Astfel, printr-o aplicare gresita a dispozitiilor art. 17, 181 si 19 C.pr.civ., instanta care a solutionat conflictul negativ a stabilit ca, chiar si in situatia in care reclamantul a uzat de dispozitiile art. 132 C.pr.civ., renuntand la cererea privind partajarea bunului imobil, judecatoria investita initial este competenta sa solutioneze pricina, motivand ca sesizarea acestei instante s-a facut in raport de un criteriu care nu este la aprecierea partilor, iar la momentul sesizarii acea instanta era competenta sa solutioneze intreaga pricina, datorita capatului de cerere privind partajarea terenului.
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia, reclamanta B.R.A. a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu paratul L.C. sa pronunte o hotarare prin care sa constate existenta unui drept de creanta in favoarea sa, drept care deriva din contributia pe care a avut-o la edificarea si modernizarea bunului imobil ce apartine paratului, bun imobil vila compusa din parter, 2 etaje si mansarda situata in sat 2 Mai, jud. Constanta, drept de creanta pe care 1-a evaluat la suma de 200.000 lei. Reclamanta a mai solicitat partajul datoriei comune reprezentand creditul de la BCR in valoare de 10.000 euro precum si partajul bunului imobil teren in suprafata de 88 mp situat in judetul Tulcea si a bunurilor mobile automobil achizitionat in anul 2007 si autoutilitara achizitionata in anul 2005. Reclamanta a cerut ca bunul imobil teren si bunurile mobile sa-i fie atribuite paratului, ea urmand a primi sulta corespunzatoare cotei de contributie pe care o apreciaza la 50% pentru fiecare dintre partile litigante.
Judecatoria Mangalia, prin sentinta civila nr.3229 din 5 decembrie 2012 si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Tulcea.
S-a retinut ca reclamanta a investit instanta de judecata cu o actiune avand ca obiect partaj bunuri comune reprezentate de un teren situat in judetul Tulcea, un autoturism, un credit si constatarea unui drept de creanta si ca, in speta sunt incidente dispozitiile art. 13 alin. (1) C.pr.civ. care prevede ca ``cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanta in circumscriptia careia se afla imobilele``. Cum acest text de lege reglementeaza un caz de competenta teritoriala exclusiva, care vizeaza actiunile reale imobiliare, competenta sa solutioneze actiunea reclamantei este Judecatoria Tulcea care este instanta de la locul situarii bunului imobil.
Judecatoria Tulcea, la randul sau, prin sentinta civila nr. 1584 din 23 aprilie 2013, si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Mangalia.
S-a retinut ca la data de 20.02.2013, reclamanta si-a modificat cererea de chemare in judecata, renuntand la capatul de cerere care ar fi atras competenta teritoriala a Judecatoriei Tulcea, respectiv partajarea terenului situat in judetul Tulcea, solicitand declinarea cauzei in favoarea Judecatoriei Mangalia, ca instanta de la domiciliul paratului, astfel ca, in raport de art.5 C.pr.civ., competenta sa solutioneze cauza este Judecatoria Mangalia.
Prin incheierea din 18 septembrie 2013, Judecatoria Tulcea a dispus indreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate in dispozitivul sentintei civile nr.1584 din 23 aprilie 2013 in sensul ca acesta va cuprinde mentiunea ``Trimite cauza Curtii de Apel Constanta pentru solutionarea conflictului de competenta".
Curtea de Apel Constanta, Sectia I civila, prin sentinta civila nr. l/FM din 30 septembrie 2013, solutionand conflictul negativ de competenta ivit intre Judecatoria Mangalia si Judecatoria Tulcea, a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Tulcea, retinand urmatoarele:
Prin actiunea introdusa pe rolul Judecatoriei Mangalia, numita B.R.A. a solicitat, printre altele, partajarea unui teren detinut in coproprietate cu numitul L.C.
Potrivit art. 17 C.pr.civ., cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala.
Or, fata de imprejurarea ca, la momentul sesizarii ei, Judecatoria Tulcea era competenta sa judece
intreaga pricina - datorita capatului de cerere privind partajarea terenului - si pentru ca stabilirea competentei instantei s-a facut in raport de un criteriu ce nu este la aprecierea partilor, nici un act de dispozitie al acestora nu poate produce vreun efect la asupra competentei instantelor.
Potrivit art. 19 C.pr.civ., partile pot conveni ca pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de alte
instante decat acelea care, potrivit legii, au competenta teritoriala in alte cereri decat cele prevazute de art. 13, iar in pricina dedusa judecatii aceasta ``conventie" a existat in forma depunerii cererii de renuntare la judecata partajului pentru teren si a acordului perfect al paratului care avea acelasi domiciliu, ca si reclamanta, in competenta teritoriala a primei instante sesizata.
Ca acesta este un principiu calauzitor al determinarii competentei instantei sta dovada art. 181 C.pr.civ., prin care se lipseste de efecte in privinta competentei materiale actul de dispozitie al reclamantului care, modificandu-si valoarea pretentiilor, ar putea cere declinarea pricinii la o alta instanta, (superioara sau inferioara in functie de instanta mai intai sesizata si valoarea reclamanta initial).
De aceea, in temeiul art. 17 C.pr.civ., chiar daca capatul de cerere care a determinat stabilirea competentei Judecatoriei Tulcea nu mai este sustinut de reclamanta, aceasta instanta este competenta sa solutioneze celelalte pretentii ale reclamantei (asemanator situatiei privind judecata cererilor reconventionale sau interventiilor a caror judecata a fost disjunsa de actiunea introductiva in care s-au formulat).
Impotriva sentintei Curtii de Apel Constanta a declarat recurs paratul care, invocand gresita aplicare a legii, a solicitat admiterea recursului, si modificarea sentintei recurate in sensul stabilirii competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Mangalia.
Recurentul a sustinut ca in mod gresit Curtea de Apel Constanta a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Tulcea in conditiile in care reclamanta a renuntat la solicitarea de partajare a terenului in suprafata de 88 mp situat in judetul Tulcea iar restul bunurilor de impartit se afla in judetul Constanta, paratul avand domiciliul tot in judetul Constanta.
A mai sustinut ca sentinta a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor art.19 C.pr.civ, potrivit caruia "partile pot conveni, prin inscris, sau prin declaratie verbala, in fata instantei, ca pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de alte instante". Practic partile au achiesat ca procesul sa se judece la Judecatoria Mangalia, avand in vedere ca partajarea imobilului care atragea competenta Judecatoriei Tulcea nu se solicita a mai fi partajat.
Desi recurentul-parat nu si-a intemeiat recursul in drept, criticile formulate se incadreaza in motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ,
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
Potrivit art.132 alin.(1) C.pr.civ., la prima zi de infatisare, instanta va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea actiunii. Din interpretarea dispozitiilor inscrise in art.129, art.130 si art.132 C.pr.civ. reiese ca modificarea unei actiuni se poate face la prima zi de infatisare sau in cadrul termenului acordat de instanta in acest scop, in formele prescrise de lege.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii iar conform acestui principiu, consacrat de art. 129 alin. (6) C.pr.civ., instantele sunt obligate sa se pronunte in limitele in care au fost investite prin cererea de chemare in judecata, partile fiind cele care fixeaza cadrul procesual, atat sub aspectul obiectului, cat si cel al partilor intre care se deruleaza litigiul.
In speta, Judecatoria Mangalia si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Tulcea in considerarea faptului ca reclamanta a investit instanta de judecata cu o actiune avand ca obiect partaj bunuri comune, printre care si un teren situat in judetul Tulcea, retinand ca, in aceasta situatie, sunt incidente dispozitiile art. 13 alin. (1) C.pr.civ., potrivit carora ``cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanta in circumscriptia careia se afla imobilele".
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea, iar la data de 20.02.2013, inainte de primul termen de judecata fixat pentru solutionarea pricinii, care a reprezentat si prima zi de infatisare, in sensul art.134 C.pr.civ., reclamanta a depus declaratia autentificata de renuntare la judecata cererii de partajare a bunului imobil - teren in suprafata de 88 mp aflat in judetul Tulcea.
Paratul a fost de acord cu modificarea actiunii reclamantei, sens in care, prin cererea formulata in scris, inregistrata la data de 12.04.2012, a solicitat instantei sa ia act de renuntarea reclamantei la cererea de partajare a bunului imobil, solicitand trimiterea cauzei, spre solutionare la Judecatoria Mangalia.
Cum reclamanta a uzat de dreptul prevazut de lege si si-a modificat actiunea, cu acordul paratului, la prima zi de infatisare la Judecatoria Tulcea, renuntand la cererea privind partajarea bunului imobil (teren) - singura care ar fi atras competenta acestei instante in temeiul art.13 C.pr.civ., - in mod gresit Curtea de Apel Constanta, printr-o extrapolare si gresita aplicare a legii a statuat ca, chiar si in aceasta situatie, Judecatoria Tulcea este competenta sa solutioneze pricina, motivand ca sesizarea acestei instante s-a facut in raport de un criteriu care nu este la aprecierea partilor iar la momentul sesizarii Judecatoria Tulcea era competenta sa solutioneze intreaga pricina, datorita capatului de cerere privind partajarea terenului.
Competenta de solutionare a actiunii reclamantei, astfel cum a fost modificata (constatarea existentei unui drept de creanta cu privire la imobilul situat in judetul Constanta, apartinand paratului precum si partajul bunurilor mobile-autoturisme si al datoriei comune reprezentand un credit bancar) se impunea a fi stabilita in favoarea Judecatoriei Mangalia, in raport de art.5 C.pr.civ., domiciliul paratului aflandu-se in raza teritoriala a acestei instante.
Nu se poate retine ca, stabilind competenta de solutionare a actiunii in favoarea Judecatoriei Mangalia s-ar da eficienta dispozitiilor art. 19 C.pr.civ. intr-o pricina in care aceste dispozitii nu sunt incidente, cum eronat a apreciat Curtea de Apel Constanta deoarece competenta ii revine acestei instante, dupa renuntarea la cererea privind bunul imobil, in raport de norma de competenta teritoriala de drept comun prevazuta art.5 C.pr.civ., si nu in raport de art. 19 C.pr.civ.
Dispozitiile art. 17 si 181 C.pr.civ. pe care Curtea de Apel Constanta le-a avut in vedere in solutionarea conflictului negativ de competenta sunt straine de natura pricinii si nu-si gasesc aplicare in stabilirea instantei competente sa judece actiunea reclamantei, in cadrul procesual configurat de aceasta, in temeiul art.132 C.pr.civ., cand cauza se afla pe rolul Judecatoriei Tulcea.
Astfel, chiar daca, initial, reclamanta, prin demersul sau judiciar, a solicitat partajarea atat a unor bunuri
mobile cat si a unui bun imobil, care, in temeiul ar. 13 alin. (1) C.pr.civ., atragea competenta de solutionare a actiunii de catre Judecatoria Tulcea, ca instanta in circumscriptia careia se afla imobilul, dupa modificarea actiunii la prima zi de infatisare prin renuntarea reclamantei la cererea privind partajarea bunului imobil, nu mai exista nici un temei legal ca instanta Judecatoriei Tulcea sa ramana investita cu solutionarea actiunii.
Inalta Curte, pentru temeiurile aratate, a constatat ca recursul este fondat, in speta fiind incidente dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ., astfel ca, in raport de art. 312 alin. (1) si (2) C.pr.civ., a admis recursul declarat de paratul L.C. impotriva sentintei Curtii de Apel Constanta, pe care a modificat-o in sensul ca a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Mangalia.
Competenta teritoriala. Locul savarsirii infractiunii. Marturie mincinoasa Pronuntaţă de: I.C.C.J., Sectia penala, incheierea nr. 93 din 20 februarie 2020
Conflict de munca cu element de extraneitate. Competenta teritoriala. Conflict negativ de competenta Pronuntaţă de: I.C.C.J., Sectia a II-a civila, decizia nr. 208 din 28 ianuarie 2020
Invocarea exceptiei de necompetenta teritoriala dupa primul termen de judecata Pronuntaţă de: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal Decizia nr. 640/2020
Competenta teritoriala de solutionare a cauzei in materia conflictelor de munca Pronuntaţă de: ICCJ, Decizia nr. 187 din 30 ianuarie 2019
Conflict negativ de competenta ivit in cazul competentei facultative Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia a II-a civila, Decizia nr. 271 din 29 ianuarie 2015
Competenta teritoriala in cazul actiunii in anularea deciziei emise de Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila, decizia nr. 494 din 18 februarie 2015
In cazul conflictului negativ de competenta instanta de trimitere nu poate analiza din nou exceptia de necompetenta de ordine privata Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia a II-a civila, Decizia nr. 1054 din 2 aprilie 2015
Imposibilitatea invocarii incompatibilitatii judecatorului pe calea contestatiei in anulare pentru motivul prevazut de dispozitiile art. 317 alin. (1) pct. 2 din VCPC Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila, decizia nr. 1512 din 4 iunie 2015
Conditiile si efectele competentei teritoriale alternative Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia a II-a civila, Decizia nr. 1718 din 19 iunie 2015
Cerere de consfintire a unui acord de mediere avand ca obiect iesirea din indiviziune asupra unui imobil. Competenta teritoriala Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila, decizia nr. 1968 din 18 iunie 2014
Nedepunerea intampinarii in termenul legal. Sanctiuni procedurale Sursa: MCP avocati
Cum isi pot schimba cetatenii romani numele pe cale administrativa? Sursa:
Recuperare creante in domeniul transporturilor. Temei legal si Proceduri Sursa: Avocat Andrei-Gheorghe Gherasim
Ordonanta de declinare de competenta a organului de urmarire penala Sursa: EuroAvocatura.ro
Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti in materie penala. Art. 41 - 42 - NCPP Sursa: EuroAvocatura.ro
Exceptiile de necompetenta. Art. 47 - NCPP Sursa: EuroAvocatura.ro
Declinarea de competenta. Art. 50 - NCPP Sursa: EuroAvocatura.ro