Prescriptia dreptului la actiune implinita inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod civil

Asadar, din coroborarea dispozitiilor legale privind aplicarea legii civile in timp, rezulta, in mod neindoielnic ca prescriptia extinctiva, invocata pentru o situatie in intregime incheiata inainte de intrarea in vigoare a legii noi, ramane supusa dispozitiilor care au instituit-o.

In consecinta, un raport juridic incheiat sub imperiul legii vechi este supus dispozitiilor Decretului nr. 167/1958, act normativ care reglementeaza institutia prescriptiei extinctive si care in art. 18 contine dispozitii procedurale, instituind posibilitatea invocarii exceptiei din oficiu de catre instanta de judecata, oricand in cursul judecarii cauzei, ceea ce-i confera caracterul unei exceptii de ordine publica, chiar daca potrivit art. 2512 alin. (2) din Noul Cod civil, instanta de judecata nu mai are aceasta posibilitate.

Prin sentinta civila nr.454 din 7.03.2012 Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila a respins cererea reclamantului V.G., cerere avand ca obiect obligarea Statului Roman la despagubiri materiale si morale ca urmare a restrangerii de libertate in mod nelegal pe perioada 29.10.1999 - 30.11.1999, cu motivarea ca dreptul reclamantului la actiune este prescris.

Impotriva sentintei mentionate a declarat apel reclamantul.

Acesta a sustinut ca prescriptia dreptului material la actiune nu poate fi invocata de instanta, din oficiu, avand in vedere dispozitiile art.2512 alin.(2) C.civ.

Prin decizia civila nr. 413A din 23 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila, a respins ca nefondata cererea de apel formulata de reclamantul V.G., impotriva sentintei civile pronuntata de Tribunalul Bucuresti.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, Curtea a retinut urmatoarele:

Conform art. 201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului civil, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.

Interpretand textul de lege mentionat ``a fortiori`` instanta a stabilit ca, daca prescriptiile neimplinite pana la data intrarii in vigoare a codului civil raman supuse dispozitiilor legii vechi, care le-au instituit, (in speta dispozitiilor Decretului nr.167/1958) cu atat mai mult raman supuse dispozitiilor legii vechi prescriptiile implinite inainte de intrarea in vigoare a codului civil.

De asemenea, in contextul mentionat, avand in vedere ca art. 201 din Legea nr.71/2011 se refera la ``dispozitiile legale care le-au instituit`` interpretarea instantei in baza principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus este aceea ca, textul de lege mentionat vizeaza atat dispozitiile substantiale cat si pe cele procedurale, adica pe cele care permit instantei invocarea din oficiu a prescriptiei, conform art.18 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.

De asemenea, instanta a constatat ca prescriptia dreptului la actiune pentru obtinerea unor despagubiri de catre reclamant a inceput si s-a sfarsit in totalitate, sub imperiul legii vechi, astfel ca raportul juridic este supus in intregime dispozitiilor legii vechi, el nefiind atins de legea noua, conform principiului tempus regit actum, astfel ca, dispozitiile legale substantiale sau procedurale din legea noua nu pot fi aplicabile.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticand solutia pentru nelegalitate si sustinand ca instantele au retinut in mod gresit faptul ca se poate invoca din oficiu prescriptia extinctiva, avand in vedere dispozitiile noului cod civil.

Au fost invocate in drept dispozitiile art. 299-314 C.proc.civ.

Recurentul a aratat ca in virtutea dispozitiilor art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a dreptului intern a formulat o actiune in despagubiri impotriva statului si in acest context, instanta nu era indreptatita sa invoce din oficiu prescriptia dreptului la actiune .

S-a invocat si aplicarea eronata a dispozitiilor art. 201 din Legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a Noului Cod civil, articol care reglementeaza aplicarea legii in timp, mentionandu-se ca se aplica legea mai favorabila in timp, mai ales ca in raport de art. 2512 alin. (2) din Noul Cod civil, instanta trebuie sa judece echidistant si in consecinta sa nu invoce prescriptia, pentru ca procedand de aceasta maniera, nu aplica legea in vigoare.

Recursul este nefondat.

Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea a retinut ca instanta de apel a pronuntat o hotarare legala, solutionand in mod just litigiul dedus judecatii.

Criticile formulate de recurent se subsumeaza dispozitiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., instanta urmand sa le analizeze din aceasta perspectiva .

S-a statuat de catre instanta anterioara ca reclamantul a formulat la data de 22.06.2011, o actiune in pretentii impotriva Statului Roman reprezentand despagubiri pentru retinere nelegala in perioada 29.10.1999 - 30.11.1999, actiune constatata ca fiind prescrisa, in raport de dispozitiile legale aplicabile in speta.

Este neintemeiata sustinerea recurentului ca instanta, potrivit dispozitiilor Legii nr. 287/2009, nu mai putea sa invoce din oficiu prescriptia extinctiva a dreptului la actiune .

Astfel, in mod corect s-a retinut de curtea de apel ca dispozitiile invocate de reclamant nu sunt incidente in cauza, in raport de modalitatea de aplicare a legii substantiale in timp .

Conform art. 201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului civil, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil, sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.

Mai mult, dispozitiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 287/2009 (Noul Cod civil) cuprind aceleasi prevederi ca si legea de punere in aplicare, respectiv ca prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor care le-au instituit.

Cu atat mai mult aceste dispozitii devin incidente pentru o situatie juridica consumata complet inainte de intrarea in vigoare a legii noi, intrucat normele juridice nu se pot aplica retroactiv.

Acest principiu este intarit nu numai de dispozitiile constitutionale [art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei], dar si de art. 6 alin. (1) din Codul civil, conform carora : ``Legea civila este aplicabila cat timp este in vigoare. Aceasta nu are putere retroactiva``.

Or, in raport de faptul ca instanta de apel a retinut ca in ceea ce priveste situatia juridica invocata de recurentul-reclamant, aceasta s-a petrecut in intregime sub imperiul legii vechi, fiind un raport juridic incheiat, acesta este supus dispozitiilor Decretului nr. 167/1958. Actul normativ mentionat reglementeaza institutia prescriptiei extinctive ce are caracterul unei exceptii de fond, insa textul contine si dispozitii procedurale, instituind posibilitatea invocarii exceptiei din oficiu de catre instanta de judecata, oricand in cursul judecarii cauzei, ceea ce-i confera caracterul unei exceptii de ordine publica (art. 18 din Decretul nr. 167/1958).

Asadar, din coroborarea dispozitiilor legale privind aplicarea legii civile in timp, rezulta, in mod neindoielnic ca prescriptia extinctiva, invocata pentru o situatie in intregime incheiata inainte de intrarea in vigoare a legii noi, ramane supusa dispozitiilor care au instituit-o. Or, sub imperiul vechii legi, exista dispozitie expresa, art. 18 din Decretul nr. 167/1958, care permitea invocarea din oficiu de catre instanta a exceptiei prescriptiei extinctive a dreptului la actiune, pentru actiunile cu caracter patrimonial.

In consecinta, hotararea pronuntata de instanta de apel este legala, nefiind afectata de niciunul din motivele de nelegalitate prevazute de lege.

Fata de aceste considerente, Curtea, in baza dispozitiilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.