor`` personale ale avocatului privind nevoia de asistenta juridica gratuita a solicitantilor. ``Girul`` verificarilor si aprecierilor concrete ale decanului baroului in asigurarea asistentei gratuite prin avocat este considerat o garantie a concurentei profesionale loiale si previne abuzurile!

``Asistenta`` acordata ``cu titlu gratuit`` solicitantilor se face numai in ``cazuri de exceptie`` si, in conditiile in care exista dovada ``lipsei de mijloace materiale`` a solicitantului, aflat in situatia in care neacordarea asistentei gratuite l-ar prejudicia ``prin intarziere``.

Legea nu distinge dupa natura cauzei judiciare prevazute: penal, civil etc.

Reglementarea prevazuta de art. 71 alin.(2 ) din Legea nr. 51/1995 are in vedere situatii diferite de cele prevazut la art. 72 si art. 73 din aceeasi lege.

C. Dreptul decanului baroului de a aproba cu titlu gratuit asistenta de specialitate juridica, subsecvent acordarii asistentei extrajudiciare prin avocat.

Acordarea asistentei judiciare gratuite de catre decanul baroului in baza Legii nr. 51/1995 (lege speciala) se aplica si in conditiile OUG nr. 51/21.04.2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, in raport de prevederile art. 23 si art. 53 din actul normativ adoptat special ca forma a asistentei acordata de stat din fonduri publice.

Art. 23 din OUG nr. 51/2008 prevede expres ca ``asistenta prin avocat`` ca modalitate a ajutorului public judiciar se acorda conform Legii nr. 51/1995.

Art. 41 din Legea nr. 51/1995 prevede expres obligatia avocatului de a acorda asistenta juridica daca a fost desemnat de barou, indiferent de caracterul ``din oficiu`` (remunerat din fonduri publice) sau ``gratuit`` (neremunerat) al asistentei.

Doctrina distinge intre ``asistenta judiciara in cele trei forme: ajutorul public judiciar, asistenta ... in cauzele penale in care apararea este obligatoriea��, asistenta ... prin avocat acordata la solicitarea organelor administratiei publice locale si asistenta de specialitate juridica aprobata de decanul baroului, cu titlu gratuit`` (D. Baldean, G. Frentiu ``Ajutorul public judiciar in materie civila``, Bucuresti, Universul Juridic, 2009, p. 109-115).

``Asistenta`` aprobata de decan este compatibila cu situatia in care solicitantul a beneficiat de ajutor in forma asistentei extrajudiciare sub forma ``asistentei`` concretizata de avocat in modalitatile prevazute de art. 35 din OUG nr. 51/2008. Solutia doctrinei (Ion Deleanu, ``Ajutorul public judiciar. Legislatia europeana si romana in materie`` - Revista Dreptul nr. 7/2008, p.33, nota 4) a fost urmata corect de barourile in care ``asistenta gratuita`` a fost acordata pentru sustinerea unor demersuri judiciare identificate de acelasi avocat in cadrul asistentei extrajudiciare, prin respectarea prevederilor art. 74 alin. (6) prin coroborare cu cele ale art. 71 alin. (2) si ale art. 41 din Legea nr. 51/1995.

D. Necesitatea clarificarii metodologice. Procedura de urmat

Din practica aplicarii prevederilor legale enumerate mai sus rezulta ca se pot crea confuzii privind aplicarea corecta a legii, in conditiile in care procedurile reglementate pentru asigurarea respectarii dispozitiilor incidente pot fi afectate de impactul Noilor Coduri.