Plata serviciilor de termoficare

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 1169 Cod civil ``Cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.``
In privinta obligatiilor comerciale, in art. 46 Cod comercial, se arata ca:
``Obligatiunile comerciale si liberatiunile se probeaza: cu acte autentice, cu acte sub semnatura privata, cu facturi acceptate, prin corespondenta, prin telegrame, cu registrele partilor, cu martori, de cate ori autoritatea judecatoreasca ar crede ca trebuie sa admita proba testimoniala si aceasta chiar in cazurile prevazute de art. 1191 din codul civil, in fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civila.``
In speta, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe prevederile art. 1073 Cod civil, dar nu a facut dovada existentei actului sau faptului juridic din care sa se fi nascut obligatia de plata a sumei pe care o pretinde.
In privinta probatiunii cererii, instanta constata ca, potrivit prevederilor art. 112 alin. 1 pct. 5 Cod pr civila, probele trebuiesc propuse de reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar potrivit prevederilor art. 132 alin. 1 Cod pr.civila, la prima zi de infatisare, la cererea reclamantului, instanta poate acorda un termen pentru a propune probe noi fata de cele solicitate prin cererea de chemare in judecata .
Sanctiunea nerespectarii acestor dispozitii de catre reclamant, este prevazuta de art. 138 din Codul de procedura civila in care se arata ca: ``Dovezile care nu au fost cerute in conditiile art. 112, 115 si 132 nu vor mai putea fi invocate in cursul instantei``.
In speta, reclamanta a aratat in mod expres ca nu mai solicita alte probe in afara inscrisurilor depuse la dosar.
Analizand inscrisurile depuse de reclamanta impreuna cu cererea de chemare in judecata, apreciate de aceasta ca fiind suficiente pentru a-si proba pretentiile ce fac obiectul actiunii, se constata ca: nu s-a depus niciun inscris prin care sa se fi probat ca partile ar fi convenit sa fie prestate serviciile facturate, facturile emise de reclamanta nu au la baza niciun act opozabil paratelor, prin care sa se fi stabilit cantitatile facturate iar determinarea cantitativa a serviciilor despre care se pretinde ca ar fi fost prestate, s-a facut in mod unilateral de catre reclamanta, nu s-a facut nici macar dovada comunicarii facturilor ce fac obiectul prezentului dosar si evident nici acceptarea la plata .
Faptul ca reclamanta presteaza un serviciu public, presupune responsabilitati in plus fata de alti comercianti, neexistand si nefiind nici permis sa existe derogari sub aspectul obligatiei de a-si proba pretentiile deduse judecatii.
Solutia pronuntata de Judecatoria Petrosani, a fost mentinuta de Tribunalul Hunedoara.