Aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei. Circumstanta atenuanta a provocarii

Prin sentinta nr. 71 din 1 aprilie 2013 pronuntata de Tribunalul Suceava, Sectia penala, inculpatul C.G. a fost condamnat la 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, prevazuta in art. 183 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

In temeiul dispozitiilor art. 71 C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a si b) C. pen. anterior, ca pedeapsa accesorie.

In temeiul dispozitiilor art. 81 C. pen. anterior, s-a suspendat conditionat executarea pedepsei pe durata termenului de incercare de 5 ani, calculat potrivit dispozitiilor art. 82 C. pen. anterior.

In temeiul dispozitiilor art. 71 alin. (1) si (5) C. pen. anterior, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii constand in interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a si b) C. pen. anterior.

S-a admis actiunea civila introdusa de partea civila - Spitalul Judetean de Urgenta ``S.`` si a fost obligat inculpatul C.G. la plata sumei de 3.342,01 lei, reprezentand cheltuieli de spitalizare.

S-a admis, in parte, actiunea civila formulata de partea civila M.N. si a fost obligat inculpatul C.G. la plata catre aceasta a sumei de 14.000 lei, cu titlu de daune materiale si a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

Prin decizia nr. 136 din 25 octombrie 2013 a Curtii de Apel Suceava, Sectia penala si pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de procuror, de partea civila M.N. si de inculpatul C.G. impotriva sentintei penale nr. 71 din 1 aprilie 2013 pronuntata de Tribunalul Suceava, a fost desfiintata in totalitate sentinta atacata si in rejudecare:

Inculpatul C.G. a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, prevazuta in art. 183, cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) si c) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 3 ani inchisoare.

In temeiul art. 861 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare, pe un termen de incercare de 6 ani, stabilit in conditiile art. 862 C. pen. anterior.

S-a facut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen. anterior.

In temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a fost suspendata executarea pedepselor accesorii stabilite de instanta de fond pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii.

A fost admisa, in parte, actiunea civila introdusa de partea civila Spitalul Judetean de Urgenta ``S.`` si a fost obligat inculpatul C.G. la plata sumei de 2.339,4 lei reprezentand cheltuieli de spitalizare victima.

A fost admisa, in parte, actiunea civila formulata de partea civila M.N. si a fost obligat inculpatul C.G. la plata catre aceasta a sumei de 9.800 lei, cu titlu de daune materiale si a sumei de 10.500 lei, cu titlu de daune morale.

Impotriva acestei decizii, intre altii, inculpatul C.G. a declarat, in termen legal, recurs.

Inculpatul C.G., invocand cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, a solicitat: in principal, achitarea sa in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. anterior, cu aplicarea art. 44 C. pen. anterior; in subsidiar, prin reevaluarea circumstantelor atenuante deja retinute, sa se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, in sensul reducerii cuantumului acesteia.

Examinand recursul declarat de inculpatul C.G. in raport cu motivele de casare invocate si cu prevederile legale incidente, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare:

Preliminar, Inalta Curte de Casatie si Justitie observa ca decizia recurata a fost pronuntata de Curtea de Apel Suceava, Sectia penala si pentru cauze cu minori, la 25 octombrie 2013, deci ulterior intrarii in vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, iar recursul declarat de inculpat a fost inregistrat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la 7 noiembrie 2013, situatie in care acesta este supus casarii in limita motivelor de recurs prevazute in art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, care este legea procesual penala aplicabila recursului de fata.

Cu privire la recursului inculpatului C.G.:

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devolutiei recursului, in sensul ca unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substantial sau incluse in sfera de aplicare a cazului de casare prevazut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, intentia clara a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrange controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinara, doar la chestiuni de drept .

Rezulta, asadar, ca, in cazul recursului declarat impotriva deciziilor pronuntate in apel, nici recurentii si nici instanta nu se pot referi decat la lipsurile care se incadreaza in cazurile de casare prevazute de lege, neputand fi inlaturate pe aceasta cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurata, ci doar acele incalcari ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate in art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior.

In acest sens, se constata ca, printre cazurile de casare abrogate in mod expres de Legea nr. 2/2013, a fost si cel reglementat anterior in art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., situatie in care criticile formulate de inculpat care se subsumau acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinarii de catre instanta de ultim control judiciar, recursul limitandu-se, asa cum s-a aratat in dezvoltarile anterioare, la motivele de casare expres prevazute de lege.

Cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. anterior era unul dintre cele care permiteau, in mod exceptional, examinare situatiei de fapt de catre instanta de recurs.

Aceasta verificare nu mai este permisa de lege, cat timp art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior reglementeaza doar motive de casare ce vizeaza chestiuni de drept ale hotararilor recurate. Astfel, criticile recurentului inculpat privind gresita condamnare si cererea de achitare in temeiul art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. anterior excede cazurilor de casare prevazute in art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, intrucat se refera la aspecte de fapt ale cauzei.

Totodata, in realizarea aceluiasi scop, de a include in sfera controlului judiciar exercitat de instanta de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat si pct. 14 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, stabilindu-se ca hotararile sunt supuse casarii doar atunci cand s-au aplicat pedepse in alte limite decat cele prevazute de lege.

Critica inculpatului vizand reindividualizarea pedepsei, prin reevaluarea circumstantelor atenuante, in sensul reducerii cuantumului acesteia, nu intra sub incidenta cazului de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, neputand fi examinata nici in raport cu pct. 14 al aceluiasi articol, cata vreme este evident ca, in realizarea aceluiasi scop, de a include in sfera controlului judiciar exercitat de instanta de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat si pct. 14 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, stabilindu-se ca hotararile sunt supuse casarii doar atunci cand s-au aplicat pedepse in alte limite decat cele prevazute de lege, reglementandu-se, asadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel incat netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizarii pedepsei - nu mai poate fi examinata in recurs.

Examinand, din oficiu, recursul declarat de inculpat si in raport cu prevederile art. 5 C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata si apreciaza dupa cum se arata in continuare:

- art. 183 C. pen. anterior prevede pedeapsa inchisorii de la 5 la 15 ani, in timp ce art. 195 C. pen. prevede pedeapsa inchisorii de la 6 la 12 ani;

- in speta, imprejurarea ca maximul special prevazut in art. 195 C. pen. - 12 ani inchisoare - este sensibil mai mic decat cel prevazut in art. 183 C. pen. anterior - 15 ani inchisoare - desi ar putea induce ideea ca legea penala noua este mai favorabila, este lipsita de relevanta cata vreme, ca efect al aplicarii art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, pedeapsa stabilita inculpatului a fost coborata sub minimul special (de la 5 la 3 ani inchisoare), cu aplicarea art. 861 C. pen. anterior;

- daca s-ar proceda la schimbarea incadrarii juridice, din art. 183 C. pen. anterior, in art. 195 C. pen., s-ar crea inculpatului, in propria cale de atac, o situatie mai grea (contrar prohibitiei exprimate in principiul non reformatio in pejus) sub urmatoarele aspecte:

- inlaturarea inevitabila a circumstantelor atenuante judiciare, prevazute in art. 74 alin. (1) lit. a) si c) C. pen. anterior, neavand corespondent in art. 75 C. pen.;

- circumstanta atenuanta a provocarii (art. 73 lit. b C. pen. anterior - art. 75 alin. 1 lit. a C. pen.), definitiv castigata cauzei, nu ar mai putea avea ca efect coborarea pedepsei sub minimul special (6 ani inchisoare, potrivit art. 195 C. pen. in loc de 5 ani inchisoare, potrivit art. 183 C. pen. anterior), art. 76 alin. (2) C. pen. anterior fiind inlocuit cu art. 76 alin. (1) C. pen., text de lege ale carui prevederi sunt evident defavorabile inculpatului din moment ce ar conduce la aplicarea unei pedepse de minimum 4 ani inchisoare (in loc de 3 ani inchisoare);

- in acest cuantum (ce ar reprezenta minimul legal posibil, dupa cum deja s-a aratat), pedeapsa ar urma sa fie efectiv executata intr-un loc de detinere, aplicarea art. 91 alin. (1) C. pen. (privind suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere) fiind exclusa;

- evitarea incalcarii principiului non reformatio in pejus nu ar fi posibila decat prin ``combinarea`` art. 195 C. pen. cu art. 74 alin. (1) lit. a) si c), art. 73 lit. b) si art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, adica prin crearea unei lex tertia, ceea ce, in mod evident, este inadmisibil.

Fata de cele aratate, legea penala veche - Cod penal anterior - se invedereaza a fi mai favorabila inculpatului.

Pentru considerentele expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins, ca nefondat, recursul declarat si de inculpatul C.G. impotriva deciziei nr. 136 din 25 octombrie 2013 a Curtii de Apel Suceava, Sectia penala si pentru cauze cu minori.