Alexandru D. Xenopol, Dictionar Personalitati

Dupa absolvirea liceului in orasul natal, si-a completat studii universitare de filozofie, drept si istorie (1867 - 1871), culminand cu obtinerea doctoratului in drept la Berlin si a celui in filozofie la Giessen, in acelasi an, 1871. In ambele sale lucrari de sustinere a disertatiei de doctor, Alexandru Xenopol se arata a fi un adept al modelelor de drept, filozofice si istorice propuse de savantii germani.

Reintors in tara, Alexandru D. Xenopol a intrat in magistratura, fiind, in 1872, prim-procuror al Tribunalului din Iasi. In 1878, obtine, prin concurs, Catedra de istorie a romanilor la Universitatea din Iasi, urmand ca din 1883 sa renunte la magistratura integrandu-se total, avand preocupari intelectuale multiple, ca profesor, cercetator, editor, istoric, in viata Universitatii din Iasi.

In anul 1891 obtine, tot prin concurs, si Catedra de istorie universala, la aceeasi Universitate, devenind astfel unul dintre acei intelectuali de forta, capabili de a sustine multiple cariere intelectuale.

In calitatea sa de istoric, filozof al istoriei, economist, literat, pedagog, jurist, sociolog, profesor, pedagog, Alexandru D. Xenopol a fost ales in 1893 membru titular al Academiei Romane. Intre 1898 - 1901 devine rector al Universitatii din Iasi.

Ca om de stiinta, cu deosebire pentru meritele sale exceptionale in domeniul istoriei, incepand cu anul 1900, Xenopol a devenit membru de onoare al Societatii de Arheologie din Bruxelles, apoi a primit acelasi titlu de la Societatea Academica din Cernauti, in 1901, a fost ales membru al Institutului International de Sociologie (1903) si, respectiv, membru titular al Academiei de Stiinte Morale si Politice din Paris (1914), vicepresedinte al Societatii de Sociologie din Paris (1916).

S-a aflat intotdeauna intr-un fertil dialog cu invatatii renumiti ai Europei, prin intermediul forurilor stiintifice istorice, care i-au acordat deseori premii de excelenta, alaturi de Academia Romana.

A murit la 27 februarie 1920 in Bucuresti.