Clauza cuprinsa intr-un contract de imprumut care prevede rambursarea sumei imprumutate in moneda straina in care a fost acordat imprumutul nu constituie in mod necesar o clauza abuziva

Cerinta potrivit careia clauzele contractuale trebuie sa fie exprimate in mod clar si inteligibil nu poate impune profesionistului sa anticipeze si sa informeze consumatorul cu privire la evolutii ulterioare imprevizibile, precum fluctuatiile exceptionale ale cursurilor de schimb Intre luna aprilie 2007 si luna octombrie 2008, doamna Ruxandra Paula Andriciuc si alte 68 de persoane au incheiat cu SC Banca Romaneasca contracte de credit in franci elvetieni (CHF) in vederea achizitionarii unor bunuri imobiliare, a refinantarii altor credite sau pentru nevoi personale.

Imprumutatii erau obligati sa ramburseze ratele lunare in CHF¹ .

Cursul de schimb dintre CHF si leul romanesc (RON) aproape s-a dublat intre 2007 si 2014. Imprumutatii considera ca banca era in masura sa prevada fluctuatiile cursului de schimb al CHF. Ei au sesizat, asadar, instantele romane, aratand ca clauzele care prevad rambursarea creditului in CHF impun in sarcina lor riscul de schimb valutar si constituie, prin urmare, clauze abuzive. Dreptul Uniunii2 protejeaza consumatorii cu ocazia incheierii unor contracte cu un profesionist. In special, acesta prevede ca o clauza poate fi considerata abuziva in cazul in care provoaca un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor care decurg din contract . Caracterul abuziv al unei clauze se apreciaza luand in considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a incheiat contractul si prin raportare, in momentul incheierii acestuia, la toate circumstantele care insotesc incheierea contractului si la celelalte clauze ale contractului. Aprecierea caracterului abuziv al unei clauze nu poate privi definirea obiectului principal al contractului, in masura in care clauza este exprimata in mod clar si inteligibil.

Sesizata cu litigiul, Curtea de Apel Oradea adreseaza trei intrebari Curtii de Justitie cu privire la examinarea clauzei contractuale in discutie. Doua dintre aceste intrebari urmaresc sa se stabileasca daca clauza in litigiu poate fi considerata ca vizand obiectul principal al contractului si daca aceasta este exprimata in mod ``clar si inteligibil``, astfel incat caracterul sau potential abuziv nu ar putea fi examinat. Pe de alta parte, se solicita Curtii sa clarifice momentul la care trebuie sa fie evaluata existenta unui ``dezechilibru semnificativ`` intre drepturile si obligatiile partilor. In concluziile prezentate astazi, avocatul general Nils Wahl se refera atat la modul de redactare a clauzelor contractuale in discutie, cat si la contextul factual si juridic in care au fost incheiate contractele de imprumut . Avocatul general tine seama de doua elemente determinante. In primul rand, el arata ca contractelor de imprumut in moneda straina le este aplicata in general o rata a dobanzii mai scazuta decat celor in moneda nationala in schimbul ``riscului de schimb valutar`` pe care il pot induce in cazul devalorizarii monedei nationale. In al doilea rand, el arata ca banca a acordat imprumuturile in CHF si ca este indreptatita sa obtina rambursarea acestor imprumuturi in aceeasi moneda. Potrivit avocatului general, obligatia de rambursare a ratelor lunare in CHF nu poate fi considerata un element accesoriu al contractului, ci face intr-adevar parte dintre elementele-cheie ale contractului de imprumut in monede straine. Avocatul general deduce din aceasta ca clauza cuprinsa intr-un contract de imprumut potrivit careia imprumutatul trebuie sa ramburseze suma in aceeasi moneda in care a fost acordata intra sub incidenta notiunii ``obiect principal al contractului``.

In ceea ce priveste a doua intrebare adresata Curtii, avocatul general precizeaza ca cerinta potrivit careia o clauza contractuala trebuie sa fie exprimata in mod clar si inteligibil presupune ca clauza in litigiu sa fie inteleasa de consumator atat pe plan formal si gramatical, cat si in ceea ce priveste domeniul de aplicare concret al acesteia. Astfel, un consumator mediu, normal informat si suficient de atent si de avizat ar trebui nu numai sa cunoasca posibilitatea de crestere sau de depreciere a monedei straine, ci si sa fie pus in masura sa evalueze consecintele unei astfel de clauze asupra obligatiilor sale financiare. Cerinta potrivit careia clauzele contractuale trebuie exprimate in mod clar si inteligibil nu poate totusi merge pana la impune ca profesionistul sa anticipeze evolutiile ulterioare imprevizibile, precum fluctuatiile cursurilor de schimb ale monedelor in discutie in cauza si nici sa informeze consumatorul cu privire la acestea si sa isi asume consecintele acestora.

In sfarsit, avocatul general se pronunta asupra momentului la care trebuie plasata evaluarea existentei unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. El precizeaza ca aceasta chestiune are sens doar in ipoteza in care Curtea ar concluziona ca clauza in litigiu nu intra sub incidenta notiunii ``obiect principal al contractului`` sau nu este exprimata in mod clar si inteligibil. Avocatul general considera ca un profesionist nu poate fi considerat raspunzator pentru evolutii ulterioare incheierii contractului si independente de vointa sa (precum variatiile cursului de schimb). Daca situatia ar fi diferita, nu numai ca ar fi impuse in sarcina profesionistului obligatii disproportionate, ci ar fi de asemenea compromis principiul securitatii juridice. Avocatul general concluzioneaza in aceasta privinta ca trebuie sa se tina seama de toate imprejurarile pe care profesionistul le-ar fi putut anticipa in mod rezonabil la incheierea contractului.

Dezechilibrul semnificativ nu poate fi, in schimb, apreciat in functie de evolutii ulterioare incheierii contractului, pe care profesionistul nu le putea controla si nu le putea anticipa (precum variatiile cursului de schimb).

Concluziile avocatului general in cauza C-186/16 Ruxandra Paula Andriciuc si altii/Banca Romanesca SA

¹ Potrivit informatiilor de care dispune Curtea, imprumuturi in franci elvetieni ar fi fost contractate de peste 50 000 de gospodarii din Romania.

² Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Editie speciala, 15/vol. 2, p. 273).