Judecata. Dreptul la un proces echitabil

Judecata . Dispozitii generale
- dreptul la un proces echitabil

C. proc. pen., art. 287, art. 289
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 6 paragraf 3 lit. d)

In cursul judecatii, instanta are obligatia de a verifica probele stranse in faza de urmarire penala, prin administrarea lor in sedinta publica, oral, nemijlocit si in conditii de contradictorialitate, nerespectarea acestei obligatii constituind o incalcare a dreptului la un proces echitabil, prevazut in art. 6 paragraf 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Prin sentinta penala nr. 470 din 2 decembrie 2005, pronuntata de Tribunalul Dambovita, a fost condamnata inculpata O.M. pentru savarsirea infractiunii prevazuta in art. 215 alin. (1), (4) si (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia penala nr. 100 din 20 martie 2006, a respins ca nefondat apelul inculpatei.
Recursul declarat de inculpata este intemeiat.
Potrivit dispozitiilor art. 200 C. proc. pen., urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata .
Din interpretarea textului mentionat, rezulta ca probele stranse in aceasta faza servesc numai pentru trimiterea in judecata, neputand constitui temei de condamnare.
In faza procesuala a judecatii, in acord cu dispozitiile art. 289 C. proc. pen., probele stranse in cursul urmaririi penale trebuie verificate de instanta, prin administrarea lor in sedinta publica, oral, nemijlocit si in contradictoriu.
Numai in urma unei asemenea verificari, cu respectarea acestor principii fundamentale, obligatorii in faza cercetarii judecatoresti si exercitand un rol activ, potrivit dispozitiilor art. 287 C. proc. pen., instanta trebuie sa ajunga, motivat, la o solutie temeinica si legala, ca rezultat care exprima adevarul impus de probele administrate in mod legal.
In cauza dedusa judecatii, inculpata, prin aparator, a formulat la 21 februarie 2005 o cerere de probatorii, solicitand audierea martorilor M.G., L.E. si H.L. si proba cu inscrisuri, cerere asupra careia instanta, prin incheierea din 15 martie 2005, nu se pronunta in mod expres si motivat, potrivit art. 67 alin. (3) C. proc. pen.
La 17 mai 2005, aceeasi instanta, in lipsa inculpatei arestate, a trecut la audierea martorilor M.G., S.P. si N.M., sub rezerva reaudierii acestora, situatie ce s-a repetat la 18 octombrie 2005, cu ocazia audierii martorului C.I., iar la 18 noiembrie 2005, a respins ca nefondata cererea inculpatei prin care a solicitat audierea martorilor M.G., L.E. si H.L. si, constatand cercetarea judecatoreasca terminata conform art. 339 C. proc. pen., a acordat cuvantul partilor asupra fondului cauzei.
Instanta a incuviintat cererea inculpatei de a i se acorda termen de grefa pentru a lua cunostinta de continutul declaratiilor martorilor M.G., C.I., S.P. si N.M., audiati in lipsa sa, dar termenul a fost stabilit la 2 decembrie 2005, data ce coincide cu pronuntarea sentintei, situatie in care masura a fost lipsita de eficienta.
Procedand in modul descris, Tribunalul Dambovita a incalcat obligatia legala a efectuarii unei cercetari judecatoresti complete, care presupunea reaudierea tuturor martorilor ascultati in lipsa inculpatei arestate. Aceasta masura procesuala, se impunea cu atat mai mult cu cat aceasta a sustinut ca martorii cunosc imprejurari esentiale, de natura sa demonstreze apararile invocate de ea in cursul procesului.
Motivarea instantei, in sensul ca martorii si-au mentinut declaratiile date la urmarirea penala, astfel incat nu se impunea reaudierea lor in prezenta inculpatei, incalca principiile nemijlocirii, publicitatii, oralitatii si contradictorialitatii, obligatorii in faza de judecata, precum si dreptul la aparare al inculpatei.
Procedandu-se in acest mod, inculpata a fost astfel lipsita de beneficiile unui proces echitabil, in sensul art. 6 paragraf 3 lit. d) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care ii da dreptul la „administrarea probelor incriminatorii in prezenta sa, in sedinta publica, in conditii de contradictorialitate.”
Toate aceste limitari aduse drepturilor procesuale ale inculpatei nu au fost inlaturate nici de instanta de apel, care s-a marginit la a aprecia probele stranse in cursul urmaririi penale si administrate, incomplet, in cursul cercetarii judecatoresti.
Fata de considerentele ce preced, recursul inculpatei a fost admis, au fost casate ambele hotarari atacate, trimitandu-se cauza spre rejudecare la prima instanta.