Suspendarea judecatii cand dezlegarea pricinii atarna, in totul sau in parte, de existenta sau neexistenta unui drept

Prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Pitesti, reclamanta SC V Arges SA, in contradictoriu cu paratul Ministerul Finantelor Publice-prin Directia Generala a Finantelor Publice Arges, a solicitat anularea Deciziei nr.133/18.08.2010, a Deciziei de impunere nr.902/14.05.2010 si a Raportului de inspectie fiscala nr.41466/14.05.2010, emise de Directia Generala a Finantelor Publice Arges.

Totodata, reclamanta a solicitat suspendarea judecarii cauzei, in temeiul art. 244 pct.1 din Codul de procedura civila, pana la solutionarea irevocabila a contestatiei formulata impotriva Deciziei de impunere nr.3/04.08.2009, cat si a Raportului de inspectie fiscala nr.18838/03.08.2009.

Prin Incheierea de sedinta din data de 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitesti a dispus suspendarea cauzei, in temeiul art. 244 pct.1 din Codul de procedura civila, pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr.837/46/2010, aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea de Apel Arges a retinut, in esenta, ca actele administrative contestate obliga reclamanta la plata sumei de 430.049 lei TVA si 81.180 lei majorari de intarziere, sume calculate in baza accizelor , al caror cuantum nu este definitivat.

De, asemenea, Curtea de apel a constatat ca nu ar putea face aprecieri asupra legalitatii actelor fiscale din cauza, in conditiile in care nu este solutionat litigiul precedent, avand in vedere si faptul ca litigiul initial ar putea sa se finalizeze cu o varianta modificata de plata a accizelor, caz in care s-ar modifica si obligatia de plata a TVA si a accesoriilor aferente.

Avand in vedere ca prin Sentinta nr.l62/F-CONT/15.02.2010 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti s-a dispus obligarea paratei ANAF sa solutioneze contestatia reclamantei impotriva Deciziei de impunere nr.3/04.08.2009, cat si faptul ca prin Decizia nr.l33/l8.08.2010 se retine obligatia de plata a TVA aferente accizelor datorate in baza Deciziei de impunere nr.3/04.08.2009, instanta de fond a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.244 pct.1 din Codul de procedura civila.

Prin Incheierea de sedinta din data de 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Pitesti a admis cererea formulata de reclamanta SC V Arges, in contradictoriu cu paratul Ministerul Finantelor Publice-prin Directia Generala a Finantelor Publice Arges, dispunand suspendarea executarii Deciziei de impunere nr.902/14.05.2010, pana la solutionarea irevocabila a cauzei de fond .

Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea de apel a retinut in esenta, ca prin Incheierea de sedinta din 24 noiembrie 2010 s-a dispus suspendarea solutionarii cauzei, insa in privinta cererii de suspendare a executarii Deciziei de impunere nr.902/14.05.2010 s-a fixat termen de judecata la data de 15 decembrie 2010 pentru cand reclamanta a fost obligata plateasca cautiunea, in limitele impuse de legiuitor.

Totodata, instanta de fond a retinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.14 din Legea nr.554/2004, avand in vedere dependenta platii TVA si accesoriilor ce fac obiectul cauzei, de plata accizelor nesolutionata irevocabil, o eventuala executare silita conducand la blocarea activitatii reclamantei., fara a fi stabilita o culpa in sarcina acesteia.

Ministerul Finantelor Publice-prin Directia Generala a Finantelor Publice Arges, in termen legal a declarat recurs atat impotriva Incheierii de sedinta din data de 24 noiembrie 2010, cat si a Incheierii de sedinta din data de 15 decembrie 2010, pronuntate de Curtea de Apel Pitesti - Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal in cauza de fond, avand ca obiect contestatia formulata de reclamanta SC Vinalcol Arges SA.

Recursul declarat impotriva Incheierii din data de 24 noiembrie 2010 prin care, in temeiul art. 244 pct.1 Cod procedura civila s-a dispus suspendarea solutionarii cauzei de fata, pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 837/46/2010, aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Recurentul-parat, invocand motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila a sustinut ca in mod nelegal s-a dispus suspendarea solutionarii cauzei, pe temeiul aratat, aratand ca, in realitate, ceea ce urmareste reclamanta nu este decat prelungirea fara justificare a achitarii obligatiilor bugetare stabilite in sarcina sa.

In opinia recurentei nu sunt intrunite cerintele art. 244 pct.1 Cod procedura civila in conditiile in care, in dosarul mentionat, aflat in curs de solutionare in recurs, pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a pronuntat o hotarare prin care s-a admis in parte actiunea reclamantei SC V si a fost obligata recurenta sa solutioneze contestatia acesteia impotriva unei decizii de impunere din 2009 (nr. 3/4 august 2009).

Nu exista nici o legatura, in sensul art. 244 Cod procedura civila intre aceasta cauza si dosarul de fata, in opinia recurentului.

Recursul declarat de acelasi recurent impotriva Incheierii din 15 decembrie 2010

Recurentul Ministerul Finantelor Publice-Directia Generala a Finantelor Publice a atacat cu recurs si Incheierea din 15 decembrie 20110, pronuntata de instanta de fond, in acelasi dosar, prin care, in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, republicata, s-a dispus suspendarea executarii Deciziei nr. 902/14 mai 2010.

Invocand prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila cu referire la art. 3041 Cod procedura civila, recurentul a criticat si aceasta solutie, sub urmatoarele aspecte:

-instanta a stabilit o insuficienta cautiune (10.345 lei), suma ce se impunea a fi depusa cu acest titlu fiind de 20% din suma contestata;

-nu sunt indeplinite cerintele art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executarii actelor administrativ fiscale atacate.

Nu s-a dovedit in cauza existenta unei indoieli puternice asupra legalitatii actelor administrativ fiscale contestate si in plus, recurentul a remarcat ca instanta de fond, in motivarea cererii de suspendare a analizat practic fondul cauzei ceea ce evident nu este admisibil in procedura sumara a suspendarii executarii actelor administrativ fiscale.

Apararile intimatei-reclamante

Intimata-reclamanta S.C. V S.A. a formulat intampinare la recursurile declarate de recurentul-parat, solicitand, in esenta, respingerea acestora ca nefondate, data fiind aplicarea corecta de catre prima instanta a textelor de lege incidente.

Solutia si considerentele instantei de recurs

Recursurile sunt fondate.

Inalta Curte, examinand incheierile atacate raportat la actele si lucrarile dosarului si fata de prevederile legale aplicabile, apreciaza ca au fost pronuntate cu gresita aplicare a legii astfel ca se impune casarea lor, in limitele si pentru considerentele in continuare aratate, cu consecinta trimiterii cauzei spre continuarea judecatii, in temeiul art. 312 alin.2 Cod procedura civila, cu referire la art. 2441 si 245 Cod procedura civila si art. 304 pct.9 Cod procedura civila.

Asupra recursului promovat impotriva Incheierii din 24 noiembrie 2010

Prin aceasta incheiere, astfel cum s-a aratat deja in expunerea rezumativa a considerentelor primei instante judecatorul fondului, facand aplicarea prevederilor art. 244 pct.1 Cod procedura civila a suspendat judecarea cauzei pana la solutionarea irevocabila a dosarului 837/46/2010 aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Contrar celor retinute de prima instanta si in acord cu sustinerile recurentului pe acest aspect, Inalta Curte retine ca nu se impunea in cauza suspendarea solutionarii cauzei pe temeiul art. 244 pct.1 Cod procedura civila.

Cu toate ca intre parti, in mod evident exista mai multe litigii in curs, astfel cum a stabilit si instanta de fond, ceea ce desigur ca genereaza si aparitia unor legaturi in sensul in care s-ar putea sustine si existenta unei ``influente``, Inalta Curte apreciaza ca esential, in sensul institutiei art. 244 pct.1 Cod procedura civila, este caracterul sau facultativ.

Astfel, adoptarea acestei masuri depinde de aprecierea instantei care este datoare sa examineze si sa aiba in vedere nu numai legatura dintre cauze ci si oportunitatea suspendarii judecatii.

Din aceasta perspectiva este evident ca interesul reclamantei-intimate, care a promovat o multitudine de cauze si apoi a obtinut succesiv suspendarea executarii actelor contestate sau a solutionarii acestora, este acela de a mentine si de a prelungi pe o durata cat mai mare de timp incertitudinea referitoare la obligatiile suplimentare de plata stabilite in sarcina sa.

Fara a sustine ca judecata trebuie realizata cu incalcarea drepturilor procesuale ale tuturor partilor implicate si in conformitate cu prevederile legale incidente, Inalta Curte apreciaza ca un astfel de interes nu se impunea a fi proteguit pe aceasta cale, cu atat mai mult cu cat cauza juridica a tuturor actiunilor o reprezinta Decizia nr. 12/25 martie 2009, emisa de Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Arges prin care au fost anulate deciziile nr. 9/25 iunie 2008 si 11/2 octombrie 2008 de utilizator fiscal, cererea de suspendare a executarii acestei decizii fiind irevocabil respinsa (Decizia nr. 1322/8 decembrie 2009 a Curtii de Apel Pitesti).

Asadar, in considerarea celor mai sus aratate, se va admite recursul declarat impotriva acestei incheieri, cu consecinta casarii masurii dispuse si a trimiterii cauzei la aceeasi instanta spre continuarea judecatii.

Asupra recursului promovat impotriva Incheierii din 15 decembrie 2010

Examinand si aceasta incheiere atacata cu recurs de catre recurentul-parat, Inalta Curte potrivit art. 3041 Cod procedura civila apreciaza ca aceasta a fost pronuntata cu vadita incalcare a prevederilor art. 2441 si 245 Cod procedura civila astfel ca se impune analizarea regularitatii caii de atac exercitate, cu prioritate din aceasta perspectiva .

Incheierea din 15 decembrie 2010 prin care, in temeiul art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, republicata s-a dispus suspendarea executarii Deciziei nr. 902/14 mai 2010, a fost pronuntata, fara indoiala, dupa ce, la un termen anterior, solutionarea cauzei in ansamblul ei fusese suspendata in temeiul art. 244 pct.1 Cod procedura civila.

Odata ce cauza a fost suspendata pe temeiul aratat, in sensul si spiritul prevederilor art. 2441 si 245 Cod procedura civila care reglementeaza calea de atac ce poate fi exercitata impotriva incheierii de suspendare a judecarii procesului si respectiv modalitatile de reincepere a judecatii, este evident ca nu mai pot fi efectuate acte noi de procedura si in orice caz nu mai pot fi adoptate solutii care, la randul lor, sunt susceptibile de cai de atac.

Inalta Curte apreciaza asadar ca in mod nelegal, cu incalcarea prevederilor sus mentionate din Codul de procedura civila, incidente in temeiul art. 28 alin.1 din Legea nr. 554/2004, republicata, prima instanta a trecut la solutionarea cererii de suspendare, cu citarea partilor in sedinta publica, in conditiile in care fusese deja suspendat cursul judecatii in cauza, fiind irelevanta din perspectiva procesuala mentiunea judecatorului fondului in sensul ca termenul de judecata pentru aceasta cerere de suspendare a fost fixat la data la care prima instanta a ramas in pronuntare pe cererea de suspendare a judecatii, pe temeiul art. 244 alin.1 pct.1 Cod procedura civila.

Fata de temeiurile de drept analizate, de natura a antrena casarea si a acestei incheieri, cu consecinta inlaturarii masurii dispuse in conditii de vadita incalcare a normelor de procedura, celelalte motive de recurs formulate de recurentul-parat, vizand intrunirea cerintelor prevazute de art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, republicata, n-au mai fost examinate.