Necesitatea controlului caracterul clar si inteligibil al clauzei cuprinse in contractele de imprumut ipotecar care prevad aplicarea unei rate a dobanzii variabile bazate pe indicele caselor de economii

In Hotararea Gomez del Moral Guasch (C-125/18), pronuntata la 3 martie 2020, Curtea, intrunita in Marea Camera, a statuat ca clauza unui contract de imprumut ipotecar incheiat intre un consumator si un profesionist, in temeiul careia rata dobanzii care trebuie platita de consumator variaza in functie de indicele de referinta pentru imprumuturile ipotecare ale caselor de economii spaniole (denumit in continuare ``indicele de referinta``), acest indice fiind prevazut de dreptul spaniol, intra in domeniul de aplicare al directivei privind clauzele abuzive¹ .

Astfel, aceasta clauza nu reflecta acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii in sensul articolului 1 alineatul (2) din aceasta directiva. Curtea a precizat de asemenea ca instantele spaniole trebuie sa verifice caracterul clar si inteligibil al unei asemenea clauze, iar aceasta independent de aspectul daca dreptul spaniol a pus in aplicare posibilitatea oferita statelor membre, in temeiul articolului 4 alineatul (2) din directiva, de a prevedea ca aprecierea caracterului abuziv al unei clauze nu priveste, printre altele, definitia obiectului principal al contractului.

Daca aceste instante stabilesc caracterul abuziv al clauzei mentionate, ele pot, pentru a proteja consumatorul de consecintele deosebit de prejudiciabile care pot rezulta din nulitatea contractului de imprumut, sa inlocuiasca acest indice cu un indice supletiv prevazut de legislatia spaniola. Aceasta hotarare se inscrie in cadrul unei cereri de decizie preliminara formulate de Juzgado de Primera Instancia no 38 de Barcelona (Tribunalul de Prima Instanta nr. 38 din Barcelona, Spania). Domnul Marc Gomez del Moral Guasch a formulat o actiune in fata acestei instante in legatura cu caracterul pretins abuziv al unei clauze referitoare la rata dobanzii variabile si remuneratorii care figura in contractul de imprumut ipotecar pe care il incheiase cu institutia bancara Bankia SA. in temeiul acestei clauze, rata dobanzii ce trebuia platita de consumator variaza in functie de indicele de referinta.

Acest indice de referinta era prevazut de reglementarea nationala si putea fi aplicat de institutiile de credit imprumuturilor ipotecare. Cu toate acestea, instanta spaniola arata ca indexarea dobanzilor variabile calculata pe baza indicelui de referinta era mai putin favorabila decat cea calculata pe baza ratei medii de pe piata interbancara europeana (Euribor), care ar fi utilizata in 90 % din imprumuturile incheiate in Spania, cu un cost suplimentar de ordinul a 18 000- 21 000 de euro pe imprumut . In primul rand, Curtea a amintit ca clauzele care reflecta acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii sunt excluse din domeniul de aplicare al directivei ² .

Cu toate acestea, Curtea a remarcat ca, sub rezerva verificarii de catre instanta spaniola, reglementarea nationala aplicabila in speta nu impunea, pentru imprumuturile cu rata dobanzii variabila, utilizarea unui indice de referinta oficial, ci se multumea sa stabileasca conditiile care trebuiau indeplinite de ``indici sau rate de referinta`` pentru a putea fi utilizate de institutiile de credit .

In consecinta, Curtea a concluzionat ca intra in domeniul de aplicare al directivei clauza unui contract de imprumut ipotecar care prevede ca rata dobanzii aplicabile imprumutului se bazeaza pe unul dintre indicii de referinta oficiali prevazuti de reglementarea nationala care pot fi aplicati de institutiile de credit imprumuturilor ipotecare atunci cand aceasta reglementare nu prevede nici aplicarea imperativa a acestui indice independent de alegerea partilor contractuale, nici aplicarea sa supletiva in lipsa unei intelegeri diferite intre aceleasi parti.

In al doilea rand, la Cour a examinat competentele instantei nationale in cadrul controlului transparentei unei clauze privind obiectul principal al contractului. Astfel, articolul 4 alineatul (2) din directiva prevede ca aplicarea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste in special definitia obiectului principal al contractului in masura in care aceste clauze sunt redactate in mod clar si inteligibil³ . Instanta spaniola a examinat posibilitatea ca o instanta nationala, chiar in absenta transpunerii acestei dispozitii a directivei in dreptul intern, sa controleze daca o clauza precum clauza in litigiu indeplinea cerinta de transparenta impusa de directiva. In aceasta privinta, Curtea a subliniat ca clauzele contractuale trebuie sa indeplineasca cerinta unei redactari clare si inteligibile⁴ .

Aceasta cerinta se aplica, potrivit Curtii, inclusiv atunci cand o clauza intra in domeniul de aplicare al dispozitiei mentionate si chiar daca statul membru in cauza, in speta Spania, nu a transpus dispozitia respectiva in ordinea sa juridica. Rezulta ca o instanta a unui stat membru este obligata mereu sa controleze caracterul clar si inteligibil al unei clauze contractuale privind obiectul principal al contractului.

In al treilea rand, Curtea decide ca, pentru a respecta cerinta de transparenta in sensul directivei 5 , o clauza care stabileste o rata a dobanzii variabile ce figureaza intr-un contract de imprumut ipotecar trebuie nu doar sa fie inteligibila pe plan formal si gramatical, ci si sa ii dea posibilitatea consumatorului mediu, normal informat si suficient de atent si de avizat, sa inteleaga functionarea concreta a modului de calcul al acestei rate si sa evalueze astfel, pe baza unor criterii precise si inteligibile, consecintele economice, potential semnificative, ale unei asemenea clauze asupra obligatiilor sale financiare. Constituie elemente deosebit de relevante in aceasta privinta, pe de o parte, imprejurarea ca elementele principale referitoare la calculul ratei dobanzii sunt usor accesibile oricarei persoane care intentioneaza sa contracteze un imprumut ipotecar, ca urmare a publicarii modului de calcul al acestei rate in jurnalul oficial al statului membru in cauza, precum si, pe de alta parte, furnizarea de catre profesionist consumatorului de informatii cu privire la evolutia trecuta a indicelui pe baza caruia este calculata rata respectiva.

In al patrulea rand, in ceea ce priveste competentele instantei nationale in cadrul constatarii eventualului caracter abuziv al unei clauze contractuale, in sensul directivei, Curtea a amintit ca aceasta⁶ nu se opune ca instanta nationala, in aplicarea principiilor de drept ale contractelor, sa inlature o clauza abuziva dintr-un contract incheiat intre un profesionist si un consumator, inlocuind-o cu o dispozitie de drept national cu caracter supletiv in situatii in care anularea unei asemenea clauze ar obliga instanta sa anuleze contractul in intregime, expunandu-l astfel pe consumator unor consecinte deosebit de prejudiciabile. Astfel, o asemenea anulare a contractului ar putea avea in principiu drept consecinta exigibilitatea imediata a cuantumului imprumutului datorat in proportii care risca sa depaseasca capacitatile financiare ale consumatorului si, ca urmare a acestui fapt, ar tinde sa il penalizeze mai degraba pe acesta decat pe creditor care, pe cale de consecinta, nu ar fi descurajat sa introduca asemenea clauze in contractele pe care le propune. In speta, legiuitorul spaniol a introdus, de la momentul incheierii contractului de imprumut litigios, un indice ``substitutiv``, care, sub rezerva verificarii de catre instanta de trimitere, prezinta un caracter supletiv.

In aceste conditii, Curtea a considerat ca directiva ⁷ nu se opune ca, in cazul nulitatii unei clauze contractuale abuzive care stabileste un indice de referinta pentru calculul dobanzilor variabile ale unui imprumut, instanta nationala sa inlocuiasca acest indice cu indicele substitutiv respectiv, aplicabil in lipsa unui acord contrar al partilor contractuale, in masura in care contractul de imprumut ipotecar in cauza nu poate continua sa existe in cazul eliminarii acelei clauze abuzive iar anularea contractului in intregime este de natura sa il expuna pe consumator unor consecinte deosebit de prejudiciabile.

Hotararea in cauza C-125/18 Marc Gomez del Moral Guasch v Bankia SA

1 Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Editie speciala, 15/ vol. 2, p. 273).

2 Articolul 1 alineatul (2) din directiva.

3 Articolul 4 alineatul (2) din directiva, care priveste clauzele privind obiectul principal al contractului sau caracterul adecvat al pretului sau al remuneratiei, pe de o parte, si serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte .

4 Articolul 5 din directiva.

5 Articolul 4 alineatul (2) si articolul 5 din directiva.

6 Articolul 6 alineatul (1) din directiva.

7 Articolul 6 alineatul (1) si articolul 7 alineatul (1) din directiva.